606 matches
-
pașnic în "Galia romană" unde s-au așezat ca "laeti" (aliați fără "civitas" fără cetățenie romană). Migrarea francilor spre sud probabil a influențat migrarea saxonilor spre Anglia și coasta olandeză care a dus ulterior la conflictele dintre franci și sași (saxoni). Francii devin o putere militară în timpul "Merovingianului" Clovis I. (ca. 500 e.n.) care învinge în Galia de Nord pe alemani (popor germanic) și pe goții de vest, ajungând până la Munții Pirinei, Clovis și o parte a francilor trec la crestinism
Franci () [Corola-website/Science/302424_a_303753]
-
Valerian a câștigat încrederea senatului și a reinstaurat disciplina în rândul armatei militare. Frontiera de la Dunăre era invadată de goți și alamani. De asemenea, se remarcă francii, reunindu-i pe cherusci, chatii și alți vechi inamici ai Romei în 256. Saxonii de pe coastele Iutlandei și Frisiei s-au aventurat în Canalul Mânecii cu ambarcațiunile lor de pirați. Pe frontul de pe Eufrat, Shapur a profitat de situație. „Ciuma lui Ciprian” a făcut ravagii, în 262 a ajuns în Italia și Africa, iar la
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
loc uzurparea lui Marcus Carausius. Menap de origine și fost ofițer al lui Maximianus în timpul campaniei împotriva bacauzilor, Carasius a fost acuzat de delapidare . Fiind inițial însărcinat de Maximianus pentru echiparea flotei și curățirea marilor nordice de pirații franci și saxoni, a fost acuzat pentru că și-a însușit o mare parte din pradă recuperat de la pirați. S-a revoltat și a ocupat Britania și nord-vestul Galiei, proclamându-se „Augustus”. În anul 294 a fost asasinat de Allectus. În anul 290 era
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
libertății; solidaritatea poporului. Augustin Jacques Nicolas Thierry (1795-1856) vedea istoria ca o dramă. A studiat rivalitațile de clasă și rivalitățile naționale. A scris "Istoria cuceririi Angliei de către normanzi" și "Scrieri asupra Istoriei Franței". În Anglia vedea o rezistență "națională" a saxonilor împotriva nobililor normanzi. În Franța vedea o dominație a nobilimii germanice france asupra poporului galo-roman. Starea a III-a era văzută ca "rasa cuceriților", care lupta împotriva nobilimii ce reprezenta "rasa cuceritorilor". În cele din urmă, consideră că galoromanii se
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
Saxonia. Luptele izbucnite după moartă lui Henric al III-lea în 1054 au sfâșiat imperiul timp de un deceniu, până când Henric IV a devenit major în 1065. Henric V, ultimul rege din dinastia Saliana, a murit în 1125, iar ducele saxon Lothair de Supplinburg a fost ales ca succesor. Împăratul Lothair II s-a aliat cu familia Welf, care stăpânea Ducatul de Bavaria, pentru a-l confrunta pe rivalul său, Ducele Conrad de Suabia din familia Hohenstaufen. Lothair a aranjat căsătoria
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
succes dar deveniseră datorită controverselor din presă notorii. Offenbach îl confruntă în farsa sa pe un Wagner aflat pe câmpurile elizee cu unii dintre marii compozitori ai trecutului, precum Mozart și Gluck. Aceștia sunt calificați drept desueți de către revoluționarul compozitor saxon, care prezintă o "Simfonie a viitorului", ale cărei motive trebuie explicate în timpul interpretării, și o "Tyrolienne d'avenir", care nu este altceva decât o pastișă a unui catren folcloristic tirolez. Wagner se va răzbuna în 1870 cu o "Comedie în
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
vasal al regilor burgunzi. Siegfried din Xanten, fiul regelui Siegmund și al reginei Sieglinda, aude de frumusețea prințesei burgunde și pleacă la Worms, hotărât să o ia de nevastă. Pentru a-și atinge scopul, el luptă împotriva danezilor și a saxonilor, care declaraseră război burgunzilor, și se oferă să îl ajute pe Gunther să o cucerească pe Brünhilda, regina-fecioară a Islandei. Brünhilda avea standarde înalte: accepta de soț doar pe cel care o putea învinge în trei probe, altminteri ea își
