783 matches
-
și aleg produsele scumpe, la modă, de la standurile din magazinele universale. Devin păpușile laboranților în halate albe, fluturând pensonașele cu fard roșu, fond de ten și toate celelalte. Aceasta este presiunea exercitată de marile școli de cosmetică. Stai pe un scăunel și cosmeticiana te transformă într-o păpușă - varianta mai nuanțată a propriei imagini, apoi cumperi (cel puțin teoretic) ceea ce-ți recomandă ea. Prețurile sunt scrise intenționat mai mic, pentru că ele își imaginează că nu vei avea curajul să întrebi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
vizibile din dreptul standurilor pentru femei, pentru ca mamele să se poată uita la cărțile care le interesează și să aibă grijă de copii în același timp. La supermagazinul Barnes & Noble de lângă biroul meu este amenajat un loc în care sunt scăunele micuțe pentru copii, ceea ce este foarte bine, dar cei care au planificat acest loc nu și-au dat seama că mulți copii sunt obișnuiți să li se citească, atunci când stau în brațe la unul din părinți. Când trec pe acolo
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
să-ți fie mai ușor să afli ce cumperi, și a dus la sporirea încrederii cumpărătorilor și la creșterea vânzărilor. Recent am văzut poate cel mai inteligent mod de a ambala jucării de până acum: o tricicletă de plastic cu scăunelul, pedalele, ghidonul și roțile în afară, permițând astfel copilului să o probeze fără să strice cutia. Dacă s-ar aplica acest principiu la toate ambalajele, shopping-ul ar fi mult mai amuzant decât până acum. Siguranța produselor stă în spatele deciziei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
nu prea are de suferit, deoarece sunt aranjate orizontal, și poate că și în cazul cărților ar trebui să se găsească cineva care să facă același lucru. În cel mai rău caz, în librării ar trebui să existe măcar niște scăunele sau perne care să facă mai ușoară căutarea cărților pe rafturile de jos. Sau măcar cărțile expuse acolo ar trebui să fie cu coperta spre cumpărător și înclinate puțin, pentru a avea o șansă să fie remarcate de acesta. Dar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
adevăr, dormisem mult, tare mult în acea zi. Mai mult decât oricând... Am dormit, cred, zece ore... Sunt, desigur, în aceeași odaie unde am fost închis. Am recunoscut ferestrele... Ba nu, ceva era schimbat. Între ferestre, pe un fel de scăunel, un taburet, o tavă cu probabil ceva de mâncare. M-am apropiat și am distins două farfurii încărcate, una cu un fel de carne cu sos, alta cu o bucată mare de budincă, pâine, tacâm și o ceașcă mare cu
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
cercetării și scrisului (mese, pupitre, rafturi, scaune, un suport pentru picioare, o oglindă, un termometru, un mapamond), și, în sfârșit, dormitorul, extrem de mic și de sobru: patul îngust sub un acoperământ cu franjuri, o noptieră cu sertar, un fotoliu, un scăunel pentru picioare, o masă de perete. Pe pereți, două barometre (dintre care unul cu termometru), un tabel manuscris cu elemente de teorie muzicală și un altul cu o listă a erelor geologice, indicând roci terțiare și secundare. Deasupra patului, stă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
care una se pune pe bubă, una o mănâncă bolnavul, iar celelalte îi rămân vrăjitoarei, ca să fie de leac. Pentru de deochi, în fapt pentru durere de cap, sau altfel spus, pentru cefalee. Cel aflat în suferință se așează pe scăunel în fața descântătoarei, care după ce spune în stilu-i propriu de trei ori Tatăl nostru, ia o mătură în mâna stângă, un cuțit în mâna dreaptă și debitează la fel de șopăcăit un descîntec, o rugă către Sfântul Soare : Soare mic, Soare mare, Soare galben
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
a anunțat oficial mai din timp. Abia pe 21, după programul obișnuit am aflat, și cred că ajungea scrisoarea în urma mea. Alte mijloace nefiind am renunțat, aducându-vă veștile personal. Săndel o ajută pe maică-sa să se ridice de pe scăunelul ce-l folosea pentru muls vacile, ia ustensilele ce le-a folosit pentru această treabă și o ajută să meargă pe prispa casei și continuă: - Acum puteți să știți tot ce doriți, și să știu ceea ce doresc pe direct fără
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
