705 matches
-
în vid/ hîrtiile în devălmășie zac pretutindeni/ îngropat din ele te ridici ca dintre valuri/ albe de var./ țipătul femeii în fața dezastrului/ trupului tău explodînd în erecție/ soarele a găsit o fisură prin care să intre/ în camera în care scîncește un copil/ cu capul tău în palme/ bate ca o carie în lemnul gustos inima/ dihonia roșie, fără chip/ cu ochii nu vezi, cu limba n-atingi/ sexul galben al nopții/ cîndva te-am cunoscut printre filele acestea/ chiar înainte de
Efectul copilăriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13843_a_15168]
-
huzureala și cu scâncetele pe la farmacii, de l-au înnebunit pe bietul fost Mircea Cinteză... Că, dacă-l ajută Dumnezeu pe dom' Tăriceanu și-i lasă fără pițule, n-or mai avea bani de pită, da' nici n-or mai scânci pe la cozi și aleluia cu pomană cu tot! Iar cu agricultorii la fel: li-s plini ciorapii și șosetele de roni, dar toată ziua se jeluie că se descurcă greu... Da, fratre: toate televiziunile, jurnal de jurnal, anunță că bugetul
Conversând cu Haralampy? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11355_a_12680]
-
la secția plină de cotețe fiecare purtînd deasupra inscripții... cartea de vizită... Romeo ședea cu capul lunguieț pe patru labe, deschizînd, închizînd cîte un ochi, spășit. Javra! îl certa nea Bebe, ce javră! făcea; iar ogarul, la un moment dat, scînci, ori răsuflă adînc, parcă oftînd... În după amiaza aceleiași zile, mă invitase la un aperitiv Fon Emilio, patronul trattoriei mici de lîngă Columna lui Traian, fiind aproape și Circul de cărămidă, Colliseumul... Don Emilio era și el un împătimit al
Tabachera de tinichea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16084_a_17409]
-
lipsesc nici analogiile culturale. O infirmieră, cu fața întunecată inițial, se îmbunează brusc, cînd autorul îi dă toți banii pe care-i avea asupra sa, găsind un ton tandru precum o „Pieta afectuoasă". În fine, Ion Zubașcu mărturisește că a „scîncit scurt ca sfîrșitul lumii lui T.S.Eliot". Dar marea noastră speranță e de ordin transcendent. Ea vizează o relaxare a timpului, pînă cînd acesta atinge absolutul, cînd prezentul trecutul și viitorul se mistuie în fiorul mistic, intemporal. Răul biologic poate
O carte tulburătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6185_a_7510]
-
să fie complet, urmează, aproape imediat, o scenă de acuplare în trei, după care Thomas o va cunoaște (în sens biblic, cum altfel într-un roman care se numește După Sodoma) și pe fiica lui, Ann: „Și Thomas, sub duș, scâncise, uitând când juisase că se împreunase cu chiar fiica lui. Dumnezeul Antoniei, dacă privea de undeva, de ce îl lăsase? Sau, poate, nu putea să se uite la așa ceva, pudoarea sa fiind mult prea mare” (p. 104). Nu de pudoare este
Specificul național by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4383_a_5708]
-
opinia lui Ion Cristoiu, administrația prezidențială ar fi trebuit să-l sancționeze pe șeful Guvernului pentru nerespectarea cuvântului Constituției. ”Administrația prezidențială, cea care a solicitat ca premierul să vină la consultări însoțit de miniștri, invocînd prevederile Constituției, nici măcar n-a scîncit la o asemenea sfidare. Sfidare nu a lui Traian Băsescu, nici măcar a Președinției, ci a ditamai Constituției,” scrie jurnalistul. Dacă domnul prezident a dat în chip oficial o astfel de interpretare articolului 86, gestul lui Victor Ponta are echivalentul unei
Cristoiu: Băsescu, de teama unei suspendări, acceptă ca Ponta să-i arate fundul by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/41328_a_42653]