Cântecul Nibelungilor () [Corola-website/Science/304697_a_306026]
-
consulului Flavius Aetius. În limbaj, Anglia a păstrat puține urme ale stăpânirii romane. Mituri și legende variate învăluiesc sosirea anglo-saxonilor, unele având la bază evenimente reale, altele mai puțin. Potrivit tradiției, un conducător briton numit Vortigen a deschis calea invadatorilor, saxonii sosind în valuri în Anglia începând cu anii 425-450. Cucerirea insulei de către saxoni a fost lentă și apărarea ei adeseori curajoasă. În 429, sfântul Garmanus, episcop de Auxerre, a sosit la Verulam, pentru a conduce lupta împotriva ereziei pelagiene. În
Anglia anglo-saxonă () [Corola-website/Science/303494_a_304823]
-
Mituri și legende variate învăluiesc sosirea anglo-saxonilor, unele având la bază evenimente reale, altele mai puțin. Potrivit tradiției, un conducător briton numit Vortigen a deschis calea invadatorilor, saxonii sosind în valuri în Anglia începând cu anii 425-450. Cucerirea insulei de către saxoni a fost lentă și apărarea ei adeseori curajoasă. În 429, sfântul Garmanus, episcop de Auxerre, a sosit la Verulam, pentru a conduce lupta împotriva ereziei pelagiene. În vremea când episcopul se afla acolo, saxonii și picții amenințau orașul; sfântul Germanus
Anglia anglo-saxonă () [Corola-website/Science/303494_a_304823]
-
cu anii 425-450. Cucerirea insulei de către saxoni a fost lentă și apărarea ei adeseori curajoasă. În 429, sfântul Garmanus, episcop de Auxerre, a sosit la Verulam, pentru a conduce lupta împotriva ereziei pelagiene. În vremea când episcopul se afla acolo, saxonii și picții amenințau orașul; sfântul Germanus, luând comanda trupeler, iesi învingător. În jurul anului 495, britonii au obținut o însemnată victorie la Bătălia de pe Muntele Badon, inspirând probabil legenda regelui Arthur. Deși după această bătălie invazia a fost încetinită, până în 615
Anglia anglo-saxonă () [Corola-website/Science/303494_a_304823]
-
genului. La mijlocul anilor 1970 Judas Priest a ajutat stimularea evoluției genului prin eliminarea influenței blues; Motörhead a introdus o sensibilitate punk rock și a sporit accentul pe viteza. Formații din New Wave of British Heavy Metal că Iron Maiden și Saxon au procedat în aceeași manieră. Înainte de sfârșitul deceniului, fanii heavy metal au devenit cunoscuți că "metalheazi" sau "headbangeri". Pe parcursul anilor 1980, glam metal-ul devine o forță comercială prin formații că Mötley Crüe și Poison. Scenele underground au produs o
Heavy metal () [Corola-website/Science/303563_a_304892]
-
aibă dreptul de a-și menține confesiunea reformată, în timp ce statele ce nu adoptaseră aceste hotărâri până la 1529, să fie obligate să renunțe la orice formă de înnoire a religiei și să păstreze vechea liturghie catolică. Împotriva acestei hotărâri, Principele Elector Saxon, împreună cu alți cinci principi germani și delegațiile a 14 orașe imperiale au protestat solemn, solicitând convocarea unui Sinod Universal sau German care să dezbată cauza lor în fața unui judecător neutru. Actul solemn, adresat Împăratului, purta numele de „Protestatio”. Odată cu evoluția
Protestantism () [Corola-website/Science/303712_a_305041]
-
și Malta (aproximativ teritoriul pe care exista în sec. al XIX-lea regatul celor două Sicilii). În sec. al XI-lea, Anglia era un stat micanglo-saxonă. În 1066, normanzi conduși de Wilhelm Cuceritorul (franceză: Guillaume) îi înfrâng la Hastings pe saxonii lui Harold al II-lea. Wilhelm a devenit regele Angliei și duce al Normandiei și totodată cel mai puternic suveran din vest-european. Anglia a devenit un mare stat feudal (însă Țara Galilor, Irlanda și Scoția încă nu făceau parte din acest