altă posibilitate, fătuca,inventase un fel de pârlaz, tot la propunerea mea, care-l practicasem când eram fecior acasă, săream gardul înalt de doi metri, fără să afle părinții și fugeam în sat, la câte o Mărie. Dânsa, pusese un scăunel la geamul meu,pe care-l lăsam numai lipit, profita de mamă-sa când dormea mai profund, ieșea în cerdac,sub pretextul că merge la tualetă și venea pe geam la mine.Eu mă sculam,o luam în brațe de pe
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
Vechea cupolă distrusă de proiectile a Reichstagului a fost înlocuită cu o superbă calotă de sticlă, transparentă, ce seamănă cu un imens solariu striat de carouri. La colțul clădirii, dinspre Porțile Brandenburg, surprinzător, dăm peste un bătrânel așezat pe un scăunel rabatabil, cu pieptul încărcat de medalii sovietice, cântând la acordeon, în gura mare, Kalinka. Cutia instrumentului, desfăcută la picioarele sale, îndeamnă la milostenie. Semnificativă scenă pentru condiția celor ce își înfigeau, acum 55 de ani, drapelul victoriei în vârful „bârlogului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pe bucata de preș din lînă, dormea cîinele. Tata se ridica din pat, lua șuba între umeri, aprindea felinarul și ieșea să vadă vitele. Mă sculam și eu din pat, beam o cană de apă din căldarea pusă pe un scăunel sub icoane, ieșeam pe ceardac să fac pipi cîinele nici nu se mișca; dormea făcut covrig -, apoi alergam repede în cameră și mă băgăm sub plapumă, așteptînd să vină tata, să mă încălzesc la spatele lui... Mihai, îl aud pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
-i povestească despre Talpă, despre drumurile lor de noapte, despre fete și petreceri. Vorbea cu bucurie, dădea amănunte, iar lui Zogru i se înmuiase inima pentru că se simțea cel mai de seamă om, singurul pentru care vorbea Ioniță. Stăteau pe scăunelele rotunde ca niște oameni fără griji, așa cum nu mai stătuse Pampu în viața lui. Aveau o masă plină cu de toate și un vin roșu, răcoritor, ca la Paște. Lui Zogru i se dezlegase limba și începuse să-i povestească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
avem, numai tu mai lipseai d-acia. Asta să fie pentru ultima oară, da?". Nu-i dăduse niciun răspuns. Se mulțumise doar să ridice niște ochi lăcrimoși către ea și să ofteze amar. Ce altceva putea să facă? Se așeză pe scăunelul pus strategic lângă grilajul metalic al porții auto. Privi pentru a mia oară pe ziua de azi în lungul străduței, spre bulevard. Nici urmă de Virgil. Desfăcu mecanic gazeta sportivă, dar nici declarațiile selecționerului de la naționala de fotbal nu-l
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de reacție. Îți dau o veste agasantă, dragă. Avem un pacient. Instrumentarul e pregătit?" "La zece îl scosese de la autoclavă Tudora. Totu-i ok!" "Bine. Dacă-i ok, adu-l încoace, te rog." "Pe măsuța aia?" "Nu, domnișoară, pe un scăunel de bucătărie, eventual într-un lighean." Oftă cu o figură exasperată: Da, duduie Ștefania, pe măsuța aia." Femeia dădu din umeri: "Întrebam și eu, dom' doctor. La noi, la dermato, nu era așa. Mai bine întreb decât să greșesc, nu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și corul au cântat dumnezeiește, marșul nupțial a sunat ca din ceruri iar tânărul a simțit că îndoielile lui se clatină, că există, într-adevăr, ceva și el nu a avut timpul sau ocazia să afle ce anume. Îngenuncheați pe scăunele în fața altarului, Luana diafană în rochia albă de mireasă, Ștefan de o frumusețe unică în costumul negru, ei și-au jurat, în fața preotului și a lui Dumnezeu, fidelitate, iubire și înțelegere la bine și la rău iar mai apoi au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se comportă ca atare chiar și atunci când duc lingura la gură. Dacă asta vă poate consola, oameni buni, atunci gândiți-vă că toate aceste alese spinări se apleacă, la rândul lor, în fața altor măriri, mai semețe și mai înfricoșătoare. Fiecare scăunel în parte devine mic și pipernicit în prezența altuia mai înalt decât el. .... Cum ar fi, oare, să nu trebuiască să te apleci și să spui ‹Să trăiți!›?" Articolul stârni proteste vehemente în cadrul redacției. Se stabilise ca ziarul să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