-
cu ce tulburare, si cu ce folos? Nemulțumirea de sine e vizibilă de pe-acum. Vinovați sunt găsiți părinții, a căror iubire nu mai contează, a căror poezie e plicticoasa, ale căror fete urâțite și oase dureroase ies la suprafață scâncind. Scris la 15 ani, textul Evadata este o performanță de sinceritate pe care o veți păstra vrând-nevrând și textele va vor însoți valabile și în scurtul viitor, care a și trecut pentru multi: Nu deranjați./ îmi sunt plecată./ Decorul e
Post restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7721_a_9046]
-
Bruxelles, căci, ce altceva lasă în urmă șeful statului după nouă ani la Cotroceni, ”în afara clinchetului de cătușe”? Rămas ca Nuțu Cămătaru fără leii din Procuratură, pe care i-a crescut de mici dormind cu ei în pat, Traian Băsescu scîncește că n-o să păpăm Schengen dacă nu băgăm mintenaș la pîrnaie doi-trei miniștri de-ai lui Victor Ponta, să fie Europa mîndră de noi, cu atît mai mult cu cît doamna Nicholson abia așteaptă să le vîre, printre gratii, suzeta
Dinescu: Băsescu lasă în urmă doar clinchet de cătușe by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/38971_a_40296]
-
dar care îți aparține de aici înainte și trebuie să te obișnuiești cu el. Cred că și cînd personajul îți iese, anevoie, cu mult chin și efort... acest personaj este o facere propriu zisă. Atît că el nu țipă, nu scîncește, nu cere nimic, dar pe care îl vei purta, nu în brațe, ci, totdeauna, în mintea ta. Mă substitui tuturor pe rînd în timp ce fiecare, făcînd un pas înainte, îmi spune povestea lui. În toată cartea populată de indivizi abia făcuți
Chinul facerii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16394_a_17719]
-
în stare să prevadă la ce grad de inteligență va ajunge homo zilelor noastre care, după ce pune mâna și ochii pe-un laptop, devine atât de sapiens, și de moderatorus tv, încât uită de faber și face înțelepciunea lumii să scâncească umilită lângă tibia puiului de broască. Cam așa s-a întâmplat cu prietenul și vecinul meu Haralampy... Dintr-o eroare de nume, firma unde lenevește ca salariat, l-a dotat cu un laptop pe care, de regulă, îl lăsa din
Laptop-ul ca prajitor de Pâine by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12479_a_13804]
-
cu exactitate) dracului, în același climat de bună-dispoziție și ospitalitate - tradiționale, de altfel. De o (bună) bucată de vreme, pe aici, prin republica noastră minieră, luminița de la capătul tunelului aduce tot mai mult cu o eclipsă, pruncii au prins a scînci în pîntecele mamelor lor, iar hîrjoana cu metroul a devenit o adevărată intimitate națională". Sau încă un antielogiu patriotic: "sîntem o națiune înceată cu înaltă/ putere de conservare. sîntem un popor vesel/ de sinucigași travestiți în pietoni. sîntem/ douăzeci și
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
fac de cap. - Ce crezi, Knipper l-a iubit pe Cehov? o întreb. Micul pudel castaniu încearcă să se smulgă și o trage cu putere de lesă, iar Maia se oprește brusc. La fel de puternic trage și pudelul de lesă, și, scâncind jalnic, vine la picioarele ei. Ce supunere drăguță! - Knipper nu l-a iubit pe Cehov, spune ea, aruncând o privire supărată câinelui. Cehov era plictisitor, iar Knipper era o femeie frumoasă, care adora gloria și-i plăcea să fie în
Andrei Kurkov Ultima iubire a președintelui by Antoaneta Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8084_a_9409]
-
