648 matches
-
credeți ?... Și chiar dacă nu mă credeți, nu puteți să mă ascultați măcar? L-am văzut cu ochii mei. Nu i-am acordat nici o atenție lui Tashiro. Văzînd un taxi liber, i-am făcut semn. A oprit lîngă mine cu un scîrțîit metalic. Șoferul deschise ușa brusc, gata să mă doboare. Nici nu l-am invitat, nici nu l-am respins pe Tashiro, dar el s-a agățat de ușă și s-a strecurat Înăuntru. Taximetristul era foarte nervos. CÎnd i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
el trebuia să facă ceva deosebit, spectaculos pentru a atrage atenția lumii... precum unul căruia Îi face plăcere să aibă pieptul plin de decorații. Oare peste un minut va chicoti sau va ofta la telefon?... Dar, vai! Un sunet ciudat... scîrțîitul unei balamale... și un țipăt Îngrozit mi-a izbit auzul... o voce răgușită, consternată, cuprinsă de panică... Am pus receptorul În furcă. Deci era adevărat! Liniștea din jurul meu o confirma. Iarași strada Întunecată... Întunecată. Femeile plecate la cumpărături pentru masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
vremea imperiului (așa scrie pe postamentul bustului: „imperator”). În camera proprietarului lumina e aprinsă. O lumină gălbuie de veioză; sigur că doamna Pavel citește. E vorba de Contele de Monte Cristo, pe care a început-o săptămâna trecută. A auzit scârțâitul porții când am intrat, dacă ar fi fost vară ar fi apărut la geamul deschis obiectând în glumă: „Cam târziu, domnule judecător, cam târziu!” și ar fi râs cu toți dinții descoperiți, aducându-și fața și ochii, uluitor, spre tinerețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Îl văzuidepărtându-se repede, îndesându-și în cap pălăria de paie. A doua zi, cum treceam săltând în buiestru spre girezi, îmi aruncai ochii spre mori. Una umbla, își învârtea spetezele uriașe pe pânza albastră a cerului și de la ea venea scârțâit aspru și chinuit. Cealaltă moară sta neclintită, cu aripile despoiate: aceea era locuința vătafului. Pe pragul întors spre vale, spre mine, ședea femeia lui Dragoș. Dezghioca încet un păpușoi și zvârlea grăunțele la câteva paseri care se repezeau sfioase până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
zise Dragoș. Dacă vi-i sete, poftim până sus să luați o dulceață... Omul avea o înmlădiere de mândrie în glas. Urcarăm domol clina. Găinile se culcaseră. În moara care se învârtea, un purcel își amesteca în răstimpuri guițările cu scârțâitul prelung al încheieturilor de brad. Vătaful strigă gros: —Polixenie! Aud! răspunse femeia dinlăuntru și ochii îi sticleau la ferestruica șandramalei. —Adă o dulceață ș-un pahar cu apă limpede pentru boier. Da’ repede, m-ai înțeles?... Zâmbind, Dragoș descălecă. Prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
seama că tremuram. Nu eram obișnuită să merg singură la lucru, întotdeauna luam metroul împreună, el cobora la Strada 34, eu mergeam mai departe până la Strada 59. Și fusese New Yorkul întotdeauna atât de zgomotos? Toate claxoanele, și țipetele, și scârțâitul frânelor de la autobuze, și eram abia pe Strada 12. Cât de zgomotos avea să fie în centru? Am început să merg spre metrou, apoi m-am oprit când m-am gândit cum avea să fie acolo. Scări pe care trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
puțin cam deprimat de o zi-două: acum câteva seri primise un telefon - de la serviciu - care îi înecase corăbiile. Clătinându-se, taxiul s-a oprit lângă mine, am sărit înăuntru și, înainte să apuc să închid ușa, am plonjat, cu un scârțâit, înapoi în traficul aglomerat. Am căzut peste Aidan și a apucat să mă sărute, înainte să fiu aruncată în direcția opusă. Cu interes am spus: —Șapte din zece? N-am mai avut de mult unul de-ăsta. Ia zi. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de speranță, de deznădejde, am găsit apartamentul Mornei și am sunat la ușă. În spatele ușii, o voce a întrebat: Cine e? —Mă numesc Anna. V-am sunat acum câteva minute. S-a auzit un zornăit de lanțuri trase și un scârțâit de chei răsucite în broaște masive și în sfârșit ușa s-a deschis. În starea mea de speranță exaltată, mi-o imaginasem pe Morna purtând mai multe rânduri de haine unduitoare, acoperite de mărgele, cu un păr cărunt neîngrijit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
