732 matches
-
nimene nu le stăpânește jure belli, am avea dreptul să cerem să ni se respecte limba și biserica, precum le-am respectat-o noi tuturor. Ce se va zice însă când vom arăta că pe pământ românesc, în Bucovina, sub sceptrul austro-ungar, sinagoga evreiască are mai multă autonomie decât biserica romînului? Căci dacă evreul are rabin, și-l alege singur, dacă are școală jidovască, își caută singur de dânsa. Dar dacă îi trebuiește românului preot, îl numește (mediat) guvernul de la Viena
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
se numea Huru. Această dregătorie exista deja în luna februarie a anului 1541, când la Bârlad era primit cu mare cinste Petru Rareș care venea cu oaste turcească pentru a ocupa tronul Moldovei a doua oară. Unirea Țărilor Române sub sceptrul lui Mihai Viteazul în anul 1600 făcea să se împlinească aspirațiile de viață ale românilor din cele trei provincii istorice, bucurie de scurtă durată, deoarece din Muntenia avea să se întoarcă oastea polonă, după ce-l învinsese pe Mihai Viteazul, pentru
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
era posibilă. Trebuia doar să-i surâd cu încredere și să mă bucur de fructele ei. Nu greșeam dacă o luam ca pe o recompensă pe care mi-o oferea destinul după ani lungi de privațiuni, înșelăciune și umilințe, sub sceptrul imperiului de la răsărit. Totodată, am înțeles această șansă a destinului și ca pe o obligație de a mărturisi, de a transmite concetățenilor mei lecția libertății pe care am învățat-o în America. Am scris, în urma acelui sejur, un jurnal american
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
care ți-ai făcut serviciul militar în vremea U.R.S.S.-ului; te minunezi cum poate să dispară sub pământ, în câteva secunde, o casă din centrul Moscovei, metropolă gospodărită de „cekistul” Iuri Lujkov, cel care pretinde - cu șanse reale - la sceptrul țarului Boris; afli ultimele noutăți din „sbornaia”: după ce a jucat câțiva ani la Mancester United, Andrei Koncelskis se descurcă - și la cumpărături - numai cu ajutorul interpretului; te informezi cum va fi vremea în capitală („v stolițe”) și în gubernii (uneori e
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
acum ca data când se înfăptuise unirea țărilor surori, prin alegerea ca domn al Principatelor române a colonelului Alexandru Ioan Cuza. Astăzi însă, când toate țările românești, dintre cari unele se reslețiseră prin străini de veacuri s-au strâns în jurul sceptrului lui Ferdinand I, cel dintâi Rege al tuturor Românilor, ziua de 24 ianuarie capătă o importanță deosebită. Ea devine un simbol, simbolul reînchegării întregului neam românesc (s.n. C.M.)"170. Ceremonialul consacrat, în principiu, rememorării zilei de 24 ianuarie 1859 a
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
tainică și îndelungată pregătire istorică. Temeiurile ei sunt adânci și nesguduite"265. Relatarea sa începea cu invocarea momentului apoteotic: "1 Decembrie 1918 ziua în care s-a vestit lumii prin hotărârea Adunării Naționale din Alba Iulia Unirea tuturor Românilor sub sceptrul regelui desrobitor Ferdinand I (s.n. C.M.)"266. Dar Ferdinand nu mai era personajul principal al unirii, ca în deceniul anterior. Semnificațiile evenimentului erau desprinse de persoana monarhului, particularul și regionalul topindu-se în marea sagă a neamului, în formula "toți
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
care este învățat să nege cu ușurință și să disprețuiască pe Dumnezeu tuturor, disprețuiește foarte ușor și pe împărat, care este el însuși o parte a naturii muritoare. Și dacă este demn de cel mai mare chin cel care disprețuiește sceptrul tău, împărate, merită să fie dat tuturor chinurilor cel ce neagă pe Creatorul a toate»”<footnote Ibidem, cartea a X-a, capitolul XXXI, p. 418. footnote>. Unii creștini mărturisitori chiar înainte ca cineva să fi pus mâna pe ei, s-
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
specificului poporului", unii gânditori ai vremii 7 au asociat, în diferite grade și sub diferite unghiuri, românismul și ortodoxia 8. De altfel, aproape întreaga scenă a dezbaterilor asupra spiritului național din cultura română a începutului de secol XX stă sub sceptrul esențialismului 9, probabil nu doar din rațiuni date de sincronismul teoretic, ci și din rațiuni politice nu trebuie să uităm că suntem la mică distanță, dacă nu chiar în plină perioadă de făurire a unei Europe a statelor-națiune, a războaielor
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
