700 matches
-
Articolele Autorului Iubito, azi îți dau de știre: De mâine, trecem la postire. În vis avut-am prevestire; Va fi-n curând, Buna-Vestire. M-ai ispitit și-n Postul Mare, Cu-n zâmbet și c-o sărutare Și ochi-mi scapără mai tare, Când înspre sâni, când spre picioare. Icoane sfinte-avem în casă, Degeaba am mâncat rișcasă, În van aghiasm-ai pus pe masă, Că nurii tăi pe trup m-apasă. La pop-am fost și-am întrebat, Să fiu cu Domnul
IUBITO, AZI ÎŢI DAU DE ŞTIRE... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346338_a_347667]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > CAVALCADĂ Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 323 din 19 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Cavalcadă Nourii aleargă-n herghelii, Bubuie copitele de zor Pe imense-albastrele câmpii, Scapără scântei în urma lor. Nemaipomenită cavcalcadă Cu sirepii liberi fără frâu, Pietoni impacienți pe stradă - Fremătarea lanului de grâu. Este numai sunet și lumină, Nu coboară însă nici un strop, Ziua e frumoasă, iar senină, Roibii au pornit-o la galop. Zâmbete
CAVALCADĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348435_a_349764]
-
el.. Societățile de azi care pun accent mare pe putere și ”valorizare, care acest al doilea punct rămâne în umbră față de ”putere”,crează de la sine monștii și va mai crea atâta timp cât acestea nu vor pune accent, nu pe feminism ce scapără în altceva, ci să pună exidențieze valorile ce sălașluiește în femei, Lumina lor Divină care e în fiecare dintre ele, care sunt azi de cele mai multe ori în pâlpâire... Culmea este că până la violența domestică nu este decât un pas, dar
A FI SAU NU FI DOMINATOR..? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348496_a_349825]
-
corent cei de la București, în fabrici. Dar acum!?“ După un timp văzând că becul nu se mai aprinde s-a sculat de pe scăunelul cu trei picioare și pe pipăite a ajuns la cutia de chibrituri pusă pe marginea plitei. A scăpărat un băț și a luat lumânarea ce o ținea pe bufet. „Am cumpărat câteva de la magazinul lui Mecherel, să le aprindă vecinii când voi trage să mor. Să am și eu lumină pe ... lumea cealaltă. Că pe lumea acesta ... i-
CAVOUL DE SUB ZĂPADĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345164_a_346493]
-
vino!" nimic nu spune cum alergi, cum ajungi și cum te cuibărești în sanie... în tine se-aude doar timbrul parcă mai împlinit care spune la nesfârșit: "vino! vino!" caii pricep ajungerea ta, înalță nechez printre fuioare de abur și scapără iar pe drumul zgăriat cu ani în urmă.... iar tu stai ghemuită acolo unde doar două lumini negre te apasă de peste un zămbet... și-ți este bine, și-un cald din taine care se duce cu tine, nerăcorit nici de
IARNĂ DE-ACUM SAU DE DEMULT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377063_a_378392]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > SE APROPIE CRĂCIUNUL Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1437 din 07 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului SE APROPIE CRĂCIUNUL Se apropie Crăciunul, Satu-i filă de poveste, Fulgii, unul câte unul, Vin din ascuțite creste. Tata scapără amnarul Sub ninsoarea ca o salbă Și-n ogradă, felinarul Pâlpâie, în noaptea albă. Săniile-ntârziate Lasă zurgălăi să cânte, Vântu-ncepe lin a bate, Fulguiala să frământe. Într-un geam, un țânc în noapte, Somnoros cată spre munte; Bea dintr-o
SE APROPIE CRĂCIUNUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376757_a_378086]
-