zvâcnește și acum timpanul. Geamul meu s-a prăbușit peste birou, împrăștiind cioburi peste tot. Cineva tocmai încercase să mă împuște! Ce tupeu! Colin a zbierat: Jos! Apoi a tăiat-o să vadă ce se întâmplă. Dar am auzit un scârțâit de pneuri și s-a întors imediat. El: Au fugit. Părea să fie unul din băieții lui Racey. A îngenuncheat pe podea, printre cioburi, m-a strâns în brațe și a zis: El: E în regulă, iubito. Eu (trăgându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mai departe. Ceea ce nu a fost un lucru înțelept. Ceea ce era o porcărie... Am intrat pe ușă. Pe jumătate orbit de întuneric, am zărit o scară abruptă și m-am, îndreptat spre ea. Apoi am auzit în urma mea pași și scârțâitul ușilor în balamalele țepene și zgomotul mortal al lanțurilor agitate. Ascultă la mine, am urcat scările alea mai repede ea un curist fript, mânat de o cumplită spaimă diuretică provocată de spatele meu expus... Ușa grea din capăt nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
sigur, la fel de stabil în fluidul anilor ca și trupul ei nemuritor, nemuritor precum sufletele, același în fiecare zi, nici îmbătrânind, nici întinerind, ci neschimbat. Prezentul este trecutul zilei de mâine, la fel de stabil și la fel de sigur, i-ar spune cufărul. Uite, scârțâitul, greutatea capacului ridicat, hăul căscat al timpului. Uite, lumânările, servitoare devotate ale zeului, ale zeului nemuritor, invizibil, atoateștiutor și singur dumnezeiesc, inaccesibil în lumină și ascuns ochilor noștri. O, tu care ești mereu același, ține-mă-n paza ta! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
i se păru o încăpere neprietenoasă. Era aproximativ pătrată, deși se îngusta la capătul îndepărtat, acolo unde se găsea o ușă închisă. Prepelicarul se îndreptă către ușă și o deschise. în timp ce ei doi o urmau, Vultur-în-Zbor auzi pentru prima dată scârțâitul. Un scârțâit regulat, ritmic. Se auzea de pretutindeni din pereți, dar erau pereți din piatră și nu exista nici o sursă vizibilă a sunetului. Tot ascultându-l, lui Vultur-în-Zbor i s-a părut că se intensifică. S-a întors către Media
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
păru o încăpere neprietenoasă. Era aproximativ pătrată, deși se îngusta la capătul îndepărtat, acolo unde se găsea o ușă închisă. Prepelicarul se îndreptă către ușă și o deschise. în timp ce ei doi o urmau, Vultur-în-Zbor auzi pentru prima dată scârțâitul. Un scârțâit regulat, ritmic. Se auzea de pretutindeni din pereți, dar erau pereți din piatră și nu exista nici o sursă vizibilă a sunetului. Tot ascultându-l, lui Vultur-în-Zbor i s-a părut că se intensifică. S-a întors către Media. Și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
vizibilă a sunetului. Tot ascultându-l, lui Vultur-în-Zbor i s-a părut că se intensifică. S-a întors către Media. Și ea asculta. Scârț... scârț... scârț... scârț. Se grăbiră să intre în camera următoare. Și într-o clipă uitară de scârțâit la vederea unei armate de păsări. — Camera păsărilor, anunță sec și inutil Prepelicarul. Aceasta era încăperea care ieșea clar în evidență în partea stângă a clădirii. Păsările circulau printr-o fereastră deschisă, într-un șuvoi constant de veniri și plecări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pe ranguri în jurul unei picturi centrale ce ocupa aproape tot peretele din dreapta lui Vultur-în-Zbor. O singură privire către creatura pictată în culori impresionante a fost de-ajuns. Aceasta era pasărea Roc a lui Sindbad, pasărea Phoenix din mit: Simurgul însuși. Scârțâitul se dovedi mai puternic decât fascinația lui Vultur-în-Zbor. Prepelicarul trecu repede printr-o altă ușă, aflată la celălalt capăt al încăperii. Au urmat-o și ei imediat, pătrunzând într-o sufragerie electrizant de frumoasă, cu tapiserii vechi pe pereți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
slabă, văzu că prin încăpere erau împrăștiate o mulțime de socluri pe care se aflauă ce anume?ă obiecte, ascunse de cearșafuri albe ca giulgiurile. Aceste fantome tăcute - nici una suficient de mare pentru a fi Trandafirul - erau întrucâtva îngrijorătoare. Iar scârțâitul continua să se audă și aici, ca și în încăperile dinainte... De data asta ușa nu mai era pe peretele opus, ci în dreapta lor. Bărbatul o urmă pe Prepelicar și ajunseră într-o cameră mică, complet goală, cu flăcările lămpilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mica ei carapace. Vultur-în-Zbor strigă în urma ei: — Unde e Grimus? Așteaptă, îi spuse ea și închise ușa. Indianul auzi sunetul scos de un zăvor închis. Zgomote. Un șir de zgomote neobișnuite și tulburătoare. Vuietul, asurzitoarea sporovăială pestriță a păsărilor și scârțâitul. — Ți-e bine? întrebă el. Media era întinsă pe pat, acoperindu-și urechile cu mâinile, și se străduia să țină la distanță această lume nouă și înfricoșătoare. E o femeie plină de energie dar e gata să cedeze, se gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
