526 matches
-
cu mușchi și ocrotește nervii cu o anumită roșeață plăcută vederii. Face o pauză și-și contemplă pentru o clipă cu satisfacție auditorii înmărmuriți. Conchide pompos: — Numai atunci putem vorbi de frumusețe. — Păcat că nu te-ai făcut doctor, scuipă scârbit Labienus. — Sau codoș, întărește Sallustius. Un glas necunoscut îl împiedică pe Titus Livius să răspundă. — Și totuși, aceeași generație care l-a făcut pe Cicero atât de puternic, încât a dispus după voia inimii de cele mai înalte magistraturi, nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
spre băiat: — Să înțeleg că îi apreciezi mai mult pe cei fricoși, ca la șul ăsta? Germanului nu-i vine să-și creadă urechilor: — Vrei să spui că ai renunțat la libertate? întreabă. — S-a reangajat de patru ori, scuipă scârbit Rufus. — Ce să faci cu libertatea când îți ghiorăie burta de foame? Și, cât sunt aici, n-are rost să-mi zgârm sub unghii și să economisesc cei cinci denari pe care-i câștig pe lună... — Bașca banii primiți pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe sângele închegat. — De unde știm dacă sunt morți de-a binelea? întreabă temător băiatul. — De câte ori să-ți spun, prostule? intervine arțăgos Gany medes. Îi lovești cu ciocanul de lemn în cap, așa, să te asiguri că nu mai mișcă. Morfăie scârbit: — Unii sunt în stare să se prefacă, numai să scape cu zile. Rufus s-a răsucit pe călcâie să plece, dar, auzindu-l, se în toarce iute îndărăt. — Unde sunt sicriele? — Le-am aliniat, răspunde plin de sine Ganymedes. — Bine
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
oarbă, îl contrazice germanul. — Nu, zău? îl ironizează Pusio. Când nu mai ai nimic de arvunit... — Da!? face Rufus, de data asta curios. — ...cu ultima aruncătură, îți pui la bătaie libertatea și capul. — Asta e prostie curată! se cutremură celălalt scârbit. Nici el nu știe la ce se aștepta, dar răspunsul este decepționant. Murmură disprețuitor: — Auzi colo! Să mergi de bunăvoie în sclavie. — Cel biruit o face, îl înfruntă germanul. Poate fi el cel mai tânăr și cel mai tare din
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Ba Drusus, care prezidează jocurile, e un scutar convins. Păzește-te, tu, ăl’ cu Mithras. La cea mai mică greșeală... hârșt! Vittelius spune împăciuitor: — Cu toții sunteți la fel de bine ocrotiți, dacă luptați cu sufletul curat. Ce vorbe găunoase! se scutură Rufus scârbit. — Mithras este singurul zeu adevărat, se încăpățânează gla diatorul îmbrăcat în armament trac. Pune sfidător mâna pe sabia lui curbă: — Ceilalți zei nu sunt în realitate decât celelalte nume ale lui. Singura divinitate, zici? se enervează și mai rău Rufus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
prindă rugină. Chibzuiește adânc câteva clipe, după care rostește cu trăsăturile crispate: — Nu sunt neîncrezător de felul meu, dar am trăit îndeajuns la curtea lui Herodes pentru a mă feri de capcane. Pusio se apropie de el. Aha! se strâmbă scârbit evreul, deci se așteptau la cererea mea. Restul nu e decât teatru. — Zi-i numele! îi cere procuratorul călărețului, precipitat. Rămâne cu ochii la Pusio, care deschide și închide gura în truna, ca un pește pe uscat, cu trăsăturile încremenite
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fără să verse vreo lacrimă pentru sacrificiul celor care le multiplică miza pariurilor și a câștigurilor. Clatină din cap cu tristețe. Este într-adevăr ușor să fii curajos în aceste condiții. Se întreabă apoi de ce totuși astăzi se simte mai scârbit ca în alte dăți. Poate pentru că nu participă activ. Când arbitrează în arenă privește luptele doar sub aspect tehnic, cu un ochi profesionist. Caută atunci perfecțiunea. Astăzi însă, nesiguranța zilei de mâine îl face mai sensibil. Se întoarce către Pusio
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Doar circumstanțe grave sau dureroase l-ar scuti de această forma litate neplăcută, devenită un fel de datorie de stat. — Gata! anunță victorios Panthagathus. Firele care au mai rămas am să le smulg cu pastă epilatoare. Tiberius strâmbă din nas scârbit. Iar o să-i întindă pe față por căria aia puturoasă din rășină, smoală și grăsime de măgar. Un pic de fiere de capră, cere sentențios Antiohus unuia dintre ajutoare, în timp ce toarnă în amestecul dezgustător câteva picături de sânge de liliac