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
orașului a închis porțile în fața invadatorilor. Attila a început asediul cetății, așteptând ca Sangiban să-și îndeplinească promisiunea. Ambele armate a constat din combatanții din multe popoare. Pe lângă trupele romane, Iordanes enumeră aliații lui Aetius: vizigoții, francii, amoricienii, liticienii, burgunzii, saxonii, libronii și alte triburi celtice și germanice. Aliații lui Attila includeau gepizii sub regele lor Ardaric, precum și o armată ostrogotă condusă de fratii Valamir, Theodemir (tatăl regelui Teodoric cel Mare care avea să pună capăt Imperiului Roman Apusean) și Widimer
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304235_a_305564]
-
saxone după un război crâncen și îndelungat. După împărțirea Imperiului Carolingian, prin Tratatul de la Verdun (843), Ludovic Germanicul a întrat în posesia acestor teritorii și câteva decenii mai târziu, Henric de Saxonia a devenit primul rege (919-936) unificator al francilor, saxonilor, bavarezilor, șvabilor. Urmașul său Otto I (936-973) pune bazele Imperiului Roman de Națiune Germană, stăpânind o mare parte din centrul Europei. Extinderea puterii noului imperiu a declanșat lupta pentru învestitură între împărații germani și papalitate încheiată, după momente de duritate
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
locuitorilor acestor meleaguri.Privesc spre Albrehtsburg, castelul rezidențial al familiei Watten (1525) ce domină împejurimile cu întreaga sa măreție austeră saxonă și nu pot să nu-i invidiez pe germani pentru tot ce-au relizat în mod magistral. Continuăm periplu saxon străbătând alte vechi localități: Freiburg (centru minier), Chemnitz (Karl Marx-Stadt), important centru al construcțiilor de mașini (Concernul Volkswagen), Jena, centru mondial al opticii, unde staționăm pentru o scurtă vizită. Muzeul Opticii te introduce în atmosfera secolului al XIX-lea când
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
de valoare internațională. Hamburgul rămâne un prototip al spiritului german, al disciplinei, competitivității și îndrăznelii manageriale, al încrederii în reușită. Simpla așezare de pescari, evoluează odată cu construirea unei cetăți de Ludwig cel Pios (831) pentru apărarea rutelor comerciale de atacurile saxonilor și slavilor. Dispunând de importan-te privilegii comerciale va juca un rol însemnat în cadrul Hansei germane, devenită o forță economică și militară în zona Mării Baltice și a Mării Nordului. Centru protestant al Reformei, reușește să reziste avatariilor provocate de Războiul de 30
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
orașului a închis porțile în fața invadatorilor. Attila a început asediul cetății, așteptând ca Sangiban să-și îndeplinească promisiunea. Ambele armate a constat din combatanții din multe popoare. Pe lângă trupele romane, Iordanes enumeră aliații lui Aetius: vizigoții, francii, amoricienii, liticienii, burgunzii, saxonii, libronii și alte triburi celtice și germanice. Aliații lui Attila includeau gepizii sub regele lor Ardaric, precum și o armată ostrogotă condusă de fratii Valamir, Theodemir (tatăl regelui Teodoric cel Mare care avea să pună capăt Imperiului Roman Apusean) și Widimer
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304377_a_305706]
-
sa va fi preluată de Ioan. Ca urmare a organizării teritoriale în bănie și cum noua cetate a Severinului conform unui document pontifical din 1234 atrage într-un scurt timp în regiune un număr considerabil de cumani, valahi, maghiari și saxoni deopotrivă, și implicit, un amestec confesional grec și latin, pentru prima oară, Béla al IV solicită Papei Grigore al IX-lea în 1238 înființarea unei Episcopii latine a Severinului care însă va fi instituită abia în 1382. În anul 1238
