351 matches
-
procesul unui grup de comuniști, eveniment înfățișat ca o adevărată apoteoză a acuzaților care se transformă în acuzatori, vituperând energic rânduielile social-politice din epocă și prevestind răsturnări politice viitoare. „Drama” e un exemplu flagrant de artă explicit „angajată”, conformânde-se prin schematism și „mesaj” tezismului ideologic al momentului. Extrem de modeste valoric, prestațiile - târzii - ale lui M. în calitate de prozator nu prezintă vreun interes. Conștiințe curate (1972) e un volum de nuvele compuse prin „aglomerare de fapte bizare și neverosimile ca întreg” (Mircea Iorgulescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288249_a_289578]
-
care a dat eroilor actele stării civile"17, Eugen Lovinescu reducea teatrul acestuia la "o colecție de imbecili, de imorali, de automate ale unei singure formule"18, înscriindu-și astfel observațiile în prelungirea reproșurilor lui Gherea și Pompiliu Eliade privind schematismul personajelor caragialiene. Ținând structural de esența comediei și a tipurilor comice, schematismul psihologic al personajelor din teatrul și din proza caragialiană a servit ca argument tezelor privind modernitatea și actualitatea operei. În mod paradoxal, Lovinescu însuși, criticul care a dus
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
acestuia la "o colecție de imbecili, de imorali, de automate ale unei singure formule"18, înscriindu-și astfel observațiile în prelungirea reproșurilor lui Gherea și Pompiliu Eliade privind schematismul personajelor caragialiene. Ținând structural de esența comediei și a tipurilor comice, schematismul psihologic al personajelor din teatrul și din proza caragialiană a servit ca argument tezelor privind modernitatea și actualitatea operei. În mod paradoxal, Lovinescu însuși, criticul care a dus la desăvârșire teoria perisabilității acestei opere, aduce printre primii explicații valabile privind
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
energie ce o delimitează cu preciziune și o izolează de restul lumii. Iată de ce întâlnim pretutindeni eroii lui Caragiale, pe Trahanache cerând puțintică răbdare sau pe Ipingescu mârâind mereu "Rezon""19. Departe de a fi considerate carențe, mecanismul de marionetă, schematismul psihologic și chiar nongândirea, repetițiile gestuale, situaționale și de limbaj, uniformizarea sau gruparea în cupluri siameze, degradarea fizică și/sau morală, precum și dezorientarea și veleitarismul sunt, pentru I. Constantinescu, elemente de construcție a personajului caragialian prin care acesta se îndepărtează
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
locul și ți-a făcut și lucrările de la cealaltă slujbă!49 Se observă deja cum, în mod surprinzător, eroul camilpetrescian se îndepărtează printr-o stranie dedublare de modelul caragialian, evoluând spre statutul de "om" cu preocupări, ambiții și sentimente autentice. Schematismul, artificialitatea, construcția de marionetă sunt depășite aici prin configurarea dimensiunii interioare. Farsele, vorbele de duh, veselia contagioasă, disimularea, optimismul inconștienței, iresponsabilitatea, lăudăroșenia puerilă, desfiderea autorității conturează imaginea unui Mitică arhicunoscut, caragialesc. Spre deosebire de acesta însă Mitică Popescu "place[...] E ca nuca
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
traistelor pentru culesul hranei cu argilă colorată, iar bărbații În ungerea sulițelor cu argilă umedă sau ocru roșu. „Stilul artistic al artei decorative australiene, deși simplu, are multă originalitate și câteva particularități. În general acest stil se caracterizează printr-un schematism convențional În care predomină motivele geometrice, deosebindu-se astfel de stilul 189 realist, imitativ... Ornamentele și decorațiile obiectelor, deși păstrează forma pur geometrică, capătă un sens simbolic, convențional, ele Înfățișând chipurile strămoșilor totemici și diferite episoade ale miturilor... De cele mai multe
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
o transformă pe aceasta într-o literatură de masă. Modificările sunt sesizabile și la nivelul limbajului: „Cu cât o povestire este mai ideologică, cu atât funcțiile sale sunt stereotipe și succesiunea lor mai rigidă. Ideologia are o atracție deosebită pentru schematism, repetiție și redundanță stilistică.” III.5. Subliteratura Deplasarea dinspre criteriul calitativ spre cel cantitativ nu este o mutație a secolului XX, ea s-a făcut simțită în toate perioadele de până acum, dar acum ia o amploare deosebită prin intermediul mass-media
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
era intenția Papei și a părinților conciliari să alcătuiască un document de acest gen asupra conștiinței creștine și asupra diviziunilor succesive. Exigența care îi animă pe părinții conciliari, adică dialogul cu lumea, determină o schimbare de direcție: se trece de la schematismul teoretic și apoi practic la atenția față de semnele timpurilor și la experiența umană. Astfel se ajunge la numărul 16 din Gaudium et spes, care din iulie 1964 până în decembrie 1965 va avea patru redactări: în primul text este relevant cadrul
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