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Uite-o acolo! Se întoarce spre litieră: — Galla! Galla! Scoate-ți capul! Litiera, goală probabil, rămâne în continuare închisă. — Se rușinează sărmana să iasă afară, așa, cu burta la gură, se căinează întruna bărbatul, frângându-și mâinile. Trucul este grosolan. Scârbit, Tiberius zice către Lygdus: — Dă-i dublu! și trece mai departe. Printre nenumărații dominus din jurul lui, rostiți în șoaptă și cu umilință, răsună dintr-odată cu putere un: — Nero! Toate privirile se întorc, mirate, spre nou-venit. — Mă, băiatule, ce mult mă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu brutalitate destinul Mariamnei... Se mai uită o dată la medalioanele de aur. Cele de aici trebuie să fi fost purtate de Claudius Nero și de tatăl lor, Dru sus. Uite-i cum se închină prostește în fața unor păpușele, se scutură scârbit, pentru ca în clipa următoare să se enerveze și mai tare. Iar ticălosul de Pompeius ne suspecta pe noi, evreii, că ne-am ploconi unui cap de măgar. Atât le este de greu să ab stractizeze noțiunea unui Dumnezeu atotputernic! Suciți
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să o arunce la loc în oală. Prea târziu, însă. — Ghinion! îi scapă lui Plautius Silvanus. — Mânia Zeului n-a încetat! bubuie vocea de bas a lui Asi nius Gallus. Așa, bagă-te și tu ca musca-n căcat, scuipă scârbit Tiberius în lături. Profită de agitație să se mai uite o dată după Vipsania. Nu o zărește. Regele Sacrificiilor intervine imediat. Ca să nu rămână vreun dubiu în sufletul cuiva, dă poruncă să se verse apa din căldare astfel ca augurii să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dar ofițerul cu fața acră Îl opri, spunîndu-i: — Îmi cer scuze, dar sînt asmatic. Dacă vreți să fumați, v-aș fi recunoscător s-o faceți pe coridor. După aceea se lăsă pe spate și-i aruncă lui Viv un zîmbet scîrbit și superior, de parcă Forțele Anti-Aeriene Îi transformaseră pe toți În conspiratori. — Uită-te la bruta asta mare, tăticule. Seamănă cu tipul pe care l-am Întîlnit la colonelul Webster. Tati! Nu te uiți! — Pentru Dumnezeu, Amanda, spuse el iritat, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ÎNTREBAT AI PRICEPUT ÎN MORȚII MĂTII! zbiară Ray, iar Ocky se cocoșează și mai tare. — Mda... calmează-te băi, n-am făcut nimic acu... scâncește el. — Ai Încurcat-o rău de tot frățâne, zice Ray, Închizând ușa și clătinându-și scârbit capul. — Calmează-te Ray, spun eu, punând un braț protector În jurul umerilor lui Ocky. — Stai un minut. Unde-i dormitorul? șoptesc eu. — E... se uită el pieziș, ... dai cineva acolo... — N regulă, Îi spun eu cu un rânjet cordial. Deschid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
avut dreptate, până și Best a spus-o. Nu egzistă niciun bărbat adevărat care să nui fi tras o palmă nevestisi. Toate porcăriile alea liberale aiurite. Dacă iea depășește limita, salege cuunan bot, asta ie. Lennox clatină Încet din cap scârbit. — Noi investigăm delicte de violență domestică. Ăstai atac șimpotriva legilor țării. — Câh, rânjește Gillman și nimeni nu rânjește la fel ca el. Dacă mi-ar zice cineva pe bune că mă hlizesc ca Gillman, aș muri fericit. Pot să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
chiar pe Petre... dar de lucru nu se putea apuca. Ieși pe afară, căutând să fugă de remușcări. " Am năvălit ca o vijelie în viața ei, am răscolit-o și nu m-am gândit decât la mine!" își zicea întruna scârbit, rătăcind de ici-colo. Apoi deodată îi răsări în ochi zâmbetul Ilonei, fericit, supus, strălucitor de iubire și credință. ― Nu-ți pare rău, Ilona? o întrebă dânsul, șovăitor. ― Nu! răspunse fata hotărât. ― Ai încredere în mine, Ilona? urmă el, tremurând. ― Da
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
două surori ai căror părinți sunt mult prea ocupați ca să le pese de alimentația copiilor. Dacă el ar fi fost bine, m-ar fi certat imediat, cum puteți mânca porcăria aia, ar fi căutat ambalajul și mi-ar fi citit scârbit ce anume conținea, dar acum este cât se poate de indiferent la tot ceea ce facem, nu i-ar păsa nici dacă am înghiți otravă, doar hainele mele protestează, nimic nu mă mai încape, jeanșii nu mai pot fi încheiați, costumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
oferi răgazul de a cerceta interiorul blindatului. Cu stricăciunile provocate de începutul de incendiu și perforațiile datorate acidului, mașina era o epavă. ― Să adunăm ce mai putem lua. Hudson, ajută-mă să-l ridicăm pe locotenent. Comtehul aruncă un ochi scârbit spre locotenentul paralizat. ― Să-l instalăm în scaunul postului de operații? O să se simtă în elementul lui. ― Propunere respinsă. Mai trăiește și trebuie să-l luăm cu noi. ― Mda, știu, știu. Nu-i nevoie să-mi aduci aminte. Ripley, ocupă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
