698 matches
-
să facă planul cum îl vor bate că se auziră lovituri în ușă, cu pumnii și picioarele, însoțite de răcnete: - Deschideți sau sparg ușa, curve-mpuțite! Vă omor, pe-amândouă vă omor! Amuțiră toate. Florina începu să tremure și să scâncească. - Aoleu, mă omoară! Ascunde-mă mai repede, tanti! - Ia copilul și treci în dormitor! Stinge lumina și închide ușa! Apoi, Maria se repezi la ușă, unde turbatul urla și lovea cu piciorul. - Ho, nebunule, potolește-te, că deschid! N-apucă
CAP. 8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375498_a_376827]
-
Atunci e robot! - Dar uite, respiră! Miku-Miku se zbătu în plasa de fluturi, dar nu reuși să scape. Cei doi pui de om îl capturaseră și acum, cine știe ce urmau să îi facă. Rulă repede programul de vorbire și reuși să scâncească: - Ajutor-ajutor! Puiul care îl ținea, scăpă plasa pe jos. Celălalt se repezi pe burtă, deasupra lui Miku-Miku, strângându-l de gât. Ochișorul începu să îi lăcrimeze, închizându-se. - Nu-l strica! Miku-Miku simți că strânsoarea slăbește și că este scos
MIKU MIKU de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372470_a_373799]
-
vânt, fără o privire caldă și-o mângâiere din când în când. Mi-e sufletul câine flămând, pe drumuri cerșind din ochii cuminți un strop de hrană rămasă și o vorbă de alint. Mi-e sufletul câine bătut, pe drumuri scâncind chinuit, fără adăpost, fără o mână întinsă, prin ploi și prin vânt. Referință Bibliografică: Mi-sufletul câine bătut / Nina Dragu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2160, Anul VI, 29 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Nina Dragu : Toate
MI-SUFLETUL CÂINE BĂTUT de NINA DRAGU în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372951_a_374280]
-
tăcerile sihastre Și pe pat de toamne reci mă voi pierde-n calendare... Vor umbla bezmetici anii și-ntr-o clipă de beție Se vor pierde-ntr-un amurg unde lutul îi primește Într-un cerc cu lună plină, va scânci melancolie Sufletul cel singuratic când Lumina-l primenește... Și-n decorul nemuririi, dintr-o lume neștiută O vioară va mai naște un acord de primăveri Va mai suspina pământul într-o notă încă mută Vor mai frânge vocea morții amintirile
DE DINCOLO de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 838 din 17 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345866_a_347195]
-
să mă iubești, l-ai vrut pe profesor, vă omor pe amândoi. Nu va scăpa de răzbunarea mea, că te-a luat de lângă mine. Ha, ha, ha... Mă răzbun în sfârșit.... ha, ha, ha... Săndica era toată lac de apă, scâncea ca un copil în somn, se ruga și se zvârcolea în pat. Nu putea să scape de sub greutatea lui Viorel care îi supunea cu forța corpului său. Îi simțea răsuflarea fierbinte pe față. Cu limba sa aspră o rănea pe
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP.XVI FIARA CU CHIP UMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347305_a_348634]
-
așa a dorit mămițica sau papa - să se facă doftori. Ieșind din garaj, Mircea s-a întâlnit față în față cu Crivăț, maidanezul lor găsit într-o iarnă pe un ger de crăpau pietrele, sub o bancă în Parcul Traian, scâncind de foame și frig. Venea de la facultate și a trecut prin parc. Nu mergea niciun mijloc de transport din cauza vremii vitrege. Era un pui de câteva luni mic și înghețat. L-a luat de sub bancă și l-a băgat în
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348697_a_350026]
-