a biruit. Inseparabil dragul ne unește, Mistuitor ca focul în vulcan, Eram precum e apa pentru pește Și ne iubeam mai mult an după an. Tăcerea ta iubito e ca mierea, Ascunde-n ea adâncuri de sublim, Doar ochi-ți scapără și mângâierea Privirii tale-mi spune că trăim O dragoste curată și intensă, Iar timpu-i de acuma limitat Tăcerea ta îmi dă acum dispensă, Și pot să mor cu sufletu-mpăcat. Referință Bibliografică: Tu taci... / Nelu Preda : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
TU TACI... de NELU PREDA în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375177_a_376506]
-
preș ?!) (in)fidelităților ulterioare. Poate nici hârtia n-ar fi suportat o asemenea recunoaștere umilitoare, pe care și-a îngăduit-o tocmai pentru că el nu onora decât deriziunea și mizeria momentului. Se abonase la un prezent de iască la care scăpăra pentru a aprinde pipa înecăcioasă a dejecției și pentru a evacua cu emfază, în rotocoale, fumul, ca pe niște limbi de foc încinse, nărăvite și otrăvite de atâtea ploconeli, mediu optim de pripas pârjolitor, fetid și nesimțitor, de două lulele
UN ALT FEL DE... SCHINDLER ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372734_a_374063]
-
huidume. Deschise ușa și-i puse o lăboanță-n piept: --De ce bați, idiotule? Nu vezi că este-nchis? Pleacă până nu te stâlcesc! --Sunt șoferul domnului Zamfirescu... --Și ce vrei? --Să-i comunic ceva urgent. Se miră și el de ce-i scăpăraseră neuronii și dăduse rapid așa răspuns. Huiduma a rămas derutată și peste câteva clipe îl trase în local, ținându-i mâna în ceafă. După ce străbătură holul, huiduma îl aruncă pe un scaun: --Să nu te miști de-aici, că-ți
TRANDAFIRUL SIRENEI-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373102_a_374431]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > FURIE Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 1710 din 06 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Vânt dezlânat, dezgustat de-ncremenire, Pălmuie frunze și-aleargă-n neștire, Biciuie colbul, scăpărând tot pământul, Cu foșnet culpabil asmuțind tot adâncul. Vânt deocheat, bolnav de contraziceri, Stinge aleanul de calde preziceri, Zbârnâie cerul cu migrene subtile, Duduie gândul de vorbe abile. Și când obosește, se strânge în cercuri, Crengile rupte-i servesc drept
FURIE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372127_a_373456]
-
Acasa > Versuri > Visare > TRENURI Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1604 din 23 mai 2015 Toate Articolele Autorului Prin forfota zilei fluieră timpul, Trenuri grăbite și mulți călători, Eșarfe-n ferestre cu lacrimi cârpite Tivesc depărtarea și scapără nori. Copacii aleargă prin munții cu lauri, Pădurea înfrunzită freamată viu, Grija de mâine, un colț de balaur Un ochi se deschide parcă târziu. Pe o banchetă o domnișoară Scrutează zarea și oftează lin, Mult prea departe cântă vioară, Lacrima
TRENURI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1604 din 23 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379673_a_381002]
-
Primordiale! Singur, cufundat în gânduri, în camera-nghețată Ca bătrânul dascăl, neavând un foc în vatră Doar un șoricel tovarăș, carii în mobile vechi Primea la el Îngerul, Vocea - adevăr străvechi: Cum dintr-un singur punct s-a început mișcarea Scăpărând, Universul a născut pământul, marea Lumina se aprinsese lucind feeric, instantaneu Creată prin Cuvânt, de însuși Tatăl Dumnezeu! Prin aste daruri sfinte, el cu Hyperion călătorea Cu uimirea Magului cerceta stelele, descoperea Cu încântare nemărginirea căilor, iar în adâncuri Întunecimi
GÂNDIND LA EMINESCU (POEME) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379695_a_381024]
-