Arnoteni, chiar la ideea Povestitorului (care mărturisește că era "cam sătul de la un timp de savantlâcuri"), inițiativă pentru care Pantazi și-a dat acordul imediat: "De mirare că de bucurie Gorică nu înnebuni de-a binelea; îl apucară curate năvârlii, scâncea, se tăvălea pe jos, se da tumba și trebui să-l amenințăm că nu mai mergem ca să renunțe la hotărârea de a face drumul călare pe unul din caii de la cupeu". "Mai primejdioasă javră și mai murdară nu se putea
Pirgu și dandismul by Alina-Nicoleta Ioan () [Corola-journal/Journalistic/8053_a_9378]
-
tocmai s-a terminat meciul Betis - Steaua... - Tatiii! Tatiiii!, îl readuce în simțiri din semi comă pe Haralampy, fiu-s-o Schwartzeneger. Uite, fotbalistu' ăla își mâncă tricoul - vreau și eu, începe el să miorlăie... Bineînțeles, că imediat începe să scâncească și fiu-mi-o Jerome, din același motiv, așa că Haralampy reintră în pielea bunului psiholog care este și le zice: - Ce-aveți, mă ? Că vă otânjesc vo două mediat! Liniște! Că uite-l pe Boschito la pușcărie... Într-adevăr, știre
Asfaltarea șoselelor cu maiul... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10772_a_12097]
-
putea să-i arunc în ea o copeică de nemurire. Cum să-l conving că n-am de unde? Că doar fac parte din acel grup de "oameni celebri" pe care lumea îi tot confundă între ei. Merge în urma mea și scâncește: "Măcar o dată! Fie și în treacăt! Într-un colț de ziar. Într-o notă măruntă de subsol. Pomenește-mi măcar o singură dată numele! Te-am înjurat, e drept, dar în felul ăsta lumea a ajuns să vorbească de mine
Epistolă către un prieten - Mici ficțiuni despre celebritate by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/9807_a_11132]
-
-i văzuse casieriței decît ochii de un albastru fumuriu și părul nici blond nici castaniu și simțise că i se taie răsuflarea. De această dată însă nu se retrăsese strategic. Dacă n-ar fi făcut-o ar fi început să scîncească pe lîngă ea ca un cîine fără stăpîn, dar cînd a ajuns în restaurant și-a dat seama că trebuia să se întoarcă. După ce ea a deschis casieria, s-a dus la ghișeu. I-a cerut un bilet pînă la
Ochi fumurii by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7168_a_8493]
-
pur și simplu atunci când se lasă descoperite în intimitate. Ambiguitatea naturii feminine se menține, sau chiar sporește, și dincolo de certitudinea orgasmului: "Sub ține, ai din nou o fetiță care a închis ochii ca să nu mai vadă ce-i faci, care scâncește melodios, pana cand finalul împins cât mai departe sosește. Partea de jos a corpului, smucita cu furie, contrazice aerul angelic al fetei acoperite de o roșeața ciudată." Cu toate ca Educație târzie își asumă, încă din titlu, o ascendentă flaubertiană, eu îl
Douã romane by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/17449_a_18774]
-
2002). O poezie se cheamă Avid de divin. Atîția d și v în două cuvinte te fac să te gîndești la o gură cu prea mulți dinți. Iată cum începe divina aviditate: "Trepte ursuze pîrîind grăbit/ Pași, sughite secundarul,/ Umbre scîncesc pe pernă/ Gesturi de cremene își fac semn". Despletire e o altă încercare poeticească: Cînd eram în lună/ Eram sperie-lună// Cînd eram în soare/ Eram sperie-soare// Cînd eram în tine/ Mă speriam de mine..." Bravo, pentru sinceritate! Leacul pentru astfel
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14916_a_16241]
-
