1,321 matches
-
Searle elaborează o adevărată ontologie a instituțiilor sociale. Fundamental și parțial constitutiv în trecerea către instituțiile sociale e limbajul, precondiție a socialității prin caracterul său simbolic. "Rezumatul" acesta, mult prea "esențial", nu ratează doar idei fundamentale ale cărții, ci și savuroase exemple, de o deosebită plasticitate. Cititorul trebuie să le descopere. John R. Searle - Realitatea ca proiect social, trad. din engleză de Andreea Deciu, prefață de Monica Spiridon; Polirom - Col. Plural M, Iași, 2000; 192 p.; 75.000 de lei.
Limbaj și instituții sociale by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15470_a_16795]
-
vervă în concentrație pură pentru un asemenea echilibru pe sârmă, sau de un extraordinar temperament, nici vulcanic, nici concesiv - și frământat, și calm în același timp. Prinse în chenarul de rețetă al lui Cum să..., textele propun rezolvări miraculoase (și savuroase!) pentru situații banale dintre cele mai neașteptate. Peste toate, dilemele legate de tehnicile momentului revin mereu în atenție. Opțiunile și problemele pe care le pot ridica faxurile, gadgeturile de tot felul, transportul modern și prospectele cu instrucțiuni de utilizare au
Ecografii pentru sănătatea zilnică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15918_a_17243]
-
ci cerșitul. 6.36 - Asta așa e, Thierry. -Să vorbim un pic de tactică. Cum va fi meciul din această seară? - Trebuie să ne temem de contactul direct cu românii. - De ce, joacă dur? - Nu, au păduchi. - Thierry, știu o glumă savuroasă. - Știi cum se zice la coș de gunoi în românește? - Nu. - București.
Francezii râd de noi: Ştii cum se zice la coş de gunoi în româneşte? Bucureşti! () [Corola-journal/Journalistic/69011_a_70336]
-
mă obligă și pe mine, spectatorul, să mă comport la fel: liber în receptare, în atitudine, în bucurie sau tristețe, liber să decid, cu argumente, dacă m-a prins și m-a convins ce-am văzut sau nu. Libertatea este savuroasă atunci cînd există în mintea și trupul unei societăți, unui individ, unei arte. Îți dă și detașare, îți dă și ironie, și autoironie, relaxarea de a înțelege un lucru împlinit sau de a înțelege o experiență mai puțin împlinită. Ai
“Să punem pe picioare iubirea aproapelui...” by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13907_a_15232]
-
de Luis Santillan. Chiar dacă actrițele și-au jucat rolurile stând așezate pe scaune și citind replicile, spectacolul a fost puțin spus fascinant, inedit și antrenant. Crenguța Hariton, Ada Galeș și Andreea Alexandrescu au reușit să mențină atenția publicului prin replicile savuroase și prin tratarea problemelor de familie într-o formă amuzantă. "Autopsia unui fulg de nea" este o piesă despre egoism și indiferență, un spectacol care prezintă o mamă preocupată mai degrabă de viața ei, de jobul său decât de fiicele
Autopsia unui fulg de nea. Fragilitatea ființei umane by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/34767_a_36092]
-
recognoscibile în real: de la soție la prieteni și colegi de breaslă (printre ei: Mircea Cărtărescu, Gabriel Liiceanu, Mircea Horia Simionescu, poeții Ștefan Manasia, Răzvan Țupa, Teodor Dună, Mihail Vakulovski ș.a.m.d.). Deși sumare, povestirile sunt - din această pricină - foarte savuroase, iar inserțiile fantasticului în dimensiunea prezentistă a autoficțiunii - glisări ușoare, fără ostentație - creează o atmosferă de stranietate, în dozaje diferite, mergând până la intensități culminante. Iată, de pildă, finalul prozei De ce am plecat din București și unde am ajuns, în care
Vizite cu incidente by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2537_a_3862]
-
a.m.d. Textele mixează deseori influențe venite, pe de o parte, din poezia lui Cristian Popescu, iar pe de alta, de la maeștri precum Kafka (Viespea cu cap de muscă), Bulgakov, Dostoievski, dar și Caragiale (vezi titlul cărții!). Cosmin Perța e savuros și creează atmosferă, totul se petrece, în aceste proze scurte, ca într-un vis (personajul se trezește, de multe ori, din somn la final). Visul și fantasticul sunt două elemente esențiale cu care jonglează scriitorul - și o face cu pricepere
Vizite cu incidente by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2537_a_3862]
-
și articolul dlui Gh. Tohăneanu intitulat Cîntecul obîrșiei. Cine vrea să știe cum a ajuns h în poziție inițială să se răspîndească în limba română, după ce acela latinesc s-a pierdut în noaptea timpurilor, să-l citească pe cel mai savuros istoric al limbii pe care-l avem. Noi păstrăm secretul. Aroma cărților interzise Sub acest titlu, în DILEMA nr. 526, dl Andrei Codrescu publică hebdomadara d-sale Scrisoare din New Orleans: "Anul 2003 va fi pomenit în N.O. pentru
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13970_a_15295]
-