Primordiale! Singur, cufundat în gânduri, în camera-nghețată Ca bătrânul dascăl, neavând un foc în vatră Doar un șoricel tovarăș, carii în mobile vechi Primea la el Îngerul, Vocea - adevăr străvechi: Cum dintr-un singur punct s-a început mișcarea Scăpărând, Universul a născut pământul, marea Lumina se aprinsese lucind feeric, instantaneu Creată prin Cuvânt, de însuși Tatăl Dumnezeu! Prin aste daruri sfinte, el cu Hyperion călătorea Cu uimirea Magului cerceta stelele, descoperea Cu încântare nemărginirea căilor, iar în adâncuri Întunecimi
GÂNDIND LA EMINESCU de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379712_a_381041]
-
din 31 mai 2016 Toate Articolele Autorului Să curgă sângele peste pieptul gol peste ochi peste frunte peste pânza de in sub picioare mustind roșu nămol să sature setea din duhul divin să cheme în carne pe cel neîntrupat. Când scapără focul sub pielea de taur prin sângele curs cel chemat a intrat și-și reazemă capul sub coarne de aur. Privind către lumea cea vie și ternă prin ochii inerți îndreptați către cer o clipă va fi cât o moarte
SETEA DIVINĂ de ION MIHAIU în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369282_a_370611]
-
poftiți la masă!” O binemeritată pauză în care bunicul împarte puiul, brânza și sparge ceapa presărând-o cu sare. Mâncăm cu poftă, bem apă și bunicul își răsucește o țigară din foi. Mă uit cu admirație cum dintr-o mișcare scapără amnarul lovit de cremene, bumbacul arde și meticulos bunicu-și aprinde țigara. Fumul albăstrui are un miros plăcut de tutun și mă gândesc, în sinea mea, că poate într-o bună zi am să fumez și eu. După prînz, băieții discută
CULTURI MULTIPLE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369278_a_370607]
-
mutând un munte de unul singur. Dar poate că vom fi chemați cu acest grăunte de muștar să mutăm inima multora de la necredință la credință! Iar necredința poate fi asemănată cu un munte! Ruthavan ridică mâna spre bolta pe care scăpărase o stea. -L-am văzut Genarius, prietene! Am călcat pe urmele Lui și am aflat de la alți oameni minunile pe care le-a făcut, iar o parte ți le-am spus și ție. L-am văzut deci în carne și oase
ANCHETA.(FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A TREIA- AL SAPTELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378610_a_379939]
-
de traduction de Ștefana et Ioan Pop-Curșeu, qui respecte le découpage original des vers) : O, de ce-am tălmăcit vremea și zodiile/ altfel decât babă ce-și topește cânepă în baltă ?/ De ce am dorit alt zâmbet decât al pietrarului/ ce scapără scântei la margine de drum ? Am inteles păcatul ce apasă peste casa mea) (Blaga, 2010 : 123) Pourquoi ai-je interprété zodiaque et saisons/ Autrement que la vieille qui fait rouir/ Son chanvre dans la mare ?/ Pourquoi ai-je désiré un autre sourire
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
mène souvent à des solutions inédites de traduction. 5. 1. 3. Compensation Grace à la compensation, le traducteur réussit à combler leș pertes enregistrées au niveau sémantique ou stylistique du texte-traduction : " De ce am dorit alt zâmbet decât al pietrarului/ce scapără scântei la margine de drum ? " " Pourquoi ai-je désiré un autre sourire que celui de l'ouvrier/qui fait jaillir leș étincelles de pierre au bord de la route ? " (Am inteles păcatul ce apasă peste casa mea/J'ai compris le péché
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
