558 matches
-
cu securitatea... Gh. P. doi: (îi spune ceva la ureche) Gh. P. unu: ...da, și eu am turnat niște colegi... Gh. P. doi: (îi spune la ureche) Gh. P. unu: ...da, și niște prieteni... Gh. P. doi: ... (un fel de scîncet tot la ureche) Gh. P. unu: ...da, și niște rude... Gh. P. doi: (geamăt, plîns) ...eu... despre... niște... din străinătate. Gh. P. unu: (cu revoltă și rușine) ...și eu..., că au fugit din țară... de silă... și ură... și disperare
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
uitați: nu este niciodată prea târziu să începeți să consumați antioxidanți, dacă nu o faceți deja. În capitolul 6, veți găsi explicații amănunțite despre acțiunea principalilor antioxidanți. Paradoxurile vieții celulare Oxigenul - viață și moarte De ce este așa de important primul scâncet al nou-născutului? Pur și simplu pentru că dovedește că acesta este capabil să respire cu plămânii lui și că va fi capabil să trăiască în afara pântecului mamei. Fără acest oxigen, nici o ființă umană nu ar putea supraviețui. Acest lucru este valabil
Vitamine şi minerale pentru sănătate şi longevitate. Antioxidanţii by Frederic Le Cren () [Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
una dintre cele mai tari arome poetice din câte cunosc în simbolismul nostru; aș spune chiar că filtrează esența cea mai concentrată, amestec de fetid și mosc, de durere și plăcere, indistinct îngemănate. Eul bacovian răsucește un tragic, un obsedant scâncet, suferința se clatină într-o semisomnolență în care instinctul vital alterat posedă nu știu ce încordată luciditate; materia în dezagregare are un fel de conștiință de sine, vizibilă în însuși propriul ei proces de dezatomizare; ea umple toată conștiința reflexivă a poetului
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
spună numele unui mort, În timp ce fereastra se trîntește cu zgomot, Închizîndu-se, și o vază se face țăndări pe podea. — Hai că Începe! șoptește Suze În timp ce verigheta se pornește să se legene ușor pe panglică. Uite! — O, Doamne! zic cu un scîncet surd. Și ce zice? — Uite că se mișcă În cerc! E fată! Îmi țin respirația. — Ești sigură? — Da! O să ai o fiică! Felicitări! Suze se aruncă la gîtul meu. E o fată. SÎnt extrem de tulburată. O să am o fiică! Știam
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
longeviv serial britanic de 30 de minute, aproape zilnic, lansat În decembrie 1960, care continuă să aibă o audiență foarte ridicată, În multe țări de limbă engleză. Membri ai Bisericii Unificării. Cărunt; cal sur; perucă argintie; cărbune de calitate inferioară; scîncet. Tarhon. Tarhon Pătrunjel Salvie Ceapă. Queen’s Counsel, Officer of the Order of the British Empire (Consilier al Reginei, Ofițer al Ordinului Imperiului Britanic) FILENAME \p D:\POLIROM\2008\la cumparaturi cu bebe.doc PAGE 1
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
mereu cu bucurie și nostalgie. Ca și Lucian Blaga, R. deplânge nu vârsta fragedă ca atare, cât puterile magice pe care inocența ei i le conferă: „Plâng anii de ucenicie în pădure/ Plâng după semnele lăsate pe mure/ Azi doar scâncetul viezurelui uneori îl mai aud...”. Și tot ca Blaga, poeta îl ia de mână pe cel crescut la oraș și îi dezvăluie misterioasele leacuri pentru suflet: minunile naturii. Dealuri molatice, câmpii nesfârșite, mesteceni, cireși amari, prin care „ochi de bufnițe
RUSSO-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289405_a_290734]
-
funcțiune în dispozitive rimate și ritmate: „Chiar uimit nu-s, în punga stupefacției i-ascuns un roi/ Zumzăie elogii în stupul stimei de sine)/ curaju-mi dă pe dinafară ca huma dintr-un mușuroi/ lehamitea e ca o târfă mimând un scâncet de rușine - / mi-s mie însumi tren de marfă”. Particularitatea e că „figura” poetului se reține mai acut decât aceea a poeziei. Poza de poet, în sensul unei anumite discursivități combinatorice, pare mai percutantă decât poezia în sine. Scrierea principală
SFARLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289656_a_290985]
-
două sau patru locuri, clipeau, își încleștau mâinile pe volam și își croiau drum spre nord și apus, spre casa lor și spre masa de seară, o seară petrecută în compania paginii de sport a ziarelor, a urletelor radioului, a scâncetelor copiilor răsfățați și a trăncănelii nevestelor idioate. Am trecut de reclamele stridente de neon și de falsele fațade din dosul lor, de localurile împuțite unde se servesc hamburgeri și care seamănă, sub avalanșa de culori, cu niște palate, am trecut