Cu toții sunt sensibili când vine vorba de imagine, de aceea ea trebuie șlefuită cu grijă, pudrată, după caz. Partea bună, poate singura, are a face cu cei care răspund ca și cum ar spune live ce și cum. Sunt și cele mai savuroase, fără îndoială. Pentru această categorie nu contează cum anume se formulează întrebările; ele sunt uneori suspendate, fiind simple pretexte pentru ce au de spus scriitorii. Vedem, nu o dată, cum aceștia din urmă se repetă. Nu se (mai) poartă interviuri gen
Explozii controlate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3053_a_4378]
-
dar și pe observația de finețe, pe un fel de detectivistică psihologică care pornește de la ceea ce, fără a apărea scris ca atare, se mărturisește de fapt, involuntar, printre rânduri. De altfel, Dan C. Mihăilescu excelează la acest capitol, cele mai savuroase porțiuni ale cărții fiind cele care cuprind astfel de dezvăluiri din culisele vieții interioare a „personajelor“ sale, deducții rafinate, nu lipsite de simpatie, dar și de ironie binevoitoare, ori chiar, uneori, de obiectivitate mușcătoare. Obsesia frumosului de care se înconjoară
Elogiu feminității by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2939_a_4264]
-
prinsă din zbor înainte de a intra în imperiul coafezelor. Cum nu avură răgazul necesar să dezbată in extenso deliciile noii știri, găsiră acum cel mai potrivit moment. Încinseră o convorbire scânteietoare, fără jenă și-și colorau din când în când savuroasele replici cu câte o rafală de râs molipsitor. Cum să nu crezi, Mia? Cea care mi-a spus lucrează la spital. Auzind cuvântul spital, Doina tresări, se prefăcu că nu ascultă, dar urechile ei erau pe recepție. Acestea continuară: Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
sunat pe mobil de vreo patru sute de ori, a urlat Neil. N-ai răspuns nici o dată. —N-am putut. N-am avut semnal. Dacă-ți amintești, am fost să vând casa-vagon, a rostit Hugo cu gura plină cu o îmbucătură savuroasă din sendvișul cu șuncă și roșii. Hugo simțea o profundă satisfacție. Oare în toată lumea asta exista o combinație de arome mai grozavă decât asta? A rânjit către Neil, pregătindu-se să scoată la lumină vestea cea mare. În mod normal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de medicamente Împotriva anxietății - cumpărând spoturi de treizeci de secunde. Dar acum, dacă voiau să profite la maximum de foamea publicului de mai mult, rețelele aveau nevoie de noi piste, de perspective diferite și, dacă se putea, de o știre savuroasă În exclusivitate care să le diferențieze de celelalte rețele concurente. Producătorii de știri convocau ședințe În miez de noapte. Se Înaintau propuneri peste propuneri până se ajunse la aceasta: ce-ar fi dacă am trimite o echipă de reporteri deghizați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
tatălui meu, supărându-l profund. Am înțeles că nu pot să risc așa ceva și nici nu am riscat, dar în schimb mi-am permis să mă delectez cu bârfele care circulau din când în când în curtea sinagogii, precum aceea, savuroasă de tot, colportată de cineva care se presupune că a zărit furișându-se afară dintr-una din case, la umbra serii, o figură cunoscută de bărbat habotnic, care nu a găsit că barba opulentă și perciunii aruncați după ureche ar
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
anumită captatio. Descriptivismul, anecdota, interludiul documentar toate își asociază fericit meditația; se ajunge la o proză eseistică seducătoare. Pete de culoare, plasticitate și concretitudine ritmează cu zâmbetul bonom ori cu vibrația umanistului care, de pe culme, reconstruiește. Până la un punct, discursul savuros se înscrie relevant în matca Negruzzi, Creangă, Gane, Sadoveanu; pe de altă parte, de observat citatul livresc, un intelectualism de substanță, achiziții junimiste încă vii în anii formațiunii naratorului. "Am cunoscut pe toți junimiștii rămași în viață", va preciza el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Vitalian, ca într-o temniță. Din când în când, eliberam câte-un exemplar și ne apucam să-l lucrăm. Ne imaginam degetele lacome ale cercetătorilor pipăind foile fragile, și asta ne dădea aripi. Mihnea secționa paginile cu lama, fin, delicat, savuros; eu acționam cu un capsator asupra coperții. Prin găurile strâmbe turnam spirt. Mirosea a cerneluri arse și-a carton spart. Fiecare volum trebuia pedepsit, torturat, trecut prin chinuri lungi și complicate. Literele mincinoase erau sufocate cu bucăți mari de vată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
înlăturarea de la conducere a lui Virgil Ionescu, șeful moderat, cu simpatii social-democrate declarate. Deși, în general, comuniștii se prezintă ca fiind victime ale regimului, pacifiști care militează pentru drepturile refuzate de un sistem obtuz, totuși, uneori mai scapă și afirmații savuroase, ce desconspiră metodele - mai puțin ortodoxe - cu care își apărau principiile. Ce altceva să înțelegi dintr-o relatare de felul următor: „Am bătut pe niște studenți care au intrat în sală strigându-ne «Bolșevicilor, vreți să pactizați cu bolșevici din
