756 matches
-
vreo trei centimetri. — Coleman s-a dus să-și caute tatăl, oricine-o fi fost individul. Un bărbat scârbos, cu un accent scârbos, a trecut pe-aici și-a întrebat de el, iar Coleman s-a speriat și a fugit. Scârbosul s-a întors de mai multe ori și m-a tot întrebat unde l-ar putea găsi pe Coleman, dar am invocat mereu puterea surorii Aimee și până la urmă a încetat să mai vină. Ora crimei de la Sleepy Lagoon. Dudley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
asta n-o poate face, să facă ceva să-i distragă atenția de la durerea de spate care o chinuie, în loc să stea pur si simplu acolo, scărpinându-și fundul roșu, oribil, și țuguindu-și buzele înainte și înapoi peste dinții ăia scârboși. Se îndreptă și-și șterse fruntea cu dosul palmei. Ca de obicei, avea multă treabă. Cât despre maimuță, aceasta n-are nici cea mai mică intenție să se metamorfozeze. În lipsa oricăror rubedenii roiale sau a unei conștiințe prevestitoare, interesele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
noapte, albine zăpăcite, țânțari, gândaci zbârnâitori cu carapace lucitoare, o grămadă de târâtoare despre care nici măcar nu știam că există. După insecte, altă plagă: ispitite de asemenea bogăție de vânat, broaștele râioase se strângeau și ele la lumină, leneșe și scârboase. Asta oamenii n-au mai Îndurat: să iasă dimineața din casă și, când să se bage În gumarii lăsați În fața ușii, să dea cu degetele de câte un ditamai broscoiul râios. Ca să nu se pună rău cu autoritățile, nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de el sau de familia lui. Ceilalți se Înjurau cu voioșie și stăteau cuminți să-și primească șuturile. Taxa suplimentară pentru ocări Începu să pară neînsemnată, căci băiatul plin de bani al speculantului cu butelii de aragaz arunca cele mai scârboase Înjurături fără să pățească nimic. Era singurul care umbla cu bani mari, de hârtie. Tată-său, șofer pe un camion care ducea de colo-colo muncitori pălmași pe șantierele de la oraș, căra și umplea zeci de butelii, pe sub mână, căci era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
zece minute numărând, nici prea repede, nici prea tărăgănat, până la șase sute. Scoseseră pe lama de sticlă o picătură cleioasă și alburie dintr-un tub, apoi se repeziseră toți trei, cu capetele Înainte, să vadă mormolocii care Înotau, sprințari, În acea scârboasă alcătuire. Răsturnaseră, În avântul lor, scaunul și microscopul căzuse și el, cu un zgomot Înfundat, pe pardoseala de pământ amestecat cu balegă de cal a prispei. Fiecare fusese de acord să dea și să Încaseze câte două șuturi, pentru grabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ăia erau niște rafinați: nici măcar ei nu se puteau apropia de singurele prăjituri care se găseau În holurile cinematografelor (Într-o carapace de glazură colorată care pocnea și trosnea În dinți, maestrul cofetar Înghesuia un soi de cremă cu desăvârșire scârboasă care, după două Înghițituri, provoca greață - Însă când uitam gustul leșios, cumpăram iară din prăjiturile alea, ocrotind În adâncul sufletului, neexprimată, nădejdea că aș fi putut nimeri una mai bună...). Pesemne că li se aplecase bieților chițcani de nu Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de lene să iasă afară la aer curat, se ușurau În ghiveciul ficusului - care, În cele din urmă, otrăvit, și-a dat obștescul sfârșit - și În sobă unde cei potopiți de amestecul de felurite băuturi și tutun Își vărsau conținuturile scârboase ale stomacelor. Oricum, povestea lui Figaro cu Casa Radio și zbenguitul prin pădure Întru trezirea la viață a bărbăției lui Foiște era crezută de mulți, din cauză că se dovedea prea plină de amănunte pe care capul chel și pe dinăuntru al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ar fi cuvenit - la comanda vreunui pluton de răcani, ci Într-un post călduț din Statul Major al regimentului. Mila pe care o provoca soldaților fața lui de cârnat și evidenta lui sărăcie de minte era alungată repejor de partea scârboasă a firii sale: urla cât putea la pifani, Îi jignea, le făcea mizerii, Îi plăcea să Îi Înjosească, să Îi amenințe cu nenorociri apocaliptice, să le arate cu orice prilej că avea putere asupra lor. Într-o zi, Biberu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În cele din urmă, ca să nu ocupe locul, fuseseră depozitate Într-o magazie, În așteptarea unor vremuri mai bune. Ghinionul a făcut ca acele groase și prețioase baloturi să fie atacate de o