3,072 matches
-
înaintea domnului Wilson 123. De-abia mai ieri, însă, ea a luat ființă. Am asistat cu toții la nașterea acestei Societăți a Națiunilor, fiind martorii primelor ei scâncete. Bineînțeles, ea are detractorii ei, care, orice ar face, încearcă să o ridiculizeze. Scepticii exagerează, desigur. E limpede că Societatea Națiunilor va exprima o "medie" a opiniei universale; ea va analiza rolul acestei opinii în cursul evenimentelor, iar dacă o criză ar amenința lumea, ea va juca rolul unui obstacol în calea aventurilor și
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
dacă mai era cineva acolo. „- Vorbești singură, dar te aud toți”, își spuse Karina, când vânzătoarea era suficient de departe pentru a nu o putea auzi. Cumpără câteva haine și ieși veselă din magazin. Vânzătoarea o conduse cu aceeași privire sceptică, neobișnuită cu astfel de clienți, dar ei nu-i păsa. Oricum, așa fusese privită de când se știa. Anormală. Uneori îi plăcea această anormalitate, alteori însă era o greutate mult prea mare și nu o putea duce prea mult. Ajungând acasă
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
într-o femeie puternică, rezistentă la loviturile pe care le primea. Poate că, totuși, această durere avusese și o parte bună. Se transformase într-un scut de apărare. Dar, nu o făcuse mai umană, ci mai rece, mai distantă, mai sceptică, mai dură. Într-un cuvânt, pregătită să înfrunte lumea reală, lumea de care se ascundea în lumea ei imaginară. Și totuși în adâncul inimii se ascundea atât de multă iubire care aștepta să evadeze, să fie împărțită celor care aveau
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
moment dat de cineva, înseamnă că am uitat o seamă de lucruri sfinte! A te lega prea mult de palma de pământ prin jurământ e o dovadă de nechibzuință! Oricum pământul este al nostru și noi ai pământului... Unii mai sceptici, se întreabă: „De ce e nevoie să transmitem din revelațiile noastre pentru anii ce vor veni?” Răspunsul e simplu: pentru că cei de mâine vor fi urmașii noștri.... Peregrini prin viață, pe pământ, sub soare, prin... cosmos, credem că rămânem mereu aceeași
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
ale primului troglodit" este propoziția-cheie a demonstrației. Existența este și ea o parodie multiplicată a unor existențe anterioare, iar teatrul, literatura în general, nu poate fi altceva decît o parodie a parodiei. Oricît ar părea de lejeră, teoria este profund sceptică: în locul oricărei agitații eroice ori lamentații lirice, singura șansă a omului de a-și apăra demnitatea este să ia totul în rîs. Tot ce ar părea grandios este, la exigența imensă a teoreticianului, derizoriu, inclusiv dramele consacrate de o întreagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Antonius va fi succesorul său în intimitatea reginei Egiptului, știe cum va muri, peste secole, președintele Kennedy. Este luciditatea unei civilizații consumate, ce nu mai are nimic de adăugat. Efectul de simultaneitate istorică obținut prin aceste subtile anacronisme este deosebit de sceptic. Formula lui Gârbea nu aduce, de regulă, viziuni, ci doar insolitează comic viziunile altora. În afară doar de Stăpînul tăcerii și Pescărușul din livada de vișini, unde, dincolo de teatrul comparat pe care îl face, în fond, Horia Gârbea, sînt atinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Înțelegea el În clipa aceea că Îl manipulează și Cristian, și Căreală, și Rogoz, și naiba mai știe cine. Înțelegea În același timp că nu se va putea sustrage jocului acela mizerabil, că nu va cunoaște decât șansa duplicității, a scepticului resemnat - și cu ochii Închiși Încerca să refuze gândul ăsta otrăvit. Va trebui să fie curat ca porumbeii și viclean ca un șarpe, dacă va fi În stare, dacă nu... Dar unde citise vorbele astea? Apoi tristețea l-a obligat
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
el. Ce fac teroriștii ăștia? adău gă, în speranța vagă că-i va smulge preotului un zâmbet. — Apoi nu se prea știe. Umblă de colo-colo prin cimitir. Deci nu i-a văzut nimeni? — Cum de nu. Multă lume. Celebi surâse sceptic, amuzat și mulțumit. „Cred că n-are rost să-i spun că în noaptea asta merg în cimitir“, grăi el către sine. Celebi cunoștea cauza acestor fenomene. Mormin tele emit, poate din cauza hidrogenului eliberat, poate din alte pricini, o licărire
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
oriunde. Am reușit să conving televiziunea flamandă că putem face un reportaj despre misticismul islamic în Asia Centrală... Sufi, derviși etc... Mă bazam pe niște studii din vremea Războiului Rece despre dervișii din Kîrgîzstan, în munții Pamir... Kirghizia... Flaman zii erau sceptici, însă m-au trimis în repérages cu doi jurnaliști de-ai lor. Am bluffat și le am spus că mergem la sigur. Coșmarul a început încă din Uzbekistan, pe aeroportul din Tașkent. Ca să ajungem în Kirghizia a trebuit să închiriem