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
logice și erori logice, silogisme, paralogisme, truisme, paradoxuri etc.) necesare a fi înțelese și aplicate/evitate conștient pentru însușirea demersului discursiv și argumentativ, dar și pentru analiza comicului de limbaj în comedii, a unor texte non literare sau a unor savuroase discursuri din Istoria ieroglifică. Ca să nu mai vorbim de caracterul unor texte postmoderniste incluse în manualele școlare (precum Cartea de bucate a Simonei Popescu, în manualul Editurii Humanitas, clasa a IX-a) care fac ele însele o multitudine de trimiteri
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela-Paula Epurianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1337]
-
tot ce îmi mai aduc aminte despre el la această oră târzie din noapte. Plus amorul său eșuat pentru o controloare de bilete CFR, la care nimeni dintre colegii noștri nu se aștepta. Totul sună și este absurd. Proverb românesc savuros, citit la ora 0.30, crud și direct, așa cum sunt toate marile vorbe de duh de extracție tradițională: Dacă toți ar fi cărturari, atunci care ar mai fi văcari?". Și tot în același stil, citit astăzi pe Net, într-un
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
10 ianuarie 2005 În timp ce afară ninge în rafale, răsfoiesc cu încântare ediția princeps a Călătoriilor în zig-zag a lui Rodolphe Töpffer (1799-1846), născut la Geneva, un om complet, desenator, botanist, pedagog, politician. Este o carte de călătorie, scrisă în stilul savuros al primei jumătăți de secol XVIII, bogat ilustrată cu desene satirice (Töpffer este considerat părintele benzii desenate moderne). Călători care plecau să cucerească Mont-Blanc-ul și Alpii, uimiți de tot și de toate. Turismul modern, sub forma în care îl cunoaștem
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
beurre. Faites-le gratiner à four chaud. Parsemez de persil haché et servez-le bien croustillant. Conseil du Sommelier: Un vin rouge du Sud: Gaillac, Cahors, Madiran, Côtes de Bergerac et tous les autres AOC du Midi-Pyrénées. (Adevărați cârnați de Toulouse și savuroase bucăți de porc, însoțite de tradiționala fasole cu bob mare, totul gătit delicat cu grăsime de gâscă și o doză subtilă de sos tomat. Mod de preparare: încălziți la foc mic Cassoulet Toulousain timp de 8-10 minute. Dacă dispuneți de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
idilismul, voioșia, expansivitatea fără profunzime a autorului Steluței. C. dă și el câteva pasteluri, idile și șăgalnice madrigale. Dar „revoluționarul” socialist metamorfozat în reacționar naționalist este în fapt un umorist înnăscut. Epigramele sale, îndeosebi cele 67 închinate lui... Damaschin, sunt savuroase, pe măsura celor care, mai târziu, vor fi iscălite de G. Topîrceanu și Al. O. Teodoreanu. SCRIERI: Versuri, Iași, 1887; Generația de la 48 și era nouă, Iași, 1889; Despre poporație, Iași, 1899; Naționalitatea în artă, București, 1908; ed. 2, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286634_a_287963]
-
de informații ucrainean, potrivit căruia am atentat la siguranța națională a Ucrainei. Ne-au acuzat de revizionism, șovinism, de nerespectarea programului pe care Kievul l-a aprobat, de neprietenie, ba chiar și de spionaj. Îmi aduc aminte de un pasaj savuros din comunicat, în care se povestea cum "telejurnalistul", sub pretextul că filmează țărani, a făcut zoom pe un obiectiv militar. Vigilența unei bătrâne aflate pe câmp, la muncă, a pus însă autoritățile în alertă. Un comunicat care semăna cu cele
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
ca la Dostoievski. Și la Caragiale eroii nu-și trăiesc propria existență, ci pe aceea a eroilor din cărțile citite. Zița este "diagnosticată" de Jupân Dumitrache "fată romanțioasă", Catindatul, Leonida, Cațavencu nu fac altceva decât un act mimetic de o savuroasă esență comică "tributară unor modele" (p. 125). Un rol important în existența eroilor lui Caragiale îl joacă presa, ba chiar trăiesc conform presei. Revoluția din 1989 are ceva caragialesc în ea, afirmă autorul eseului, și are dreptate. Lectura presei are
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
realizează o extrapolare îndrăzneață, forțând ideile să intre în paradigma construită de el însuși.. Autorul pare să devină, cu bună știință, digresiv și speculativ, atașând dezinvolt, la corpul judecăților critice stricte, câte un apendice doct, nu mai puțin interesant și savuros. Când privirea sceptică slăbește, constați că demonstrația se poate susține, intră altfel spus în ordinea plauzibilului. Această savanterie riguros controlată și de bun efect intelectual era folosită frecvent de un teatrolog reputat, Valentin Silvestru, care conta mai cu seamă în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]