colonie nemaivăzută de șobolani care distruseseră totul. Scârboasele rozătoare nu picaseră din senin: În urma denunțurilor unui cumnat cu care nu se Înțelegea În privința Împărțirii averii rămase de pe urma socrilor, vecinul care stătea gard În gard cu magazia Marioarei fusese călcat de milițieni. Se găsiseră la el zeci de saci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Ectoraș nu scosese decât un mormăit din care nu se Înțelegea nimic. Celălalt, tot grijuliu, Îi explicase că n-ar fi fost deloc bine să o pupe bot În bot, căci știa toată lumea că zglobia chitaristă avea niște apucături al naibii de scârboase, iar nefericitul de Ectoraș ar fi sărutat, odată cu buzele ei, și un sfert dintre podoabele băieților satului care aveau voie să intre În discoteca de la Căminul cultural. Fiul Directorului găsise puterea să se scuture, să râdă de prostia celuilalt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
A trebuit să treacă o bucată de vreme, ca adevărul să iasă la suprafață ca uleiul și acum mulțumesc lui Dumnezeu, că nu nevastă mea, care este foarte sensibilă și-i vine greață ori de câte ori își aduce aminte de chestii mai scârboase, deci nu nevastă-mea a asistat, din sistem, la entuziasmul prostesc al profesorilor în 2004 și chiar în 2008, de a aduce la putere marea belea portocalie, fiindcă altfel ar fi vomitat și mațele din ea, numai când și-ar
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
lucrasem pe câteva cărți, a apărut, ca o furtună, în fața biroului meu. Era roșie la față. — Te rog, Claire, te rog, spune-mi că e-mail-ul ăla e o glumă! A țipat ea. Nu te duci, într-adevăr, să lucrezi pentru scârboasa de Vivian Grant, nu? Am înghițit cu noduri. — Ba da, o să... Auzeam cum noi mesaje făceau ding în computerul din spatele meu și am aruncat o privire pe ecran. Subiect: știi ce faci? Subiect: VG e o nebună cu patalama. Subiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
bun nu din branșă - ești cel mai bun futangiu cu care mi-am tras-o vreodată, a zis Vivian, cu un mârâit lasciv. Oare conversația aia chiar se purta în urechile mele? Oare fusesem târâtă, fără știrea mea, într-un scârbos ménage à trois telefonic, împreună cu șefa mea și cu un seducător decrepit? Era ca un vis oribil, absolut oribil. Mi-am dres glasul. — Îmm, Carl, vrei să-ți trimit contractele, până mâine, direct ție sau agentului tău? — Ne-a stricat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ce mi-a răspuns atunci? Mi-a zis: „Iubita mea pubică, șobolanii sunt paradigma. Ține minte asta și-așa n-o să mai greșești. Șobolanii sunt paradigma“. Ce zici de așa o chestie? — Eu zic că șobolanii sunt ceva așa de scârbos! spuse Eva, fără să stea măcar o clipă pe gânduri. Sally râse și-i puse o mână pe genunchi. — Of, Eva, draga mea! murmură ea. Ești adorabil de prozaică, pe cuvânt! Nu, n-am de gând să te duc înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
imatură emoțional și senzorial, iar dacă repulsia pe care o simțea când stătea goală în brațele altei femei era ceva ce putea fi trecut cu vederea - mai ales că, după părerea Evei, cu cât un medicament avea un gust mai scârbos, cu atât mai mare era probabilitatea să fie eficient -, atunci era limpede că își îmbunătățea modelul comportamental psihosexual în salturi, arzând etapele. Pe de altă parte, Eva nu era întru totul convinsă că papiloterapia era ceva foarte simpatic. Reușea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
să n-o facem, spuse Wilt, care până acum reușise să evite menționarea confruntării sale cu păpușa în baie. V-am spus-o deja de cinci ori și deja devine tot mai puțin credibilă. în plus, a fost o petrecere scârboasă, cu o grămadă de intelectuali la modă care își tot gonflau egoul lor mărunt. — Wilt, ai zice despre dumneata că ești genul introvertit? Genul de persoană singuratică? Wilt se gândi serios la întrebare. Aici se ascundeau cu certitudine mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
așa. Spune-mi ceva și o să-l folosesc. Cum ar fi faptul că ești nimfomană. — N-o să faci așa ceva! Familia ta ar fi încântată de asta. De scandal. Pune-mă la încercare, aruncă Gaskell și mai umflă un prezervativ. — Plasticoman scârbos! — Brută limbistă! Ochii lui Sally se îngustară. încet-încet, femeia începu să bănuiască că Gaskell vorbise serios când pomenise de divorț, iar dacă Gaskell divorța de ea aici, în Anglia, câtă pensie alimentară ar fi obținut? Foarte puțină. Ei doi n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