Banatul Severinului () [Corola-website/Science/304418_a_305747]
-
Otto I cel Mare (n. 23 noiembrie 912 - d. 7 mai 973), fiul lui Henric I regele germanilor și al Matildei von Ringelheim, a fost duce al saxonilor, rege al germanilor și primul împărat al Sfântului Imperiu Roman. (Cu toate că Charlemagne a fost încoronat împărat în 800, imperiul său a fost împărțit între nepoți, și ulterior asasinării lui Berengario în 924, titlul imperial a rămas vacant pentru aproape 40
Otto I al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/304412_a_305741]
-
titlul imperial a rămas vacant pentru aproape 40 de ani). Otto i-a urmat tatălui său ca rege al germanilor în 936. Ceremonia încoronării s-a ținut la catedrala din Aachen, fosta capitală a lui Carol cel Mare. Potrivit cronicarului saxon Widukind de Corvey, la ospățul prilejuit de încoronare, Otto i-a avut ca servitori personali pe ducii de Franconia, Suabia, Bavaria și Lotharingia: Arnulf de Bavaria ca mareșal ("marescalc" "șeful peste grajduri"), Hermann de Suabia ca paharnic ( sau "buticularius"), Eberhard
Otto I al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/304412_a_305741]
-
de revolte ale seniorilor regionali. În 938, Eberhard, noul duce al Bavariei, a refuzat să-i plătească lui Otto birul de omagiu. Când Otto l-a destituit, înlocuindu-l cu unchiul său Berthold, Eberhard s-a revoltat, împreună cu câțiva nobili saxoni, care au încercat să îl destituie pe Otto în favoarea fratelui său mai mare Thankmar (fiul lui Henric I cu prima soție). Otto l-a învins și ucis pe Thankmar, dar revolta a continuat anul următor, când Gilbert, duce de Lotharingia
Otto I al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/304412_a_305741]
-
de 691.501 de soldați, 450.000 erau soldați francezi, restul fiind aliați ai francezilor. În plus față de ce corpurile detașate ale austriecilor de sub comanda lui Schwarzenberg mai erau 95.000 polonezi, 90.000 germani (24.000 bavarezi, 20.000 saxoni, 20.000 prusaci, 17.000 westfalieni, câteva mii din Confederația Rinului, 25.000 italieni, 12.000 elvețieni, 4.800 spanioli, 3.500 croați și 2.000 portughezi. De asemenea, mai erau contingente de olandezi și belgieni. Practic, fiecare naționalitate din
Campania din Rusia (1812) () [Corola-website/Science/304428_a_305757]
-
confruntare importantă de cavalerie. Aceasta a opus brigada de cuirasieri austrieci a lui Roussel d'Hurbal cavaleriei saxone din regimentul "Prinz Klemens Chevaulegers", atașat Corpului lui Bernadotte. Inițial, austriecii, conduși de generalul de origine franceză d'Hurbal, au respins șarja saxonilor prin procedeul neobișnuit al tragerii unei salve de carabină, dar saxonii au revenit, dispersând cavaleria grea austriacă. Saxonii au fost însă curând nevoiți să se oprească atunci când brigada de cavalerie austriacă a lui Lederer a intervenit pentru a-i acoperi
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
a lui Roussel d'Hurbal cavaleriei saxone din regimentul "Prinz Klemens Chevaulegers", atașat Corpului lui Bernadotte. Inițial, austriecii, conduși de generalul de origine franceză d'Hurbal, au respins șarja saxonilor prin procedeul neobișnuit al tragerii unei salve de carabină, dar saxonii au revenit, dispersând cavaleria grea austriacă. Saxonii au fost însă curând nevoiți să se oprească atunci când brigada de cavalerie austriacă a lui Lederer a intervenit pentru a-i acoperi pe oamenii lui d'Hurbal. După această confruntare, prințul de Liechtenstein
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]