suflare de vânt, și cele dintâi coifuri ies În luminiș. Un șuier ca de vijelie ș-o răpăială de grindină cutremură valea. O pânză mișcătoare de săgeți zbârnâie deasupra pământului, Între cele două puteri. Dar pânza se scurtează. Zidul ce scapără de izbirea săgeților se-mpinge tot mai aproape, tot mai Îngrozitor În clocotul dacilor. Se prăbușesc mulți din oastea romană. Dar șiruri proaspete izvorăsc mereu din pădure, s-ar crede că toți copacii se prefac În oșteni și vin din ce În ce mai
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
s-a adus vestea de cumpănă. Într-o noapte cerul s-a făcut roșu cât țineau zările. Ardeau satele și câmpiile. Puținii pământeni scăpați cu zile veneau Îngroziți, rânduindu-se În oastea voievodului. Bătălia cumplită s-a Încins cât ai scăpăra din ochi. Valea s-a umplut de nechezăturile cailor, de bufniturile scuturilor. Luceau lăncile. Zbârnâiau săgețile. Stefan cel Mare Își deschide drum spre inima bătăliei, către han, izbind În dreapta și-n stânga cu buzduganul ! Striga : Izbiți, feciori, pentru răzbunarea lui
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
aspru prin visele-mi de jar Cum vântul trece-n freamăt prin codrii de stejar... Să cânt cum leul rage?... Să cînt!.. Zdrobita liră! {EminescuOpVIII 264} Din coardele-n rugină odat-ncă respiră Un cântec de-o sublimă, senină disperare Precum scapără raze întunecata mare O dată încă-n viață să mă-nec în lumină, Să caut armonia a sferelor senină În inima-mi zdrobită... și-apoi să mor... Să mor, Să-nec sufletu-mi rece în noapte și în nor. Coroană de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
vro dedicație pentru dum[ne]a-lui * boierul... POETUL Hm! Așa ș-așa... Am scuturat-o din mânecă. Poezia noastră-i ca un copac cu rășină care picură de acolo de unde-i hrănită. // Scânteia nu sare din cremene decât daca scaperi, dar flacăra noastră blândă izvorește de sine și, ca puvoiul, fuge de orice stavilă care i se-mpotrivește. Asta ce-i? {EminescuOpVIII 479} ZUGRAVUL O icoană, domnule. Dar cartea d-tale când iese? POETUL Cum voi prezenta-o, îndată. Ia
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-l aduceți la viață pe mântuitor. Barna își strânse la piept prietenul. - O să fie bine. Dar nu un mântuitor voi aduce la viață, ci un lider... - Ai grijă și de băiat. Cine știe ce zace în mintea și rărunchii lui? Ochii tânărului scăpărară și Johansson avu senzația că Negai dorise să spună ceva. Se grăbi însă să se întoarcă cu spatele, pentru ca Barna să nu-i vadă ochii umezi. Așteptă până când naveta celor doi dispăru și apoi activă semnalul de avarie al capsulei
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ca la carte asupra lui Elinor. În primul rînd, n-am energia necesară. Și, oricum... Numai la asta nu-mi stă mie mintea acum. Din senin, mă năpădesc o puzderie de gînduri. — Rebecca. Elinor se apropie de pat, cu ochii scăpărînd. — Habar n-am dacă ești sinceră cu mine... — Taci! Ridic o mînă, fără să-mi pese dacă sînt nepoliticoasă. Trebuie să mă concentrez. Trebuie să mă gîndesc bine. Deodată, Încep să văd lucrurile clar, ca și cum mi s-ar fi luat
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
anunța că pregătea un eseu. Și pentru F. poezia înseamnă, ca și pentru modelul său francez, o tulburare a tuturor simțurilor care să-l conducă, mai presus de conștiința individuală, la unitatea cu cosmosul: „Apui, luceafăr de seară./ Zilele-mi scapără, lin/ Către sorocul senin,/ Către marele Crepuscul de pară/ [...] Tu apui, luceafăr de seară./ Tu luceafăr răsai, matutin./ Odinioară... odinioară!.../Azi rănile cui mi le închin?” (Incantație). Poetul trăiește o copleșitoare senzație de însingurare într-o lume adversă, înconjurat de
FRUNZETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287105_a_288434]