648 matches
-
sufragerie la fel de întunecată ca o sală de cinema, cu o siluetă strălucitoare ce ședea în capul mesei lungi. Doamna Davis trecu iar în lumină. Era ora cinci. — Acum doi ani, a continuat actorul. Am dat o probă pentru tine. Râse scârbit Pentru o reclamă. — Dea? am făcut. Zău dacă-mi amintesc. Vocea lui - avea o valvă sau un mușchi care o acționa. Am recunoscut acel efort. Când eram de vârsta lui vorbeam și eu la fel, luptându-mă cu ticăloasele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pufos, după care era cât pe ce să-i trag o pișare în uriașa cutie cu trabucuri. Plante, pământ, natură, viață - toate articole de mare preț aici în New York. Într-un târziu am observat că un papagal zdravăn mă urmărea scârbit din colțul tavanului, cocoțat pe un fel de plantă agățătoare. Aerul era dulce, fierbinte, dens, bun pentru orice în afară de respirat. Mi-am terminat treaba și m-am întors în zonele mai temperate. Butch era cocoțată în pat și se uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
scriind, de a descoperi, în acel timp de care mă îndepărtez acum, când s-a răsturnat clepsidra, câtă minciună, câtă iluzie și cât adevăr am trăit. N-o întreb. Nu am aceleași drepturi, știu, asupra ei, cea din fața mea, bolnavă, scârbită de viață, speriată, poate, pe care cred că le am scriind despre ea. Pur și simplu ne mai leagă aceste întâlniri întâmplătoare în stație, aceste vorbe schimbate în răspăr și, în pagina pe care o scriu, răsfățul de a crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ascuns al înțelegerii cu Domnul. El mă vede, îmi cunoaște și judecă păcatele și, îmbunat de rugăciunea mea, îmi iartă unele, arătându-mi calea mântuirii. Nu mint când mă rog. Pornirea mi-i sinceră, firească, aproape instinctivă acum. Acum, când, scârbit de mizeriile Lumii care mi se relevă, întristat de orbirea în care am trăit între oameni, acum, când am gândul permanent al apropiatului sfârșit, îmi este împăcată liniștea, rugăciunile mele vin nechemate anume de mine. Vin, parcă, odată cu sângele clipelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
problemă de morală practică, de civilizație și de o anume educație - cât, mai ales, din păcătoasa noastră mentalitate că „merge și așa“. Ne facem că nu observăm mizeria în care suntem siliți să săvârșim cele mai intime acte fiziologice, strâmbăm scârbiți din nas, înjurăm sau drăcuim, blestemăm îngrijitorul că nu-și face datoria și, împinși de nevoie, ne ușurăm în împuțeală. Nu este un secret pentru nimeni că ne ducem viața într-o cloacă. Imaginea reală a mentalității românești, a gradului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
își vorbesc aproape de la sine, ele între ele, ca și cum nici nu ar mai fi necesară prezența noastră. Scriam atât de diferit unul de altul și, totuși, textele noastre parcă veneau din același suflet, din aceleași simțiri. Eu eram ironic, sceptic, scârbit de mai toate idealismele omului. El, dimpotrivă, era înclinat spre reverie, spre melancolii de timp neaflat, spre smerenie și spre o blândețe a firii pe care, poate, în poveștile copilăriei o mai găseam. O ciudățenie a anilor acelora de căutări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
voiam să-mi deschid cartea. Nu eram sigur că acela-i totuși Marele Cenzor. Simțeam doar că ar putea fi. Prea bine însă putea fi și un simplu chingar, întorcându-se acasă după o zi de hamalâc în Piață. Mă scârbea și că mânca merdenele în plin Lipscani, lihnit, lacom, ca și cum o foame cumplită îl chinuia. Foamea de texte ostoită cu merdenele... De ce nu? Istoria nu-și potolește lihneala cu cenzurarea întruna a vieților noastre? ...Acele seri petrecute cu Trombă m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
altfel, grosolanul displace mai ales prin “ caracterul inform al masei sale”, de aceea mișcările sale vor fi greoaie, stângace și chiar brutale, aspecte ce fac din grosolan o “pârghie importantă a comicului gros”. La rândul său, hidosul, ca diformitate, ne scârbește, provocând în noi o reacție aproape organică. Din acest motiv, arta se slujește cu succes de hidos, care nu devine niciodată un scop în sine: “Hidosul este mai ales acea urâțenie de care arta nu se poate lipsi cu nici un
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