față, reprezenta întreaga comunitate. Se sprijinea, ca de un toiag, de o spadă longobardă lungă, vârâtă într-o teacă de piele și lemn. - Cunoști regulile, nu? m-a apostrofat el încruntat. - Desigur, am răspuns. Drept care m-am așezat pe un scăunel dincolo de cercul pe care-l formau câteva bănci, la doi pași în spatele jilțului său. Servitorul Lucio mi-a întins trusa de scris. - Scrie tot ce-o să se-ntâmple, mi-a poruncit Faroald. Au sosit adalingii și reprezentanții celorlalte familii, mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de la recepție o privi îngrozită cum se poticnește în hol, ținându-și încheietura stângă cu mâna dreaptă. Sună imediat după un doctor și apoi o ajută pe Darcey să se așeze într-unul din fotoliile lor confortabile, punându-i un scăunel sub piciorul lovit și spunându-i să-l țină ridicat. Îmi pare rău, îmi pare rău, tot repeta Darcey în timp ce fel de fel de asistente se foiau pe lângă ea înfășurând-o în pături moi galbene și oferindu-i mereu ceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
urcat pe schelă? l-aș aduce eu la momentul povestirii, dar, A venit la mine într-o rochie lungă albă și acolo sus, eu tot murdar de vopsele, am făcut dragoste, și tace Știu! Am văzut totul! Așezat pe un scăunel jos pregătesc un ulcior de vopsea, albastru de cer, Theo pe schelă, în conca absidei, pictează pe Maica Domnului purtând pe Iisus, pe ferestrele zvelte lumina irizată a soarelui se mută milimetric pe pardoseala plină de var și vopsele apropiindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de moșiereasă, copiii tac ca prin minune, venez! îi cheamă la ea cu gesturi nerăbdătoare, copiii se supun fără cârteală, le explică ceva în franceză, ei par să înțelegă, fiindcă aruncă amândoi spre mine priviri curioase, apoi își trag fiecare scăunele joase și se-așază cuminți în fața mea, Casian face tot ceea ce o vede pe fată, ca un automat îi sunt gesturile îngreunate de mersul târâit al piciorului său, îmi pregătesc o nouă coală de hârtie, din păcate blocul de desen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
acest fel În timp ce e Însurat și are copii. Deși a te Îndrăgosti În general e un mare noroc, căruia nimeni n-ar trebui să-i dea cu piciorul. Chiar și În ziua când am sosit la montréal și am văzut scăunelele de mașină ale copiilor totul mi s-a părut o Înscenare. imediat prin minte au Început să-mi circule cu viteza fulgerului zeci de ipoteze : „Vrea să-mi pună la Încercare iubirea“, „ménage à trois ?“, „Femeia are un amant și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
care eu abia dacă Îi remarcasem În treacăt prin campus, deși semnul alb pe fond albastru pentru persoane cu handicap era omniprezent, de la toalete până la telefoanele publice și rampe special amenajate pentru accesul În clădiri. În poze, unii erau În scăunele cu rotile, alții păreau lipsiți de vedere, iar la alții ghiceam un handicap mental. Era și o poză de grup, cu Père Joseph, igalaq și nepoata acesteia, Chena, În centru. În mica bibliotecă am zărit, pe lângă câteva ediții ale Bibliei
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
se opriră În loc. Oftând ușurați, se lăsară să cadă pe iarbă, fără a spune un cuvînt. Dincolo de râu, Castelul Kiyosu părea nespus de mic. Unul dintre samurai era fratele mai mic al lui Oda Nobunaga, Yosaburo. Se așeză pe un scăunel, privind cerul, Înconjurat de șase vasali. Oamenii Începură să Își panseze rănile de la brațe și de la picioare. După paloarea fețelor, se vedea clar să suferiseră o mare Înfrângere. Pentru copii, aceasta nu conta. Când vedeau sânge, deveneau ei Înșiși eroi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
antrenamentul, Își șterse fruntea de sudoare și se duse către cort să bea ceva. — Puțină apă fierbinte, domnule? Hiyoshi scoase un polonic de apă fiartă și o amestecă puțin, ca s-o răcească. Luă ceașca și, Îngenunchind, o puse În fața scăunelului de campanie al lui Koroku. Hiyoshi se trase mai aproape și Îi șopti: — A venit un mesager din Mino, În secret. Să-l aduc aici? Sau mergeți dumneavoastră la el? — Din Mino? se ridică imediat Koroku. Maimuță, condu-mă. Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
cinci vasali, inclusiv Shibata Katsuie și Maeda Inuchiyo. Îmbrăcat cu haina albastră, Tokichiro se apropie grăbit, oprindu-se la peste douăzeci de metri de Nobunaga, unde se prosternă la pământ. — Vino-aici, Maimuță, ordonă Nobunaga. Inuchiyo Îi pregăti imediat un scăunel. — Hai, mai aproape. — Da, stăpâne. — Maimuță? Am auzit că aseară ai aruncat niște vorbe destul de grele la șantierul de reconstrucție a zidurilor exterioare. — Ați și aflat, stăpâne? Nobunaga Își se străduiau să zâmbească. Tokichiro nu părea omul care să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]