ei, să-și usuce hainele și să se încălzească, în timp ce bătrînul tata nebun și fără adăpost rătăcește fără nici un rost pe un deal pustiu; și, în sfîrșit, îl răsplătește pe sărmanul bătrîn pentru toata suferință, înapoindu-i vesmintele strălucitoare și sceptrul... Versiunea dezgustătoare a d-lui Țațe a fost adoptată pe rînd de Bohem, Quin, Booth, Barry, Gorrick, Henderson, Kemble, Kean. D-l Macready a restaurat acum, spre gloria-i eternă, textul lui Shakespeare și vom fi fericiți să auzim de
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
alături de o plastică antropomorfă și zoomorfă extrem de interesantă. Pe teritoriul localităților din zona comunei DĂNEȘTI s-au descoperit numeroase vestigii ale epocii bronzului, acest pasionat cercetător punând în evidență așezări și necropole atipice, obiecte de lut ars și din os, sceptre din piatră și topoare din bronz. Toate aceste mărturii denotă un tărâm civilizator, plăsmuitor de viață și eternitate, cu un patrimoniu arheologic bogat și variat. Totodată, prin munca asiduă a lui COSTACHE BURAGA, aceste locuri s-au îmbogățit și cu
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
trupul. Capul, cu cunună de spini, cu trestie, cu pălmuiri; fața, cu scuipări; obrajii, cu palme; tot trupul cu biciuiri, cu îmbrăcare cu hlamidă și închinăciuni fățarnice; mâna, cu trestia pe care I-au dat-o să o țină în loc de sceptru; în sfârșit, cu datul oțetului. Poate fi oare ceva mai cumplit decât acestea? Poate fi, oare, o ocară mai mare? Cele săvârșite atunci depășesc orice cuvânt. Ca și cum s-ar fi temut să nu lase ceva nefăcut din îndrăzneața lor faptă
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Alexandru I pregătea intens terenul pentru o nouă rupere din trupul Moldovei lui Ștefan cel Mare, jinduind a pune granița pe Siret, dacă nu să cucerească toate "proprietățile" din zonă ale Imperiului Otoman, spre a reface, chipurile, vechiul Bizanț sub sceptrul ortodoxiei pravoslavnice. Joseph de Maistre pricepuse limpede că, sub pretextul "onoarei" (ce fel de onoare?), Rusia ruina o provincie a Moldovei. Iar începutul ruinei s-a declanșat, după câțiva ani de "diplomație", la 28 mai 1812, țarul renunțând la granița
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Acești doi domni, străluciți ca personalitate, aveau toate șansele să ridice Principatele pe culmi de civilizație și cultură, la nivel european. Ba chiar, conform clarviziunii lui Dimitrie Cantemir, manifestată în Istoria ieroglifică, se ivea posibilitatea unirii lor sub un singur sceptru, dar vechea maladie a discordiei mioritice a împins cele două Principate la nenorocirea domniilor fanariote, după ce Cantemir a trebuit să devină captiv în Rusia, iar Brâncoveanu să provoace martiriul familiei, stingându-se dinastia Basarabilor. Am văzut cum Dimitrie Cantemir, orbit
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
cu infinitul, cu lipsa oricăror repere temporale degajate de acel loc. Râul Borta Mare Barelis Maior, cum îl cunoșteau anticii reprezintă, de secole, granița dintre Regatul Tumaku și Republica Tumaku. Odată, demult, cele două state au fost unite sub același sceptru, dar Regele Kokobort'u, pentru a nu exista rivalități în legătură cu succesiunea, a împărțit țara între cei doi fii ai săi. (Cel puțin asta ne spun cronicile din și despre acele vremuri imemoriale.) Fiul mai mare s-a încoronat, la rândul
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
la înălțimea deznădejdii provocate de expulzare și de multiplele ei repercusiuni, stârnind teama unui eventual abandon al lui Dumnezeu, care ar însemna sfârșitul poporului evreu, un cronicar ca Solomon Ibn Verga abordează fără patimă nenorocirea și supraviețuirea evreilor. El elaborează Sceptrul lui Iudazzz lucrare publicată prima dată după moartea sa, de către fiul său, la Adrianopol, în Turcia, în 1554, ca pe o antologie istorică și un studiu sociologic precoce al chestiunii evreiești. Dar, deși cercetează cauzele naturale ale expulzării, cauze legate
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
fiind publicată la Cracovia în 1591 și adaptată la așteptările publicului așkenaz, care avea nevoie de scrieri edifiante. Vedem aici clar modurile diferite de a răspunde la catastrofă care-i disting pe așkenazi și sefarzi. În traducerea în idiș a Sceptrului lui Iuda, căderea Ierusalimului și distrugerea Templului sunt direct legate de păcatele evreilor, și nu, ca în originalul ebraic, de revolta lor împotriva Romei și de asasinarea guvernatorului imperial al Ierusalimului. Cronica lui Ibn Verga trebuia să intre în tiparul
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
deznădejdea evreului contemporan, pe care o sperăm trecătoare. Am avut ocazia să semnalăm mai sus editarea și traducerea, la mijlocul secolului al XIX-lea, a unor opere istoriografice sefarde din secolul al XVI-lea, ca Valea plângerii de Iosif Ha-Cohen și Sceptrul lui Iuda de Solomon Ibn Verga. Aceste apariții se înscriau în valul de publicări ale surselor care însoțea atunci producerea în Europa, de către savanții așkenazi, a unei istorii evreiești moderne, care ținea, pe de altă parte, de un evident demers