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
acră. Baba făcuse un șumuiog de paie începând a împinge către coadă boftul vacii. - Treac-o tare, îndemnă Hortolomei. Vita se clătina pe picioare gârâind gaze pe botul cu care mesteca călușul, cu bale înspumate. De după ea se auzi molcuț un scâncet repetat, ca și cum ar fi picurat din streașină. Apoi scâncetul își adăogă glas, prefăcânduse în buhăit ; în cele din urmă rămase un bâzâit ca de bondar care, după cum ar fi mers treaba, putea să înceteze ori să ajungă sughițat. Cu fața
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
împinge către coadă boftul vacii. - Treac-o tare, îndemnă Hortolomei. Vita se clătina pe picioare gârâind gaze pe botul cu care mesteca călușul, cu bale înspumate. De după ea se auzi molcuț un scâncet repetat, ca și cum ar fi picurat din streașină. Apoi scâncetul își adăogă glas, prefăcânduse în buhăit ; în cele din urmă rămase un bâzâit ca de bondar care, după cum ar fi mers treaba, putea să înceteze ori să ajungă sughițat. Cu fața murdară de lacrimi, copilul privea. în grabă sosise și
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
-și țină nasul mărișor În umbră. Parfumată, epilată, unsă cu creme cu dermatograf În jurul ochilor, Victoria i se Înfățișă lui Lefty. Simțea cum privirea lui o arde, Îi simți respirația accelerată, Îl auzi Încercând de două ori să Îngaime ceva - scâncete scurte dintr-un gâtlej uscat - și apoi Îi auzi pașii venind spre ea așa că se Întoarse, făcând mutra pe care o Învățase Desdemona s-o facă. Dar era așa de absorbită de efortul de a-și țuguia buzele Întocmai ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ești și ce vrei? Și scoală-te dracului din scaunul ăla! N-auzi că e a... Nu apucă să termine. Matahala din spatele lui îl lovi în rinichi cu sete, silindu-l să se aplece, reducându-l la tăcere cu un scâncet de durere. Apoi îi luă capul cu palma sa dreaptă și i-l izbi de masa albă, lăsând acolo urme de sânge din arcada deschisă și din nasul șifonat. Cei din jur s-au retras instinctiv, nedorind să intre și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
separa unul de altul. Amintirea unuia o atrage ca un magnet pe a celuilalt. Și, când îi alungă noaptea, tot împreună vin să-i tulbure somnul. S-or fi regăsit cumva în lumea umbrelor? Printre buzele strânse, îi scapă un scâncet încet, ca de copil. Pe cine ai iubit cu adevărat, Scribonia, pe mine, sau pe el? Livia se apleacă îngrijorată asupra lui. — Ce ai? Te doare ceva? Scutură din cap. Încearcă să i răspundă, dar cuvintele nu prind contur, înecate
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în continuare agitație, dar în zona unde se scriu articolele de fond, adică zona din biroul nostru, unde stăm noi două, e liniște. ― Jemima, se smioricăie Geraldine chiar înainte de a se întoarce la biroul ei. Da. Știu exact ce înseamnă scâncetul ăsta. ― Am nevoie de un pic de ajutor. ― Spune, zic eu cu un zâmbet exasperat, deși nu sunt exasperată. De fapt sunt încântată de orice șansă de a scrie ceva serios. ― Scriu chestia asta despre cum e cu ieșitul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
văzând că nu-l cred. Am dormit pe canapeaua din hol. Nu le-a venit să creadă femeilor de serviciu când au intrat azi-dimineață. ― De ce n-ai sunat, să-mi spui măcar pe unde ești? Vorbele mele sună ca un scâncet, trebuie să țin minte să par mai furioasă și mai puțin rugătoare. ― Știam că ieși în oraș, iar atunci când s-a terminat întâlnirea, era prea târziu și nu vroiam să-ți faci griji. ― Așa că m-ai lăsat pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
aia pe care o aveai tu când ne-am cunoscut? Vocea ei are deja o nuanță rugătoare în ea. ― Care din ele? Aia de mătase verde? ― Da... scâncește Lauren plină de speranță. ― Vrei să ți-o dau diseară? ― Da... Alt scâncet, alt zâmbet obraznic. ― Bine, dar s-o păzești prețul vieții, că e una din preferatele mele. Presupun că vrei să ți-o acum, aduc să vezi cum pică? ― N-ai vrea? Îmi deschid valiza și scotocesc prin grămada de lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
meu e foarte mic. Și doarme tot timpul. Acum e mic și doarme mult, ca să crească. Iar când va fi mai mare o să vă jucați foarte frumos împreună. Ia să-l așezăm în pătuț! Deodată, din scutece se auzi un scâncet. Mama se aplecă asupra pătuțului, îl ridică pe Sorinel și îl desfășă. Trebuie să-l schimb! spuse ea. De ce? Că plânge? Vrei să te duci la spital, ca să-ți dea un alt băiețel? Făcu Sorina nedumerită. Nu! zâmbi mama. Am
