1,063 matches
-
totul se hotara la Paris și se aplica in mod uniform pe întreg teritoriul Franței (încluzând și teritoriile transoceanice). Dar nu se poate afirma că toate aceste state se deplasează uniform către diversitate! Există și contradicții și contratendințe. În țările scandinave, cu tradițiile lor social democratice puternice, angajamentul de a oferi servicii sociale de calitate nediferențiate în întreaga țară, rămâne foarte puternic și există o luptă continuă între social democrați și partidele de centru-dreapta din opoziție (care caută o diversitate mai
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
regiuni franceze.16 Un alt aspect important în dezvoltarea Franței postbelice a fost înființarea statului bunăstării sociale (numit în franceză L'État providence sau L'État providentiel sau L'État de bien-être), care a început mai târziu decât în țările scandinave, Germania sau Marea Britanie dar care, totuși, s-a dezvoltat într-un set de instrumente de politică socială foarte puternice.17 Versiunea franceză a statului bunăstării sociale diferea de sistemul scandinavic și de cel britanic în aceea că era finanțat printr-
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
coopera cu aceste schimbări și pentru a le dezvolta. Pe de altă parte, sistemul de organizare teritorială politică și administrativă cele 100 de departamente și 36000 de municipalități s-a adaptat mai puțin. În timpul aceleiași perioade, țări ca Marea Britanie, Statele Scandinave și Germania își reformau radical instituțiile de guvernare teritorială pentru a se adapta mai bine la schimbările avântului postbelic. Acest fapt a luat forma reducerii numărului de guverne locale și conferirii noilor autorități funcții mai ample, toate în contextul statului
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
e mai slabă comparativ cu cea oferită de statul-națiune. Nivelul local este mai problematic, dar, în ultimele decenii, noțiunea de democrație locală și regională a fost dezvoltată de organizații precum Consiliul Europei și Comitetul Regiunilor Uniunii Europene 46. În țările scandinave și în Marea Britanie, există o tradiție îndelungată a democrației locale și a guvernării locale, însă în acele țări cu tradiție napoleoniană, incluzându-se, bineînțeles și Franța, noțiunea de democrație locală este mai problematică, cel puțin la nivel teoretic. Cu toate
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
de la diferitele niveluri subnaționale să-și ridice și să-și controleze taxele sau să li se ofere de la guvernul central fonduri prin niște căi pe care nu le pot controla? S-au găsit diferite soluții la acestă întrebare:4 țările scandinave se bazează foarte mult pe impozitele locale, iar în Suedia acesta este singurul impozit pe care îl plătesc majoritatea suedezilor.5 Autoritățile locale din spațiul anglo-saxon, ca Marea Britanie, Statele Unite, Noua Zeelandă și Australia se bazează pe impozitul pe proprietăți, iar în
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Franței, au fost de 9,8%, ceea ce a plasat-o din nou în "la mijloc" în rândul statelor membre europene, împreună cu Marea Britanie (9,5%) și Austria (9,4%).9 După cum se putea aștepta, a fost mult mai ridicat în statele scandinave și în Olanda unde autoritățile locale au o gama largă de responsabilități, și mult mai scăzut în Belgia, Luxemburg și Grecia. Cifrele scăzute din Austria, Germania și Belgia, sunt legate mai degrabă de cota-parte din PIB corespunzătoare autorităților locale decât
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Germania 7,4 Belgia 6,6 Portugalia 5,7 Luxemburg 5,7 Grecia 2,2 Uniunea Europeană 11,0 Sursa: Dexia (2003), p. 34. Ceea ce trebuie observat aici este faptul că Franța nu este un stat special precum Grecia sau statele scandinave, ci un stat tipic unitar (ca Marea Britanie), deși unul aflat în proces de descentralizare,10 și că partea din PIB care revine autorităților locale este în creștere, ceea ce este un semn că autoritățile centrale respectă într-o anumită măsură angajamentele
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
les permis de conduire) perceput de către municipalități, asociațiile intermunicipale, regiuni și departamente. Impozitarea locală și democrația Este evident că sistemul francez de impozitare locală este foarte complex în comparație cu alte sisteme, cum ar fi sistemele destul de simple din Marea Britanie sau țările scandinave. Există avantaje și dezavantaje politice și financiare în ambele tipuri simplu sau complex. Avantajele sistemului simplu sunt reprezentate de faptul că acesta devine mai transparent, în timp ce în sistemul mai complex, principala trăsătură este opacitatea acestuia. Din punctul de vedere al
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
cele două gîndiri logice, a autonomiei locale și a solidarității naționale, nu sunt întotdeauna ușor de împăcat și s-ar putea spune că acest fapt este o provocare cu care se confruntă toate statele dezvoltate de azi. Chiar și țările scandinave, Germania și Olanda cu propriile sisteme de bunăstare socială foarte dezvoltate și cu sisteme de egalizare se luptă cu necesitatea recunoașterii diversității existente pe teritoriul acestora.29 Este adevărat că egalizarea (sau ceea ce francezii numesc péréquation) este mai simplă sub