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
in Bellow, Malamud and Philip Roth", Saul Bellow Journal 8 (2), vara 1989, pp. 47-58. Hornstein, Shelley, Levitt, Laura, și Silberstein, Laurence J. (ed.), Impossible Images. Contemporary Art after the Holocaust, New York University Press, New York/Londra, 2003. Ibn Verga, Solomon, Sceptrul lui Iuda, ed. de Ezriel Shohat, introducere de Yitzhak Baer, Mosad Bialik, Ierusalim, 1946 sau 1947 (în ebraică). Kaenel von, Jean-Marie (ed.), Souffrances, Autrement, Paris, 1994. Kaplan, Lawrence, "Suffering and Joy in the Thought of Hermann Cohen", Modern Judaism 21
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Rwandezi, 304 Sabat Eikha, 106 Sabat Shim'u, 106 Sabra și Shatila, masacrele de la, 242 Said, Edward, 233 Salfeld, Sigmund, 134 Samuel Ha-Naghid, 127 Sardinia, 92 Sartre, Jean-Paul, 191 Satu-Mare, dinastia hasidică din, 168 Scandalum crucis (de Herbert Falken), 196 Sceptrul lui Iuda (de Solomon Ibn Verga), 115, 141 Schneerson, Menahem Mendel, 169-170 Scholem, Gershom, 275 Schorch, Ismar, 81 Schwab, Moïse, 144 Sée, Julien, 109, 147 Sefarzi, 59, 73, 75, 89, 90-93, 96, 98, 101, 103-104, 107, 114, 116-119, 141, 168
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
cu infinitul, cu lipsa oricăror repere temporale degajate de acel loc. Râul Borta Mare Barelis Maior, cum îl cunoșteau anticii reprezintă, de secole, granița dintre Regatul Tumaku și Republica Tumaku. Odată, demult, cele două state au fost unite sub același sceptru, dar Regele Kokobort'u, pentru a nu exista rivalități în legătură cu succesiunea, a împărțit țara între cei doi fii ai săi. (Cel puțin asta ne spun cronicile din și despre acele vremuri imemoriale.) Fiul mai mare s-a încoronat, la rândul
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
adus aminte cine sunt. M-am cățărat pe treptele tronului (de la vin), am îmbrăcat hlamida cea dătătoare de putere, am pus pe cap coroana cea dătătoare de înțelepciune, asortată cu inelul cu smaraldul magic primit de la Întemeietori și-n mînă sceptrul cel tainic pe care, de obicei, îl țin ascuns de nevastă-mea sub pat, pentru că poate fi foarte periculos pentru neinițiați. Acum eram aproape eu însumi. Copacul era în dreapta eșichierului politic. Am întins sceptrul către el. Lucram cu lumină și
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
primit de la Întemeietori și-n mînă sceptrul cel tainic pe care, de obicei, îl țin ascuns de nevastă-mea sub pat, pentru că poate fi foarte periculos pentru neinițiați. Acum eram aproape eu însumi. Copacul era în dreapta eșichierului politic. Am întins sceptrul către el. Lucram cu lumină și cu iubire, pe care mi le dăruise Moș Crăciun în fapt de seară. Minune: copacul a înfrunzit, apoi a înflorit, apoi a făcut fructe, bogăție de fructe, cu care am îndestulat masa de Crăciun
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
camera, ca o lumină mare de miros de brad de Felicia. Parfum organic, cum îmi place mie. Sub el am găsit o mulțime de daruri, probabil tot de la Moș, dar erau numai pentru cei cu virtuți de hlamidă, coroană și sceptru, așa că au rămas pentru anul următor, în succesiunea de după Hristos, stabilită de Diogene al nostru aproximativ. Dar să nu credeți că a rămas exterior (bradul, nu porcul), pentru că l-am interiorizat rapid, eu fiind atît de virtuos!... Astfel Arborele meu
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
Nimic nu avea să se schimbe nici atunci când, în Mediterana, romanii au preluat de la greci torța arzând a puterii, schimbând centrul universului civilizațional din care făcea parte și Dacia. Erau vremuri în care Jupiter îi smulsese lui Zeus din mâini sceptrul puterii. Bogăția meleagurilor noastre nu putea fi trecută cu vederea la Roma... Era vorba, mai ales, de aurul Apusenilor de care romanii aveau nevoie pentru a-și finanța campanile militare. Astfel, în luptă, sub protecția lui Marte, acvila romană a
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
N), care s-au aciuat pe lângă dânșii. Au stat deoparte și au privit cum hoardele duceau lupte crâncene pentru putere. Se uitau din țarinele pe care le trudeau din greu la cum se perindau pe jilț stăpânitorii cruzi. Coroana și sceptrul erau trecute de la o căpetenie îmbățoșată la alta. S-au supus poruncilor, plecându-și capul, dar au fost cruțați de tăișul sabiei. Instinctul supraviețuirii la acești blajini a fost mai puternic decât orice emoție în fața trecerii prin foc și sabie
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]