o odaie de la primul cat doi ofițeri eteriști jucând whist, ceea ce dovedea că în odaia aceea nu mai intrase nimeni din 1821. Ultimul proprietar cunoscut, energicul boier Callimachi, din ramura Frânculeștilor, vine aici în 1848 cu gânduri mari, dar pleacă scârbit în aceeași zi când descoperă în biblioteca din aripa dinspre eleșteu, printre cazanii și octoihuri, o adevărată colonie de nutrii. Cresc bălăriile, urcă iedera, șindrila putrezește și-n timpul crizei dinastice din 1866, cu un trosnet memorabil, conacul se prăbușește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
lângă noi și mă întrebă așa, tam-nesam dacă sunt Codruț Constantinescu. Jenat, parcă îmi era rușine, parcă nu vroiam ca ilustrul personaj de lângă mine să afle aceasta, îi răspund încet: „Da, eu sunt...“. Atunci A.C. s-a întors către mine, scârbit, întrebându-mă încă o dată, parcă pentru a fi sigur, dacă eu eram C.C. Îmi spune că mi-a citit un articol care i s-a părut însă o mare tâmpenie, foarte prost și greșit, clasificarea mea în două categorii (dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
deplină și a continuat să converseze cu un alt distins domn. Eu, spășit, i-am mulțumit augustei sale persoane pentru că m-a lăsat să-i public articolul acela în care avut bunăvoința să mă combată în ,,Dilema“, acum 3 ani. Scârbit, a dat din mână... Codruț 15 februarie 2006 Am citit abia acum, a doua zi de la primirea scrisorii tale, la birou, titlul și prezentarea acelei conferințe, suținută de franțuzoaica ce nu-și ridică ochișorii verzi din calculator când intri tu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
franc că cel mai mare român trebuie să fie Nicolae Ceaușescu. De ce? Pentru că pe vremea lui era liniște și se construia mult. Probabil că asta a auzit acasă, căci el nu a trăit atunci nici un minut. Am plecat la club scârbit, amețit, înjurând această invenție folosită pentru a imbeciliza și mai mult niște oameni și așa limitați, simpli căci „There’s no confusion like the confusion of a simple mind“ (F. Scott-Fitzgerald, The Great Gatsby). Codruț 29 mai 2006 Finalizarea manuscrisului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
budget. Nu era nici măcar o petrecere de firmă grasă, gen P&G, cu lansarea unui nou produs cu aroma-de-nu-știu-ce! Nu! Era vorba de nunta unui mare patron de firmă de pază, după cum mi-a spus „discret“ femeia gardian-public. Am plecat scârbit. În satul Mogoșoaia cântau cocoșii a prânz și mirosea a fasole cu cârnați. Mirel 7 iunie 2006 După cum ți-am spus am fost la un seminar organizat de către Ministerul x. Cele două tipe responsabile cu organizarea evenimentului erau consiliere din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
bunăstare, dorință de muncă să fie prăvăliți bolovani și stânci ale nesimțirii, cruzimii și ipocriziei. Estimp, lumea politică din Absurdistan dezbate înfrigurată o întrebare fundamentală: cine a bătut recordul la mită depășind baremul de 6 milioane de lire sterline? Cine? Scârbit și neputincios, Codruț 10 iunie 2006 La colocviu (sau viața de intelectual de Bucarest): - amabilități inutile; - bârfe, multe bârfe; - priviri încrucișate cruciș sau mieros; - amante de profesori cu mici comunicări științifice; - diletanți, dilematici; - costume sărace, pantofi ponosiți (românii); - costume de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
unor copii de 7-8-9 ani și care, pesemne, fac o mare plăcere puștoaicelor de 11-12 ani, mult prea bucuroase în a-și arăta mugurii sexualității. Îmi e scârbă că într-o astfel de țară sunt nevoit să-mi cresc copila. Scârbit și jenat... Codruț 6 iulie 2006 Încep prin a mă referi la enervarea ta din ultima cartolină; eu aș fi puțin mai nuanțat. În marea majoritate a cazurilor net-cafe-urile din România sunt abjecte. Chiar lângă piața unde locuiesc, în București
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
împiedica să nu gândesc faptul că ei iau decizii culturale, decid soarta unor intelectuali puțini, dar veritabili. Sus, la vârf, se dau războaie culturale cu fițe, sterile. Aici trebuie lucrat: să se găsească un administrator cultural onest în fiecare județ. Scârbit, Mirel 3 iulie 2006 Recent, am fost nevoit să trec pe la noul-vechiul sediu al MAI, din București, fosta clădire a CC și a Senatului, de pe acoperișul căreia și-a luat ultimul zbor cuplul Ceaușescu. Pentru a intra în clădire, aproape
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]