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
butonul, un ochi închis, ținea buza îmbufnată și strâmbă. Mă tot întreba în ce fel subiectul documentarului meu avea să fie Jamsheed. O decriptare a Afganistanului de azi prin portretul unui omtrunchi, i-am clamat, nesigur. A schițat un zâmbet sceptic, ba chiar un pic disprețuitor, deși putea fi doar o impresie a mea. în zilele alea, când ni se terminase tot ce aveam de băut, eram excesiv de susceptibil și febril și-mi concoctam în ascuns cocktailuri din oțet de mere
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
așa de repede acolo, în lumea aceea a fotografiei de calitate, drept urmare se mulțumea să-și invite câte un prieten acasă și să-l studieze curios în timp ce acesta privea, mai mult sau mai puțin încântat, mai mult sau mai puțin sceptic, rezultatele muncii sale alb-negru, sepia sau color. Poate că ați dori să știți, ajunși în acest punct al lecturii, cum îl cheamă pe acest personaj ce declanșează automat buna dispoziție prin lejeritatea cu care se poate detașa de mediul înconjurător
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
căpătat experiență își va trimite moartea norii cenușii, haite întregi. Miza este batista frumoasei domnițe, presupun... Aș zice că miza este chiar viața, dar încă nu te-ai dumirit pe de-a-ntregul, așa că îți las timp pentru revizuirea acestei atitudini sceptice. Uită-te în jur, plimbă-te prin cetate, intră unde vrei, ascultă-le discuțiile. Nimeni nu poate regiza așa ceva. Dar viața da, fiindcă viața nu are nevoie de studii regizorale, de scenarii și de platouri de filmare luminate a giorno
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
se proptească în creste, fără să reușească, iar razele soarelui de vară se hârjoneau pe deasupra pășunilor alpine. Desfăcuse o conservă cu pateu, unsese două felii de pâine, iar după ce mușcase cu poftă din prima îl privise din nou pe melomanul sceptic. Nu s-ar zice că va ploua. Iar la radio au spus că vremea va fi excelentă, numai bună pentru o preumblare pe traseele din zonă. Melomanul își scosese căștile de pe urechi, apoi îl privise în ochi, cu un aer
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
deja, la ora aceasta, visând plajele însorite ale Cubei, poate chiar o nouă revoluție în care el să apară, printre dărâmături și schelete metalice fumegânde, în postura de El Lider Maximo, adulat de femei și bărbați, în vreme ce Johnny, mult mai sceptic, după cum am putut observa, studiază atent planul casei, pentru a mia oară, pufnind nemulțumit și mormăind în barbă că acțiunea ar putea fi amânată pentru (măcar) o zi sau două. Dar, efectuând un scurt exercițiu de sinceritate, de câte ori nu ne-
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
globală, prosperitatea generalizată, concomitent cu ștergerea diferențelor socioculturale și instaurarea celui mai dezirabil rău dintre toate relele posibile democrația liberal-concurențială (a se vedea David A. Baldwin, John Baylis și Steve Smith, Nicholas Negroponte ș.a.); de cealaltă parte se află tabăra scepticilor, care înțeleg globalizarea ca pe o confruntare în care organizațiile multinaționale se luptă cu marginalii pauperi ai planetei, ca pe o diminuare a componentei identitar-naționale, culturale sau de grup, ca pe o scoatere a culturii din jocul economic și politic
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
a constrâns-o să mintă. Adevărul nu-l pot spune decât mărturiile opozanților, disidenților și ale celor care au suferit în comunism. Ficțiunea, orice încărcătură simbolică ar avea, nu mai poate beneficia de nici un credit. Numai memoriile deținuților politici, jurnalele scepticilor și ale rezistenților pot da o idee despre adevărul dureros, tragic, al perioadei comuniste. Cel puțin un deceniu, din 1990 până în 2000, pentru publicul cititor a contat prioritar numai literatura care depunea mărturie despre suferința omului în comunism. Dacă autorul
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism - Simptomatologie generală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8783_a_10108]
-
devenit și ele mai sofisticate, uneori mai discrete, dar fără a-și fi pierdut eficiența de masă. Reconfortant, pînă la un punct eseul lui Bogdan Teodorescu, își ajută cititorii să se simtă preveniți, dar pe de altă parte autorul e sceptic că această Cutie a Pandorei deschisă cu 5000 de ani în urmă va mai putea fi închisă vreodată. Să fie acesta un semn că agitatul analist își oferă din nou serviciile în calitate de manipulator electoral?