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
e! laptele ei trebuie să fie foarte alb, foarte curat și foarte gustos. Dar și Vinerica bunicului, care e maronie, are lapte tare bun. Mai bun ca al ei - nici nu există! Din pătuț, se-aud mici zgomote. Apoi, un scâncet. Sorin s-a trezit. Acum, plânge de-a binelea. De la mama, Sorina știe că nu e bine să-l lase să plângă. Ia repede biberonul cu ceai de pe noptieră și-l dă frățiorului ei. Dar, acesta nu reușește să-l
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
E vreo toaletă prin apropiere? strigă Roxanne. De gât Îi atârna ca de obicei camera. Da, da, acolo. Lulu arătă cu mâna spre marginea drumului unde vegetația era mai stufoasă. În timp ce toată lumea Își aduna lucrurile, din spatele autocarului se auziră niște scâncete subțirele. Toți ochii se Întoarseră spre Esmé care părea Îndoită de durere. —Wawa! strigă Marlena. Ți-e rău? Ce e cu tine? Cu inima cât un purice, Marlena alergă spre spatele autocarului, iar cu cât se apropia mai mult, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
auzise de pe deal, din sat. —O fată? Își dădu cu părerea Moff. Heidi Își imagină o fată luată pe sus de un șef de trib, gata să fie aruncată de pe o stâncă În cadrul unui sacrificiu ritualic. Apoi se auzi un scâncet. Un câine bătut cu lopata? O secundă mai târziu, se auziră un fel de șuierături și răgete. Un măgar biciuit În timp ce se opintește să care o povară În sus pe deal? După care urmară niște țipete ca de femeie care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
curse Laguna Seca, aproape de plantația de bambus. Mașinile țipau și inima ei bătea cu putere, aproape ieșindu-i din piept. Adora această senzație, eliberarea de teroare. Obișnuia să Închidă ochii și să asculte cum zgomotul asurzitor se transforma Într-un scâncet slab, din nou și din nou. Apropiere și retragere, spaimă și Încântare, un ritm care se repeta, fără să se oprească. Mașinile de curse se aruncau spre ea În viteza dragostei, pe punctul de a părăsi pista și de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
lumina era mai zgârcită și lipsea cufărul ferecat, cu capacul boltit. Se ghemui în jilț cu genunchii la gură, ca un făt. în fața lui, pe podea, zăcea cornetul acustic al fostului locatar. Soarele răsărea timid. Ușa s-a închis cu scâncet de prunc și n-a mai fost nimic altceva, decât liniște, întuneric și așteptare noiembrie 1978 Dosar de presă Savoarea inteligenței Andrei Oișteanu ne oferă sub titlul Cutia cu bătrâni (Editura Meta, 1995) o carte-obiect elaborată cu grijă, de la alegerea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
la un moment dat, se resoarbe însă într-un mod fericit prin dispariția cufărului magic, sinecdocă a unei lumi părelnice de taină, ea însăși inaccesibilă simțului, penetrabilă doar pe calea ritualică a întoarcerii la increat: Ușa s-a închis cu scâncet de prunc și n-a mai fost nimic altceva, decât liniște, întuneric și așteptare". Dan-Silviu BOERESCU, "LUCEAFĂRUL", Nr.4, Serie nouă, ianuarie 1996 Confruntarea cu moartea [...] Arhivarul a fost scrisă cu trei ani înainte de Comisionarul. E mai puțin închegată. Bătrânul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de a istorisi cu o bogăție de amănunte. Acum domnul Axente o cheamă tot timpul tânguitor, răsfățîndu-se, și-l auzi "cum uiți tu pe micul tău", "de mine nu vrei să știi nimic", și e anost să auzi astfel de scâncete din partea unui om bătrân, cu fața toată încrețită. Doamna Axente îl ascultă surâzătoare, cu înțelesuri către noi. Joc cu el tot timpul cărți, reîncep pentru a suta oară ,șasezeci și șase" ca să-i întrețin simpatia și să-i răsplătesc oarecum
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
lumina era mai zgârcită și lipsea cufărul ferecat, cu capacul boltit. Se ghemui în jilț cu genunchii la gură, ca un făt. în fața lui, pe podea, zăcea cornetul acustic al fostului locatar. Soarele răsărea timid. Ușa s-a închis cu scâncet de prunc și n-a mai fost nimic altceva, decât liniște, întuneric și așteptare noiembrie 1978 Dosar de presă Savoarea inteligenței Andrei Oișteanu ne oferă sub titlul Cutia cu bătrâni (Editura Meta, 1995) o carte-obiect elaborată cu grijă, de la alegerea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]