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Europe, 1950-2000 (London: Routledge, 2000). 15 A. S. Milward, The European Rescue of the Nation-State, ediția a doua (London: Routledge, 2000). 16 Vezi G. Esping-Anderson, The Three Worlds of Welfare Capitalism. Cambridge: Policy Press, 1990 cele "trei lumi" sunt: modelul socialist scandinav, modelul "catolic" care are în centru familia, și modelul "liberal" anglo-american. F. G. Castles (ed.) Families of Nations: Patterns of Public Policy in Western Democracies (Aldershot: Dartmouth, 1993) de asemenea distinge câteva tipuri de regimuri de bunăstare. Unii autori rafinează
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
asigure funcționalitatea și performanța în activitatea administrației. De multe ori, procesele de reformă în statele est-europene s-au rezumat însă la a copia acele aspecte care au fost considerate deficitare. Astfel, de exemplu, statele baltice au adoptat soluții din statele scandinave, în timp ce Slovacia, Cehia, Slovenia, Polonia sau Ungaria au adoptat soluții din Germania sau Austria. Acest aspect poate fi pus pe seama unor considerente de asemănare culturală între diferitele state europene<footnote Goran, P. (2009), op. cit, p. 113. footnote>. La fel
Audit şi contabilitate : baze ale performanţei în administraţia publică by Adelina Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Science/188_a_474]
-
de fenomene unice. Se pot constata, într-adevăr, niște analogii: atîta timp cît conflictul dintre clase și disputa Biserică / Stat vor provoca efecte similare în țările catolice, influența luptelor țărănești se face simțită într-o formă asemănătoare atît în Țările Scandinave cît și în Europa Central-Răsăriteană. Știința politică va găsi astfel, în Europa, terenul cel mai potrivit pentru studiul partidelor politice. Alegerea Parlamentului european prin vot universal întărește și mai mult caracterul de laborator politic. Într-adevăr, pentru prima dată în
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
lent, mișcarea sindicală să-și susțină, la început, candidații, ca apoi să-i organizeze în partid politic. Această origine sindicală va marca întotdeauna partidele muncitorești, dar în grade diferite, în funcție de impactul obținut prin sciziunea comunistă. Partidele germane, austriece, britanice și scandinave exprimă totdeauna voința politică a lumii sindicale cu care păstrează legături foarte strînse. În anumite cazuri, partidele au adoptat modelul de organizare al "partidelor indirecte", adică un membru se afiliează partidului prin aderarea sa la sindicat. Chiar acolo unde mișcarea
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
care se exprimă prin partide puțin durabile. Singurele care au rezistat au fost partidele socialiste de stînga norvegiene SV care au luat ființă după primul referendum privind aderarea la Comunitatea Statelor Europene. Însă nu trebuie să le confundăm cu formațiunile scandinave cu care, în aparență, se aseamănă, dar care sînt de origine comunistă. În Franța, Mișcarea Cetățenilor a lui Jean-Pierre Chevènement nu s-a menținut decît grație Partidului Socialist. Partidul Socialist Italian, astăzi practic dispărut, reprezintă un caz excepțional de partid
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
care i-au rămas străine. Chiar din 1973, ea a apărut cel puțin în Europa ca o singularitate regională, lotharingian(. Ea ar fi putut susține o strategie "de centru", deschizîndu-se autonomiștilor unii fuseseră admiși de PPE radicalilor și centriștilor agrarieni scandinavi. Dar s-a preferat orientarea spre dreapta, cea aleasă de CDU. b) Democrația creștină este deci sufletul PPE, ai cărui membri sînt toți afiliați Internaționalei Democrat-Creștine (IDC). După război, internaționalismul creștin-democrat s-a afirmat ca fiind cel mai îndrăzneț. Întruchipat
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
François Fejtö i-a numit "urbaniști ai anilor '30". Ultima sa exprimare liberă înainte de a-și intra în hainele staliniste a fost Partidul Cetățenilor. Cu excepția celor finlandeze, cărora li se aseamănă foarte mult, partidele țărăniste se deosebesc de cele agrariene scandinave prin populismul lor. Țărănimea era identificată cu tot poporul aceasta formînd majoritatea iar emanciparea uneia se confundă cu democrația. Din punct de vedere economic, populiștii se află mai la "stînga" și, în același timp, mai la "dreapta" decît agrarienii scandinavi
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
scandinave prin populismul lor. Țărănimea era identificată cu tot poporul aceasta formînd majoritatea iar emanciparea uneia se confundă cu democrația. Din punct de vedere economic, populiștii se află mai la "stînga" și, în același timp, mai la "dreapta" decît agrarienii scandinavi. De factură anticapitalistă, ei caută o "a treia cale" între liberalism și socialism: comunitarismul conform valorilor tradiției țărănești. În fond, nuanța este de natură istorică: țăranii liberi din Finlanda, Islanda și Suedia se deosebesc de vechii șerbi. Europa Central-Răsăriteană a
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
Începând cu valorile noi, care se exprimă dealtfel violent, se construiește lumea în care trăim astăzi. Dacă Franța și Belgia constituie înainte de toate câmpul nostru de observare, trebuie subliniat rolul important pe care l-au jucat aici Statele Unite și țările scandinave și să remarcăm răspândirea schimbărilor în toată Europa. Putem să dăm un nume acestor noi valori? Dificultatea este dublă. În primul rând, nu există un curent dominant care folosește un singur cuvânt pentru a se identifica, așa cum se întâmpla în