ducă la Constanța. Bucureștiul rămase curând în urmă cu casele lui dărăpănate de la periferie, cu gardurile din sârmă ghimpată și bucăți de tablă ruginită și mirosuri dintre cele mai grele. -Încercați să avansați pe culoar, doar nu ramânem pe scară, scâncește Mona, chinuindu-se să-și facă loc. -Treci pe deasupra, tovărășico, dacă te simți în stare spune un bărbat morocănos, care încerca zadarnic să-și aprindă o țigară. Curentul îi stingea de fiecare dată chibritul, dar el se încăpățâna s-o
VACANTA LA MARE de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348275_a_349604]
-
dor de amintirea când mugurii vibrau În primăvara nopții când somnul e târziu Și visele albastre la revedere-și iau ... Un cântec mai răsună în scoarța fără viață A ramului ce ieri, pulsa de seva florii; Dar ce sonete, Doamne, scâncesc dintr-o paiață Cu lacrima logodnei uscată-n cer, când norii Mai uită că e toamnă și lasă să mai ningă Cu praf de stele-n palma deschisă-a unui gând, Pe-un ram dintr-o pădure ce-ncearcă să
ADINA NICOLESCU DIN AGIGEA (CONSTANŢA) – O OAZĂ VIE DE POEZIE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344999_a_346328]
-
ne dă un palat și fete... și grădini... nu mai alergăm brambura pe aici. - Hei, trezește-te, nătăfleață! îl zgâlțâi Mărțișor. Crezi că am uitat de ce am plecat de-acasă? Și zise: - Pană, penișoară, înapoi, repede zboară! Norocel începu să scâncească, smiorcăindu-se: - N-auziși că e păzită de căpcăuni fioroși? Dar pana zbura ca o rachetă spre Grădina Fericirii Veșnice. În zborul lor la mare înălțime, cohortele de nori treceau pe lângă ei în mare viteză plutind ca niște corăbii cu
MĂRŢIŞOR-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377008_a_378337]
-
bate joc de dânsul. - Eu și Ioana ne retragem la o cafea, dacă nu vă deranjează! ( Ioana fiind asistenta ) - Foarte bine. Rămân eu cu George. După ieșirea celor doi, Ingrid mă îmbrățișează spontan. - De când aștept clipa asta! Pierre începe să scâncească în pătuț. - Nu cumva e gelos? întreb. - E foarte posesiv! râde ea, luându-l în brațe. Mămica nu trebuie să mai iubească pe nimeni! - Pot să-l țin și eu în brațe? - Încearcă! Mă gândesc că bebelușul o să izbucnească în
DRUMUL APELOR, 61 ( ROMAN FOILETON ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376339_a_377668]
-
lăfăiesc o pereche de teneși cam soioși care, după mărime, mă cam îndoiesc că-i aparțin ei și mă mir cum de au ajuns acolo. O privesc neliniștită, cum se agită fără astâmpăr de pe o parte pe alta, suspinând și scâncind și deodată scoate un țipăt înspăimântat, sare din pat aruncând în lături pătura ce o acoperă. O văd cum respiră ușurată în timp ce aprinde veioza, probabil constatând că ceea ce o speriase fusese doar un vis urât. Se așeză pe pat din
INGRID (7)FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375821_a_377150]
-
dobitocii unul la altul, apoi priviră suspect la Mărțișor. Unul mai fălcos îi zise: - Băă! Ia fă pași până la perete! Executarea! Mărțișor se uită cu milă la umflat și plecă de lângă ei. Se duse lângă Norocel, care se chircise și scâncea ca un copil mic: - Ce ne facem, neiculiță? Până la urmă tot ne aruncă în cuptorul ăla! Păcat de tinerețea noastră! - Nu-mi pasă, se prefăcu Mărțișor. Dacă sunt cu tine, n-am nici o grijă! Nu știi vorba aia: ”fă-mă
MĂRŢIŞOR-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375966_a_377295]
-
Și mi-e o foame!... Că n-apucai să mă-nfrupt din toate bunătățile pe care le-am văzut în palatul Primăverii. - Ia uite la ce se gândește el acum? - Păi, da! Barem să mor sătul! Și iar începu să scâncească. - Mă, năzdrăvane, nu te mai smiorcăi! Ia să facem inventarul! Mai ai pelerina aia? - Cum să nu! Hai, că-ți vin ideile! Și Norocel dădu să scoată pelerina din buzunar, însă cercurile de foc îl strângeau de mâini de parcă ar