Manipularea universală după Bogdan Teodorescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8799_a_10124]
-
sunt accidentale. Moraliștii contemporani lui nu aveau, în schimb, nicio încredere în virtutea umană. Erau, altfel spus, mizantropi. Așadar, nu atât Moličre, cât, precumpănitor, moraliștii francezi sunt adevărații ascendenți ai lui Caragiale. Dar, dacă autorul Scrisorii pierdute era, prin structură sufletească, scepticul prin excelență, moralistul neîncrezător în virtutea omenească, Lovinescu era, în schimb, convins de evoluția ulterioară normală a societății românești. La 1910, aceasta avea o clasă politică instruită, avea oratori celebri, avea, în fine, politicieni de mare subtilitate care aveau să definitiveze
Bietul Caragiale by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8832_a_10157]
-
spirit proprie și permanentă a lui Alecu Russo a fost formulată de el încă de la primele încercări: în Studie moldovană, bonjuristul Russo se considera deja bătrîn la 30 de ani și arunca asupra trecutului recent privirea unui blazat, a unui sceptic ce-și presimțea parcă sfîrșitul apropiat: "Tînărul cel mai tînăr din oamenii de la 1835 este mai bătrîn decît cel mai bătrîn dintre bătrîni", spunea el la 1851; și continua: "Să spui drept, răsipirea cea iute a trecutului mă umple de
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
luarea viitorului în propriile mâini, dar, la o adică, tot Guvernul "asasin" (la modul caragialian) e de vină. "Demonstrația" lui Miron Beteg ne aduce aminte de bancul cu cetățeanul sovietic mândru de eficiența metroului moscovit, în fața unui cetățean american relativ sceptic. După ce pariul e încheiat, și în așteptarea metroului care nu vine, și nu vine, și nu vine, Ivan îi dă "replica" lui John: - Voi v-ați găsit să vorbiți, care-i omorâți pe negri?..."
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8902_a_10227]
-
a împăcat nici mai târziu cu această concepție universitară. La maturitate nu și-a schimbat deloc această credință, dar a formulat-o altfel, cu un alt accent (nu citez nici de această dată, ci rezum). La maturitate învingea un principiu sceptic formulabil în felul următor: critica nu este din nefericire o știință. Deci, în tinerețe critica este din fericire o artă și la maturitate critica nu este din nefericire o știință. O afirmație e schimbată cu o negație, o bucurie e
Modelul lovinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9773_a_11098]
-
și în anii întâlnirilor și conferințelor de la Criterion. Dacă Eliade, Cioran și alți tineri mai puțin înzestrați și mai permeabili la moda epocii sunt ardenți, febricitați de viziuni de mântuire individuală și - mai ales - colectivă, autorul lui Nu rămâne un sceptic și un sofist, scăpând de sub presiunea adevărurilor "fundamentale" prin chestionarea noțiunii de adevăr. Din această perspectivă, a vâna și a sublinia contradicțiile tânărului eseist, alternanțele și răsucirile lui arată o totală neînțelegere a subiectului. Fiindcă Eugen Ionescu tocmai acest lucru
Punctul pe i by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9793_a_11118]
-
clișeele și a zgudui o scenă culturală cu prea multe majuscule, Eugen Simion caută să refacă, din schijele rămase, drumul invers către spiritul creator; configurația din spatele acestor arlechinade și desfigurări. Noua formulă propusă le va apărea multora cu totul surprinzătoare. Scepticul, sofistul, histrionul Ionescu ar fi de fapt, în interpretarea critică, un spirit profund religios, asediat de marile întrebări, de rosturile și finalitatea existenței. Superficialitatea, neseriozitatea, cinismul vesel sunt niște măști sub care se poate întrezări o conștiință obsedată de blestematele
Punctul pe i by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9793_a_11118]
-
cine adoarme ultimul..." Citită ca întrebare, fraza finală contează mai puțin. La fel ca și titlul cronicii mele. Pentru o mai bună înțelegere a prozei lui Bogdan Popescu și pentru binele următoarelor sale cărți, ar fi mai indicată o interogație sceptică și în toate ale ei americănească: cine spune asta?
Cine citește primul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9788_a_11113]
-
și tânăr, care se războia cu sine, cu credința, cu noi, ceilalți. Eram nepoftiții străzii, eram șușotiți în ascuns, pleava și praful aveau să se-aleagă de noi! Creșteam printre atâția frați, încetul cu încetul creșteam!" Sunt, din principiu, destul de sceptic față de poezia așezată de critica literară - prudent și, dacă stăm să ne gândim, concesiv - sub eticheta aproximativă de "autentic". În genere, ea ascunde microscenarii publicitare, texte mai curând nesigure, experiențe-limită dintr-un imediat foarte îndoielnic. O dată, însă, cu Cenotaful Ioanei
A muri mai departe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9833_a_11158]