posturile noastre de radio este caracterul «călduț», obiectivist. Autorii acestor critici nu vorbesc despre lipsurile operei literare de care se ocupă (...). Pe aceeași linie se află și cronica lui G.C. Nicolescu închinată culegerii de proză din literatura lui 1907 (...). Culmea schematismului, a prezentării sărace, lipsită de analiză, o atinge însă cronica romanului Cociubei al scriitorului sovietic Pervențev. Emisă la 30.XII/1951, cronica se mărginește să nareze subiectul romanului (...). O ținută asemănătoare cronicii despre Cociubei o are și cronica Elisei Vasilescu
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
nouă: „poezii bune dar cu lipsuri”. Dezbateri mai ample s-au stârnit în legătură cu un volum apărut în anul precedent, semnat de Eugen Frunză. UN POET APĂRAT: EUGEN FRUNZĂ Ne amintim că, în campania împotriva diferitelor - „isme” care bântuiau lirica vremii (schematism, formalism, idilism, obiectivism etc.) susținută în anul precedent îndeosebi de Almanahul literar din Cluj, o serie de exemple ilustrative pentru atari manifestări - ca și pentru altele: neglijență stilistică, manierism - erau și din poeziile lui Eugen Frunză. Ceea ce părea atunci supărător
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
luptei socialismului împotriva capitalismului, când crește vijelios sectorul socialist al economiei naționale și scade neîntrerupt greutatea specifică a elementelor capitaliste...» (...). Acest proces n-a fost observat de Aurel Mihale și nici de alți scriitori ai noștri (...). În romanul, Ogoare noi, schematismul unora din personaje se face simțit și în felul în care ele se exprimă (...). Ar părea că este vorbirea unuia și aceluiași personaj. Și totuși cele două pasaje aparțin unor personaje diferite; prima dată vorbește țăranul comunist Alexe, a doua
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
de-acum. Trebuie spus că progresul mult-așteptat încă nu se întrevede; nădejdile puse în forța stimulativă a concursurilor de nuvelă inițiate de diferite instituții: minister, edituri, cenacluri, încă nu se confirmă. Peisajul nuvelistic este bântuit de o serie de lipsuri: schematism, antirealism, obiectivism, formalism, ne-tipizare, ne-adâncire, ne-cunoaștere a realității. Totuși, spre toamnă, aflăm că nivelul nuvelei s-a ridicat simțitor, odată cu apariția nuvelei Desfășurarea de Marin Preda. Dar să dăm cuvânt, fără alte comentarii, purtătorilor de opinie din
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
și joben». Fiindcă a făcut-o «amabil», fără ca el însuși să-și fi scos în prealabil mănușile. Realism cu... mănuși? Imposibil. Nu mai suntem «în pragul Orientului unde nimic nu se ia în serios». *** S.DAMIAN 41: „Încercând să ascundă schematismul, lipsa de conținut sufletesc a acestor personaje, unii scriitori introduc scene care să «umanizaze» personajele, să le apropie artificial de cititori. Neavând destulă încredere în marele izvor de artă care este realitatea, manifestând încă o poziție intelectualistă față de viață, unii
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
nuvelei lui Marin Preda stă în a se fi eliberat de viziunea simplistă a mecanismului luptei de clasă caracteristică unora din operele noastre literare, de a fi lichidat subaprecierea forței dușmanului de clasă, manifestată în asemenea opere, de a înlătura schematismul conflictelor de clasă și de a fi reușit să oglindească mecanismul luptelor de clasă, dinamica ei în toată varietatea și multilateralitatea planurilor pe care se desfășoară (...). Cercul larg și variat de fenomene ale realității noastre, pe care-l sesizează nuvela
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
pe care-l sesizează nuvela, nu putea să nu dea naștere unei varietăți de tipuri și caractere, dintre care fiecare este o verigă în lanțul complicat al relațiilor sociale. Marin Preda a găsit calea justă de a învinge nivelarea caracterelor, schematismul personajelor, nu în invenția de conflicte artificiale sau în falsa umanizare, ci în tipizarea în fiecare personaj a unei laturi, a unui fenomen al realității, fermitatea revoluționară (Anghel) sau impulsivitatea și lipsa de vigilență (Pascu), ardoarea luptei țărănimii sărace pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
fost dezbătută „cu colectivul redacțional, cu autorii și cititorii” și că „în urma discuțiilor (...) autoarea a și trecut la îmbunătățirea acestei lucrări”. Cu ocazia plenarei mai sus-pomenite ies la iveală toate neajunsurile dramaturgiei, care sunt aceleași ca ale poeziei și prozei: schematism, formalism, insuficienta zugrăvire a eroului pozitiv, a luptei de calsă, a forței partidului, monotonie tipologică, conflict neveridic, șablon, cenușiu, necunoașterea vieții etc. O parte a acestor lipsuri sunt radiografiate de S. Damian și P. Țugui 56: „În luna iulie a
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Din păcate, în repertoriul stagiunii trecute, spectatorii noștri au putut vedea foarte puține piese noi, care să continue realizările obținute în anii trecuți (...). Chiar în operele noastre cele mai valoroase, alături de personaje vii, autentice, apar și personaje schematice, superficiale (...). Cauzele schematismului, ale tendinței de a nivela caracterele oamenilor, de a-i lipsi de individualitate, de personalitate, rezidă în cunoașterea superficială a realității, în insuficienta participare la viață și la lupta poporului (...). Partidul îndeamnă pe activiștii de pe tărâmul dramaturgiei și teatrului să