lui Grimus erau închise și reflectau lumina. Nedumerit, Vultur-în-Zbor se întoarse în holul de piatră. Pentru ca să găsească o ușă acolo unde nu fusese nici una, o lespede batantă din piatră care acum era deschisă. Din camera de dincolo de lespede venea și scârțâitul, scârțâitul acela pătrunzător. Vultur-în-Zbor se duse încetișor în direcția zgomotului. Lumina de un galben murdar a lămpilor cu ulei strălucea prin ușa secretă. — Acustica este oarecum lugubră aici, nu? Consoane repezi, trunchiate, și vocale scurte, neaccentuate. Vocea lui Grimus. Presupun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Grimus erau închise și reflectau lumina. Nedumerit, Vultur-în-Zbor se întoarse în holul de piatră. Pentru ca să găsească o ușă acolo unde nu fusese nici una, o lespede batantă din piatră care acum era deschisă. Din camera de dincolo de lespede venea și scârțâitul, scârțâitul acela pătrunzător. Vultur-în-Zbor se duse încetișor în direcția zgomotului. Lumina de un galben murdar a lămpilor cu ulei strălucea prin ușa secretă. — Acustica este oarecum lugubră aici, nu? Consoane repezi, trunchiate, și vocale scurte, neaccentuate. Vocea lui Grimus. Presupun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
păru lipsită de șanse, dar asta nu m-a Împiedicat să Încep să umplu boilerul cu bucăți de cărbune și de lemn și să le stropesc cu un duș sănătos de petrol. Între timp, mi se păru că deslușesc un scîrțîit de lemn vechi și m-am Întors o clipă să mă uit Îndărăt. Mă năpădi viziunea unor spini Însîngerați desprinzîndu-se din bușteni și, Înfruntînd Întunericul, m-am temut că văd ridicîndu-se, la doar cîțiva pași, figura acelui Crist care-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de conștiință, femeia chicoti subțire, acompaniindu-și râsul cu un clănțănit de dinți. „Iată unde te poate duce indiscreția”, Își spuse medicul, ștergându-și cu palma umedă transpirația de pe tâmple. De jos râsul se transformă Într-un scrâșnet ce imita scârțâitul cretei pe tabla de sticlă. Noimann Își Încleștă dinții. Timpanele sale aveau oroare de acest sunet. Între timp, scârțâitul de cretă se transformă Într-un hârșâit de ferestrău. Era ca și cum cineva ar fi Încercat să taie o buturugă putredă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Își spuse medicul, ștergându-și cu palma umedă transpirația de pe tâmple. De jos râsul se transformă Într-un scrâșnet ce imita scârțâitul cretei pe tabla de sticlă. Noimann Își Încleștă dinții. Timpanele sale aveau oroare de acest sunet. Între timp, scârțâitul de cretă se transformă Într-un hârșâit de ferestrău. Era ca și cum cineva ar fi Încercat să taie o buturugă putredă cu o beschie subțire, extrem de elastică, ce vibra, scoțând sunete stridente la fiecare mișcare. Fără voia lui, Noimann se apucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
răsări din nou În fața ochilor, suprapunându-se pe un alt chip, cel al Annei Karenina, pe care Noimann și-l Însușise de pe coperta unei cărți... Medicul oftă fără să vrea. În dreapta sa se auzi un chicotit subțire, urmat de un scârțâit de dinți. Lily Fundyfer Îl lovi discret cu cotul, zicând: „I-auzi”, după care izbucni Într-un hohot nestăvilit de râs. „Aceasta e natura feminină, mai bine zis, partea ei mai puțin ascunsă”, spuse Satanovski, făcând aluzie la femeia ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
nu face nici doi bani. Muzica e necesară atât pentru ochi, cât și pentru urechi. Ce rost are să Înăbuși gemetele? Chiar și scrâșnetul de dinți tot e mai bun decât nimic... Decât tăcere mormântală, mai bine țiuitul unui burghiu sau scârțâitul pe geam al unui glaspapir... „SexPlay vă recomandă un supliment alimentar ce poate fi folosit sub formă de praf sau picături pe bază de cantharis. Reacții adverse: În cazul În care vă obosește partenerul sau partenera, faceți găuri În pereți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Îmblânzi din nou, astfel că piciorul lui, pregătit să lovească fundul, rămase suspendat În aer. „Lasă prostiile”, spuse el. „Astfel de tertipuri aici nu merg...” Piciorul coborî, descriind un arc de cerc. Degetele sale atinseră ceva moale. Penitentul scoase un scârțâit ca de vioară... Cinicul trase un gât de Alexandrion din sticla pe trei sferturi goală. Șuvița rebelă i se lipi iarăși de tâmplă. Noimann, dintr-o mișcare a capului, o așeză la locul ei. Celălalt Întredeschise gura, cerșind din ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]