participa la mitinguri și dona bani pentru diverse cauze fiindcă se simțea vinovat de seducerea lui. Poate că operația estetică nu fusese făcută doar pentru a-l proteja, ci și pentru a-l seduce. Chaz s-a mutat de acolo, scârbit de oripilanta înșelătorie, și a respins cu dispreț oferta lui Reynolds de a face un menage à trois. După aceea Minear s-a apucat să se destrăbăleze în fiecare noapte cu câte o altă prostituată masculină de la agenția lui Gordean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pahar, și cât ai clipi o prinse și o aruncă în restul de lapte. Musca se zbătu cât se zbătu și-și dete obștescul sfârșit sub privirile ucigașe ale călăului. ― E-n regulă! zise Chiorul și, compunîndu-și o față de om scârbit la culme, bătu în masă, strigînd: ― Chelner, hei, chelner, poftim încoa', te rog... dar mai repede! ― Vine, vine! se auzi vocea amabilă a chelnerului. Ce-ați comandat, vă rog? ― Ți-am comandat un lapte bătut, și dumneata mi-ai adus
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
condamnați. "Ce să facă și el! a exclamat. Are bănuieli și crede că o să i le spulber eu. Cum să i le spulber? Parcă dacă îi răspundeam că mergem n-ar fi fost tot un drac?" Și s-a uitat scârbit în zare și abia întru târziu și-a adus aminte că venisem și eu la el tot pentru ca să-mi infirme o bănuială. M-a luat de braț, așa ca între oameni sănătoși, și m-a dus spre laborator. "N-ai
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
era iarmaroc. O țigancă tînără se zvîrcolea, deznodîndu-se în mulțime. Cu glas care domina vacarmul, țiganca oferea, ca și cum ar fi fost comestibilă, una din intimitățile ei, cuiva nevăzut. Drept răspuns la oferta picantă, răsunară, scandalizate, țipete de femei, un ptiu! scîrbit și rîsete groase de bărbați. Cu ton ridicat, țiganca își exprimă dorința de a face amor în gura celor care rîdeau. * Tîrziu în noapte, ieșii din cramă aburit. Cerul era senin iar lunca plină de mister. La umbra gardului, îmbrățișată
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
fi dat seama că nu auziseră nicidecum bocănit de copite de cai, ci numai huruitul roților. Cuminți, aproape cu evlavie, se rânduiră de-o parte și de alta a drumului. Carul intră În sat și oamenii se cutremurară și se scârbiră. Mergea singur, fără cai ori boi, cu oiștea Împinsă țanțoș Înainte, ca o suliță pregătită pentru dat năvală. În vârful oiștii, cineva Înfipsese o vioară. În car se vedea o amestecătură de mirare: șapte-opt draci zăceau claie peste grămadă, morți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Ce vi se pare minciună aicea? Am auzit că la mare câte unii, bărbați și femei, stau la soare despuiați, fără rușine, cu toate alea la vedere, În bătaia vântului. Și dacă vreți să știți, În ziua aia m-am scârbit de domnișoara Lori. Ea și cu Socol au plecat Înot și s-au lăsat duși de apă hăt, departe, la vale: abia li se zăreau capetele, ca două gămălii. Eram cu ochii pe ei. Am văzut cam pe unde ieșiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
găsit cu greu un bărbat care să se Însoare cu asemenea nepământeană ființă. Înainte ca Vieru - lovit de o mașină pe când aștepta autobuzul În curba În unghi drept din mijlocul satului - să-și piardă cunoștința, mai avu timp să se scârbească pentru că zăcea aruncat și tăvălit În balegă moale de vacă. Nu simțea nici un soi de durere, văzu că un picior Îi stătea Îndoit nefiresc și pricepu că era frânt. Auzi strigăte În jur. Cineva Încercă să-i asculte inima. Zgomotele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
simt în mine Clocotind trecutul mort; Lacrimi, visuri, tot amarul Ce în gând și‐ n suflet port. Astă seară moartea rece Mi‐e atâta de aproape ... Ca și lacrima ce‐ mi trece Arzătoare printre pleoape . Obosit de râsul farsei și scârbit de plânsul dramei, Văd cum alb din întuneric Se desprinde chipul mamei. Numai ea pricepe zborul Sufletului meu, ce strâns‐a Într‐ o lacrimă tot dorul De‐ a fi iarăși lângă dânsa. și de ce iert, în tăcere, Anul stins care
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