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
eroul principal e un colectivist înapoiat. Va interveni însă și aici același activist de partid, cu același discurs, lămurindu-l pe tovarășul rămas în întuneric. (Același drum de M. Leonard, Iazul de la Șipotul rece de Ion Marin Sadoveanu). Pentru acoperirea schematismului acțiunea e complicată, de obicei, prin introducerea unei idile care sfârșește printr-o nuntă (...). Lupta de clasă din satele noastre este înfățișată de multe piese într-un chip cu totul neveridic (...). Într-un mod la fel de simplist este înfățișată lupta de
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
la înălțimea vieții, a realității patriei noastre, deși, de fapt, ea ar trebui să fie cu un pas înaintea vieții. Această rămânere în urmă este vizibilă în primul rând în îngustimea tematicii lucrărilor noastre literare (...). Trebuie spus că monotonia, cenușiul, schematismul, sunt incompatibile cu tipicul în literatură. Arta realistă îi cere scriitorului oameni vii, complecși, multilaterali, cu caractere puternic individualizate. Să luăm de pildă exemplul personajului Muntean din piesa Cetatea de foc. Se poate recunoaște oare vreun secretar de partid dintr-
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
adică aspectelor vii, dramatice, veridice, eficient-formative din sfera artisticului. Așa cum, prin 1950 toate neajunsurile poeziei au primit un nume: proletcultism, în acest an „cenușiul” înglobează toate slăbiciunile de care s-a făcut vorbire până acum: erou șovăielnic, palid, șters, fad; schematism, naturalism, formalism, manierism, scris de mântuială, monoton, neconvingător ș.a. O primă panoramă a aspectelor cenușii, recte netipice, face Scânteia în redacționalul 26 citat în primul capitol al acestei părți, reprodus și în Viața românească 27. În același număr, Mihai Gafița
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
care falsifică realitatea, la lucrări greșite ideologic ca Timpii de aur de Ben Corlaciu, Întâmplări pe Călmățui de Eusebiu Camilar, Soarele răsare în Deltă de Vladimir Colin, Răscoala iobagilor de Ton Mușat etc. Nesocotirea particularului duce în mod direct la schematism, la imagini neconvingătoare care nu îndeplinesc nici ele cerințele tipizării în artă (...). În articolul Despre mărunțișurile vieții în literatură, criticul sovietic I. Pitlear atrage atenția asupra importanței pe care o au chiar și unele așa-zise «amănunte» în operele literare
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
și poezia satirică. Poeții se vor conforma noilor comandamente lirice, scriind poezii de dragoste, precum și fabule, pe care le vom detalia în capitolele următoare. Până atunci să încercăm să creionăm «aria cenușiului» în lirică, recte: poezii de mântuială, clișeu, șablon, schematism, «simțiri reci-imagini banale» și altele, așa cum au fost ele dezvăluite în presă. Un prim semnal de alarmă trage A.E. Baconsky. declanșând duelul Almanahul literar - Viața românească de care pomeneam mai devreme. Referindu-se la ciclul de poezii Pe scurt
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
zborului ne-nfrânt Spre socialism, spre „mai curând” Ca spre-o grădină-mbietoare? Încercând să dea o replică energică tendinței manifestate în unele versuri de dragoste, tendință ce se caracteriza printr-o revoltă ne-principială - purtând însă «viza de trecere» - împotriva schematismului, poetul Eugen Frunză a alunecat în cel mai desăvârșit schematism, purtând nu mai puțin aceeași «viză de trecere», dar în direcție opusă. Așa se face că «viza» care în cazul poetei Nina Cassian - de pildă - avea menirea să acopere izbucnirile
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
grădină-mbietoare? Încercând să dea o replică energică tendinței manifestate în unele versuri de dragoste, tendință ce se caracteriza printr-o revoltă ne-principială - purtând însă «viza de trecere» - împotriva schematismului, poetul Eugen Frunză a alunecat în cel mai desăvârșit schematism, purtând nu mai puțin aceeași «viză de trecere», dar în direcție opusă. Așa se face că «viza» care în cazul poetei Nina Cassian - de pildă - avea menirea să acopere izbucnirile individualiste și cochetarea poetei cu formalismul, este chemată în împrejurarea
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
fete pe muntele Găina) (...). Prin poemul ciclic pe care Al. Andrițoiu îl închină Țării Moților, ne este ilustrată - în linii mari - viața de ieri și de astăzi din creierul Apusenilor. Metoda antitezei în lirică - atunci când e ostentativă - este urmărită de schematism și de retorismul ieșit dintr-un contrast valorificat pe două momente bine distincte: ieri și astăzi. Trebuie să subliniem că, exceptând unele poezii alcătuite pe vizibila antiteză, realizate prin recuzită poetică desuetă, volumul lui Al. Andrițoiu are în bună parte
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]