repede, să văd cicatricea... și se repezi, trăgându-l pe Gafton după el, spre primul stâlp electric. Fără lumină, firește. Seara, străzile zăceau în beznă. Se auzea doar tropotul santinelelor, se ridica peste oraș putoarea gunoaielor neevacuate si bezna moale, scârboasă. — Bucuria merită toate onorurile, profesore! Când eram tânăr și luptam pentru paradis, m-au închis într-o închisoare adevărată. În captivitate, îi disprețuiam pe cei atenți la o floare, la cerul înstelat, la prospețimea zăpezii. Mi se părea un subterfugiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să vorbești cu un străin nici pe stradă, nici dacă te întreabă cât e ceasul!... Adică, n-am voie să vorbesc cu mine însumi, închipuiți-vă! Dar cu dumneavoastră... doar nu mai am pe nimeni, pe nimeni. Despre procesul acela scârbos care m-a scos din învățământ m-am decis să vă vorbesc. Sau despre terapeutul Marga care vrea să mă vindece, auzi. Fără să știe, doctorașul, că nu sufăr de nici o boală. Pentru că nu mă cunoaște, Bombonel, deloc nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
onorată doamnă, știu ce spun, toate te trag în gheenă și-ți place și nu mai scapi, în Saecula Saeculorum, vecii vecilor, nu mai scapi, doar știți, doar cunoașteți fantastica peșteră Hymenland, hăul acela fastuos al reîntregirii. Despre procesul acela scârbos vreau să vă vorbesc, procesul din care Bombonel Marga m-a salvat, recunosc. Despre acea înscenare murdară mă simt dator să vă vorbesc. Sunteți prea prețioasă pentru mine, nu pot renunța la aceste ore de rară comunicare și comuniune. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
putea, cu toți. Ai văzut familia Pesaro? Tabloul acela cu fecioara și sfinții. Nobilul venețian Iacopo Pesaro... În tabloul acela, am îndreptat privirea Sfântului Petru și Madonei spre donator. Mde... suntem vicleni. Vicleni, dar artiști. Sunt un lingușitor... un lingușitor scârbos, nu alta. Dar să opui sfintei Fecioare, intangibila, un steag? Un simplu steag, pânza și joaca lumească. Mare îndrăzneală, să știi. D-aia suntem artiști, d-aia. Dar culoarea! Culoarea... culoarea, impertinența artistului, virtuozitatea. Că altfel... portretele... doar știi. Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
libertatea totală. Erau, desigur, și neajunsuri cu care trebuia să se împace. Familia lui Bette, în primul rând, și amestecul fără jenă al tatălui dominator, care din când în când amenința să o dezmoștenească dacă nu divorțează de „poponarul ăla scârbos“. Apoi, poate chiar mai supărătoare, era chestiunea lui Bette însăși. Nu persoana sau sufletul lui Bette, ci trupul ei, manifestarea ei exterioară, cu ochii ei mici și apropiați și perii negri care îi împodobeau antebrațele cărnoase și care îți tăiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
pas eronat dintr-un șir lung de poticneli și aprecieri nefericite. Pentru prima dată în toți anii de când o cunoștea, Bette a lăsat mânia să se dezlănțuie asupra lui într-o tiradă de invective printre care cuvinte precum bolnav, lacom, scârbos și pervers. Și-a cerut iertare imediat, dar răul fusese făcut și, deși ea i-a angajat unul dintre cei mai buni avocați din oraș ca să îl apere, Harry a priceput că viața îi era distrusă. Ancheta s-a prelungit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
infantile. Dar, la vremea aceea, eram doar un copil, iar războiul era pretutindeni și toată lumea vorbea despre el, tot timpul. Eram prea mic ca să plec pe front, dar, ca toți băiețeii grăsuni și fără minte, visam să mă fac soldat. Scârbos. Scârbos și iar scârbos. Ce capete seci suntem noi, muritorii. Așa că am creat în imaginație locul ăsta numit hotelul Existența și l-am transformat imediat în refugiu pentru copiii pierduți. Vorbesc despre copiii europeni, desigur. Tații lor fuseseră împușcați în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Dar, la vremea aceea, eram doar un copil, iar războiul era pretutindeni și toată lumea vorbea despre el, tot timpul. Eram prea mic ca să plec pe front, dar, ca toți băiețeii grăsuni și fără minte, visam să mă fac soldat. Scârbos. Scârbos și iar scârbos. Ce capete seci suntem noi, muritorii. Așa că am creat în imaginație locul ăsta numit hotelul Existența și l-am transformat imediat în refugiu pentru copiii pierduți. Vorbesc despre copiii europeni, desigur. Tații lor fuseseră împușcați în lupte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]