în lustră. Două lămpi făcură explozie, aruncînd în toate părțile țurțuri de cristal. Strigătele de la intrare amuțiră și pe scară se auzi un tropăit. Margareta pluti pe geam afară și făcîndu-și ușurel vînt, își repezi ciocanul în geamul ferestrei, care scînci în timp ce pe peretele exterior, îmbrăcat în marmură, al clădirii, se prăvăli o cascadă de cioburi." Fragmentul face parte din episodul mai amplu al devastării locuinței criticului Latunski, care, după cum comentează Bulgakov, ar fi trebuit să-i fie recunoscător pînă la
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]
-
pe dinafară laudele Pentru lucrurile pure și bune Din care îmi fac foame și sete. Voi, cei din paradis, așteptați-mă, voi întârzia. Am încă pe piele și pe măduvă mâna iubitei. Ea nu mai vrea să plec Din matricea scâncind a coastei mele. Hei, împărați și regi și guvernanți Ai pământului, dați-mi răgazul să cânt Această mână cu mine în ea, Având știința celui ce poate Să scrumească totul, iar din scrum Să refacă pruncul matusalemic În carnea mea
Poeme fără titlu by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/13212_a_14537]
-
E vremea când ai sta în casă la căldura unui șemineu, ai arunca lemne în foc și ai mângâia trupul splendid al iubitei, dar urgia te cheamă afară, urgia vrea să stai bărbătește în fața ei: să nu clipești, să nu scâncești ca un cățelandru, nici să-ți freci mâinile de frig sau de frică. Să vrei să ripostezi și să n-o faci. Să vrei doar vreme de iarnă și viscol nebun când în tine îngheață tot scheletul și carnea nici măcar
Poezii () [Corola-journal/Imaginative/4781_a_6106]
-
cu nimeni mă sperii cu delicatețe nu-mi dau seama spiritul meu e de față dar își amintește că nu mai înțelege nimic obiectele intervin și ele ca adineauri nesupravegheate aleargă fără niciun risc și îmi inspiră respect nici să scâncesc n-am voie că moartea-i aridă tăcerea ei are și forme ciudate aș prefera ceva tulbure ca să-mi permit orice o fragilitate obositoare cu ceva atractiv nu contează doar o parte din trup cu puțină piele și cu altceva
Apele curg câteodata by Ionel Ciupureanu () [Corola-journal/Imaginative/5910_a_7235]
-
deasupra ierbii, flămîndă să strige, flămîndă să rupă tăcerea, flămîndă să vadă cu ochii ei frumos mirositori lumea pe care o trag după mine ca un căruțaș cu o stea în frunte. Nu te îndura să mă înduri, îl aud scîncind pe serafimul trezit în faptul primăverii goale. Sunt prea mulți colți care sfîșie iarba, e prea multă iarbă prin care se ascund insecte gălăgioase și ochii frumos mirositori din căpșorul primăverii. Nu mi-am terminat ucenicia la propria-mi melancolie
Primăvara asta by Iolanda MALAMEN () [Corola-journal/Imaginative/6237_a_7562]
-
ceruri bate un vânt de poeme ratate se-nvârt morișcă florile de tei miresme domolesc vieți agitate menta plutește în aer învolbură iubirea fără cruțare țârâie-n inimi cu flori de cais sângerii lumini se-înăbușă cu uimire felină luna scâncește vopsită respirăm, fremătăm bucurie parc-am fi pe estradă sorbim incerți din pahare în forme ciudate de scară parfumul desfăcut în văzduh împrăștie teama acele pinului sfâșie mugurii șiroim - să ne-ascundem, iubito, sub un ram de măslin!
Cerne by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83721_a_85046]
-
văd odată pe picioare, Iar tu adulmeci fumul fără foc. Clipele mele curg fără-ncetare, Iar ale tale n-au pornit din loc; Poate-ntâlnim în drum o-ncrucișare, Căci timpurile trec și nu se-ntorc. Parcă aud un glas scâncind o doină. Dar asta o părere a rămas; Peste Pământ s-a abătut o moină, Să nu accepți o viață de pripas. Pahar stingher Ce cristal o fi în paharul acesta de neculoarea apelor de munte și de tăria diamantului
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]