MĂRŢIŞOR-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375966_a_377295]
-
și, instantaneu, sosi și-o bubuitură năprasnică. Bunica tocmai închidea de zor ușile de la grajd și întră panicată în casă: - Doamne, apără-ne de fulgere! Dar unde o fi omul meu, că nu intră în casă?! - Bunica, mi-e frică! scânci Ionuț, stând ghemuit pe pernă, în pat, speriat de-a binelea de cele ce se întâmplau afară. - Unde stă omul meu? Nu se mai satură de treabă! Ploaia se porni în rafale, ca niște perdele de apă aduse de vânt
FURTUNĂ CU FULGERE ȘI TUNETE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376624_a_377953]
-
în urma lor alerg, Le prind în palme calde și lacrima le-o șterg. Îmi spun că bruma crudă le-a risipit din ram, Din clorofila sfântă nu le-a lăsat un dram. În aer se răsfrânge durerea-n pas domol, Scâncește-un suflet singur ca ramul trist și gol. Îi este soră frunza și ploile veșmânt, Prietenă doar toamna cu gândurile-n vânt. Spre zarea plumburie, cu zâmbetul fugar, Cerșește raza care îl mângâie mai rar. Privirile rănite mai cată-așezământ, Pe
ÎI ESTE SORĂ FRUNZA de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372157_a_373486]
-
ne-o aduse Dumnezeu în Ziua de Înălțare a Domnului. Ce Semn mai vrem? Ea fiind cea mai mică, pe ea o mărităm în casă să ne fie de sprijin, că la bătrânețe nu putem trăi singuri. Fetița, începu să scâncească și mama neputincioasă după chinurile facerii, ajutată de bărbatul ei, se pregăti să-i bage țâța în gură. La venirea dascălului acasă, toate femeile care o ajutaseră la naștere, ieșiseră în curte și trăncăneau... Referință Bibliografică: CAPITOL DIN ROMANUL „COPILUL
CAPITOL DIN ROMANUL „COPILUL NEDORIT” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372295_a_373624]
-
Grija de mâine, un colț de balaur Un ochi se deschide parcă târziu. Pe o banchetă o domnișoară Scrutează zarea și oftează lin, Mult prea departe cântă vioară, Lacrima-i vede cerul senin. Din poză, un zâmbet îi dă alinare Scâncește în sine tot mai încet, Târziul proptit în drumul de sare Rostește canonul, ca un ascet... Fluieră timpul parcă-i nălucă Trenul o duce spre lumea de vis, O ușă deschisă în piatra tăcerii Îi lasă nădejdea că-i paradis
TRENURI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1604 din 23 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379673_a_381002]
-
-ntind și o cuprind. Se apără și-și varsă lăturile mințind, iar, spaima, lașitatea, dau clocot forfotind, urzesc din greu denunțuri, dreptatea ocolind, trădează chiar complicii, încet, îngenunchind... Ar vrea acum să-ntoarne, prin neguri bâjbâind, blestemul țării mamă, al pruncilor scâncind, să-ntoarne brațul legii ce-i strânge-nlănțuind... Năpârci! Vă vrem departe, pedepse ispășind! Referință Bibliografică: Blestemul năpârcii / Olguța Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1520, Anul V, 28 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Olguța Trifan : Toate Drepturile Rezervate
BLESTEMUL NĂPÂRCII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374695_a_376024]
-
Prizonierii începură să transpire și să tușească. - Ce zici, căpitane Zefir, spuse Foc Nestins, îi aruncăm în cuptorul cel mare sau în cel din fața noastră, că e mai aproape? Când auziră de cuptor, prizonierii începură să tremure. Norocel începu să scâncească și să chițăie precum un șoricel în gura pisicii. Căpitanului Zefir i se făcu milă de ei. Începuse să-i simpatizeze de când le știa povestea, astfel că spuse: - Eu zic să nu ne grăbim! Majestatea-Sa a dat acest ordin