lase pe loc o forță militară considerabilă pentru a profita de o situație care ar exista dacă noi ne-am părăsi propriile noastre fortificații. Și ar fi ridicol ca o armată slabă ca a noastră să iasă acum la atac. Scârbit de toată zăpăceala, Honda Heihachiro se ridică, indignat, în picioare: — Asta-i o discuție sau ce e? Oameni cărora le plac discuțiile nu-s decât niște flecari. Eu, personal, nu pot sta aici cu mâinile-n sân. Iertați-mă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Ba da. Iartă-mă. Sperasem, oare, să spună nu? Să nu mă mai simt vinovată? Degeaba, fizic, Îi eram alături. Mintea mea Însă se agăța disperată de băiatul cu ochii verzi. Nu era ca și când laș fi Înșelat? M-am cutremurat, scârbită de acest gând. Nu eram eu fata care Înșeală. Nu puteam fi! ― Alisia, nu ești În apele tale, fu singurul lui comentariu. Era o afirmație cât se poate de adevărată și nu m am chinuit să neg. ― Știu că sunt
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
E drăguț? ― Oarecum, am mormăit eu. Ea ridică din sprâncene. ― Bine, da, am recunoscut. E chiar foarte...Înțelegi tu. Bianca chicoti. ― O, cu siguranță că Înțeleg! ― Nu-mi vine să cred că asta chiar costă bani, zise Maria uitându-se scârbită la fusta mini roz bombon pe care o ținea În mână. E absolut oribilă. ― Au și cizme asortate, am remarcat eu râzând. Am putea să ne luăm la fel și să ne spunem gemenele Barbie. Maria strâmbă din nas și
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Trei lucruri, trei năravuri, trei patimi îl sărăcesc pe om și îl fac de poartă zdrențe: lenea, beția, distracția. Deci să nu fii printre leneși, printre bețivi și printre cei care se distrează”. Fiindcă: „De trei feluri de oameni se scârbește Dumnezeu și toată lumea: omul bogat și mincinos, omul sărac și mândru, omul bătrân și desfrânat”. Căci: „Dreptatea îi place oricui, dar să fie de partea lui”. E bine: „Să te laude alții și nu gura ta, un străin și nu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
cu contracte În țările arabe și controlul era menit să-i determine să le lase vameșilor o șpagă cât mai mare... Firește că acela ce Îmi va explica pe urmă aceste lucruri va fi tot vărul Victor. Dar deocamdată eram scârbit și obosit. Din fericire, tocmai atunci a apărut, ca un Înger salvator, Alexandru, fostul meu coleg de studii, director de Institut, academician, deputat În Marea Adunare Națională și Încă alte Înalte funcții. Controlorii, vameșii au dus cu respect mâna la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
prieteni. Și apoi atâta lucru apucase și ea să învețe: că mai curând este crezut bărbatul care se vaită din nimic decât femeia care îndură o adevărată dramă. Norocul ei fusese că, în cele din urmă, Alecu ajunsese să-l scârbească până și pe părintele său, Ienăchiță. Și acolo, în casa Poetului și a domniței Ecaterina, soția sa de a treia, găsise, în sfârșit, înțelegere și ajutor. După opt ani de la cununie, trecând peste toate prejudecățile societății, peste neghioabele îndemnuri la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
el pe maimuțe. O să avem cu toții necazuri dacă nu vă purtați mai bine. Dar maimuțele nu se purtară mai bine. De fapt, începură să se comporte mult mai rău. Cam la o lună de la prima lor întâlnire cu alcoolul, aparent scârbite de slabele rezultate din livadă, primatele făcură un drum la bazar, unde o înfrânseră pe femeia care vindea ilegal alcool dintr-un cărucior. Dădură gata întreaga provizie și, cât se poate de bete, mai bete decât fuseseră vreodată, reveniră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
se petrecuse o singură dată în istoria Saharei și provocase o asemenea spaimă printre locuitorii săi, că amintirea acelei întâmplări se păstrase de-a lungul anilor și se transmisese din gură în gură când oamenii se adunau seara la povești, scârbindu-i pe adulți și slujind de învățătură celor mici. „Vedeți dară cum ura și luptele nu duc la nimic altceva decât la teamă, nebunie și moarte.“ Putea repeta pe dinafară fiecare din vorbele bătrânului, și poate că acum, pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și umflându-se-n pene pe o grămadă de bălegar. Pleca de la ea zbierând și înjurând și trântind ușa-n urmă, ca și cum s-ar fi scuturat de blesteme, de duhurile rele care-și fac de lucru-n femeie. I se scârbise, i se acrise, nu mai vroia și nu-i mai trebuia în veci de veci... Ba bine că nu. O lună dacă-l ținea era mult. După mai puțin de o lună, nu mai putea răbda și lua înapoi drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]