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
studiul istoriei contemporane italiene, în general, și al sistemului parlamentar, în special, nu există unanimitate cu privire la natura pozitivă a stabilității partidelor politice. Partidele politice italiene au subscris la capacitatea de a reînnoi sistemul democrației parlamentare în ultimele decenii. E. Țările scandinave și Olanda. Scandinavia este vechiul nume latin utilizat pentru a indica o vastă zonă cuprinzând teritoriile Danemarcei, Norvegiei și Suediei. Finlanda și Islanda nu erau în trecut teritorii independente, Finlanda a aparținut până în 1809 Regatului Suediei, trecând apoi în componența
Parlamentarismul în societatea internațională by Gabriel-Liviu Ispas () [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
nu erau în trecut teritorii independente, Finlanda a aparținut până în 1809 Regatului Suediei, trecând apoi în componența teritorială a Rusiei, până la data cuceririi independenței, în 1917. Islanda și-a proclamat independența de Danemarca în 1944, iar Norvegia în 1905. Statele scandinave prezintă caracteristici sociale, economice și politice foarte asemănătoare, din punct de vedere al actelor normative, vorbindu-se despre un model scandinav, aplicabil în practică tuturor celor cinci state, deși între ele nu lipsesc diferențele marcante; spre exemplu Suedia, Norvegia și
Parlamentarismul în societatea internațională by Gabriel-Liviu Ispas () [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
data cuceririi independenței, în 1917. Islanda și-a proclamat independența de Danemarca în 1944, iar Norvegia în 1905. Statele scandinave prezintă caracteristici sociale, economice și politice foarte asemănătoare, din punct de vedere al actelor normative, vorbindu-se despre un model scandinav, aplicabil în practică tuturor celor cinci state, deși între ele nu lipsesc diferențele marcante; spre exemplu Suedia, Norvegia și Danemarca sunt monarhii constituționale, în timp ce Finlanda și Islanda sunt republici. Monarhiile scandinave au o funcție reprezentativă de principiu, deși pot deține
Parlamentarismul în societatea internațională by Gabriel-Liviu Ispas () [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
vedere al actelor normative, vorbindu-se despre un model scandinav, aplicabil în practică tuturor celor cinci state, deși între ele nu lipsesc diferențele marcante; spre exemplu Suedia, Norvegia și Danemarca sunt monarhii constituționale, în timp ce Finlanda și Islanda sunt republici. Monarhiile scandinave au o funcție reprezentativă de principiu, deși pot deține prerogative importante; nu este însă cazul Suediei unde suveranul, păstrându-și funcția de șef al statului, nu poate sancționa legile, numi primul-ministru (care este numit de Riksdag) sau deschide sesiunile parlamentului
Parlamentarismul în societatea internațională by Gabriel-Liviu Ispas () [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
unitar, se divide succesiv în două camere (Islanda are Parlamentul cel mai vechi, instituit în anul 1930). Și în Suedia, Riksdag (Parlamentul) a trecut printr-o reformă constituțională în 1969 și s-a transformat într-un organism monocameral. Toate parlamentele scandinave prezintă puteri legislative exclusive și pot demite guvernul. Singura excepție e constituită de Finlanda, unde președintele posedă puteri semnificative în confruntarea cu Parlamentul. 2. Ombudsman: toate statele scandinave prezintă instituția unui "Ombudsman", adică un împuternicit special, numit de parlament, care
Parlamentarismul în societatea internațională by Gabriel-Liviu Ispas () [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
în 1969 și s-a transformat într-un organism monocameral. Toate parlamentele scandinave prezintă puteri legislative exclusive și pot demite guvernul. Singura excepție e constituită de Finlanda, unde președintele posedă puteri semnificative în confruntarea cu Parlamentul. 2. Ombudsman: toate statele scandinave prezintă instituția unui "Ombudsman", adică un împuternicit special, numit de parlament, care este însărcinat să verifice funcționarea în condiții legale a administrației publice. 3. Referendum: toate constituțiile scandinave prevăd instituția referendumului, ca formă de participare populară la viața politică a
Parlamentarismul în societatea internațională by Gabriel-Liviu Ispas () [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
președintele posedă puteri semnificative în confruntarea cu Parlamentul. 2. Ombudsman: toate statele scandinave prezintă instituția unui "Ombudsman", adică un împuternicit special, numit de parlament, care este însărcinat să verifice funcționarea în condiții legale a administrației publice. 3. Referendum: toate constituțiile scandinave prevăd instituția referendumului, ca formă de participare populară la viața politică a țării. În ceea ce privește structurile parlamentare vom evidenția câteva din trăsăturile definitorii ale acestora. Danemarca a devenit monarhie parlamentară în anul 190151. Parlamentul (Folketing) este o adunare legislativă monocamerală, putând
Parlamentarismul în societatea internațională by Gabriel-Liviu Ispas () [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]