MĂRŢIŞOR-9 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374265_a_375594]
-
mea sfâșiată de-a pururi, tremurătoarea cumpănă a gândului, Magul-Poet, descântecul șarpelui ... ” Reprezentarea abstracțiilor în formă concretă are ca efect plăsmuirea unui univers poetic original, cu un imaginar propriu, inedit: „Cum să mușc din acest lătrat de câine ce veșnic scâncește în inima ta?”; „Mut ca un pește în apa păcatului sunt, flămând ca un câine a cărui credință descrește ... ”, „Și vaca, și măgarul, și coțofana, și câinele, și cormoranul, cu toții vor veni la festinul din noi!”; „Nu mă învrăjbiți nici
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
de Ionel Davidiuc , publicat în Ediția nr. 677 din 07 noiembrie 2012. Cad frunzele pe drum . Melancolie, Te furișezi acum Și-n Poezie?. Foșnesc sub pașii mei Înfiorate, Privind la cele ce Nu-s scuturate . Cad frunzele de tei, Ușor scâncesc, Se duc și anii mei. Îmbătrânesc! Cad frunzele aici A cincea oară, Un sentiment ciudat, Mă înfioară. . . Cad frunze și rămân În rătăcire, Ca pașii mei, pierduți În amintire. . . Americă, mi-ai dat Cât n-am gândit, Chiar zece vieți
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
re autor: Ionel Davidiuc Articol publicat la data de: 06.11.2012 Alte articole de acelasi autorCad frunzele pe drum . . .Melancolie,Te furișezi acumși-n Poezie?. . .Foșnesc sub pașii meiînfiorate,Privind la cele ceNu-s scuturate . Cad frunzele de tei,Ușor scâncesc,Se duc și anii mei. . .Îmbătrânesc! Cad frunzele aiciA cincea oară,Un sentiment ciudat,Mă înfioară. . . Cad frunze și rămânîn rătăcire,Ca pașii mei, pierduțiîn amintire. . .Americă, mi-ai datCât n-am gândit,Chiar zece vieți, în țarăDe-aș fi
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
trei nu voi mai putea sta cîteva zile în vilișoara asta cam fanată? Și care nu-mi aparține? Sigur, nu. Fără nici o supărare. Zoo. Seara, tîrziu, cînd mai ies o dată pe terasa restaurantului, apare și coteiul negru, cît un pumn. Scîncește, nu atît pentru mîncare (are o burticică plină cît o ghindă grasă) cît pentru tandrețe. Îl iau în brațe, așezîndu-l poponeț într-o palmă. Nu mai scîncește. Geme alintat. De plăcere. Ziua, în spatele mustăriei, pe un butoi dezafectat, două pisicuțe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mai ies o dată pe terasa restaurantului, apare și coteiul negru, cît un pumn. Scîncește, nu atît pentru mîncare (are o burticică plină cît o ghindă grasă) cît pentru tandrețe. Îl iau în brațe, așezîndu-l poponeț într-o palmă. Nu mai scîncește. Geme alintat. De plăcere. Ziua, în spatele mustăriei, pe un butoi dezafectat, două pisicuțe, în zbenguială nebună, supravegheate îmbufnat-matur de pisoaica-mamă. Le pisicesc de la vreo zece metri: încremenesc și mă privesc țintă. Poză de revistă. La poarta Peleșului, ursul Max, negru
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
i-a rămas mandantului său de a-și repara onoarea decât satisfacția unei sentințe drepte dar aspre! dată de Justiția suverană? O sentință care să-l arate pentru vecie pe (falsul) marchiz Rabindranath d'An drept un calomniator josnic, a scâncit avocatul Dr. Pupi Schnietzel. Însă indiferent de aceste aspecte atât de clare, (falsul) viconte Jean-Paul Melec de Melec știa că are oricum un proces câștigat, deoarece a reușit, prin intermediul bunului său cumnat și prieten, cuceritorul (fals) conte Jean-Pierre Stroganoff 16
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]