569 matches
-
testament în sensul acesta, că întreaga glorie ți se cuvine. Dar dacă pierzi, să nu mai îndrăznești niciodată să vorbești ca acum. Glasul îi devenise amenințător. Mi-a aruncat o privire tăioasă și a zâmbit strâmb. Un zâmbet care îi schimonosea figura. ― Vrei? Accepți? Am fost pe punctul să mă ridic și să zic "nu". Dar am intuit că n-aveam să mai ajung în camera mea. Așa că m-am stăpânit și am zis cu întregul calm de care eram în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
oprindu-l pe Salam cu mâna stângă și însușindu-și colierul cu dreapta. Se retrase. Se gândi că evenimentele semănau cu o scenă din jefuirea unui oraș antic: o orgie condusă nu de poftă, ci de lăcomie, participanți cu chipuri schimonosite de zgârcenie, dând frâu liber unei dorințe care fusese înăbușită vreme de decenii. Deodată fu împins din nou înainte: sosise un nou grup de tâlhari, care se îndrepta spre scări. Salam fu prins în mulțimea care cobora pe scări: se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Toți erau îmbrăcați în portocaliu, culoarea mișcării de protest creată pentru a se opune procesului de pace. Se uită la pancarte. „Doar cu foc și sânge va pleca Yariv“, spunea una dintre ele. „Arestați-i pe trădători“, spunea alta. Prima schimonosise portretul prim-ministrului care purta un keffiyeh alb cu negru, baticul tradițional palestinian. Celălalt îl prezenta pe Yariv în uniformă de ofițer nazist, nelipsindu-i literele SS de pe guler. Femeia care ținea pancarta cu keffiyeh-ul o văzu pe Maggie uitându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
venit, prietene. Cauți pe cineva? Îl caut pe Mahmud. Păi, poate te pot ajuta. Se răsuci spre ușa cafenelei, prefăcându-se că strigă. —Mahmud! Mahmud! Apoi se întoarse din nou către Abdel-Aziz: A, uite! Sunt chiar aici. Figura i se schimonosi într-un râs fals, exagerat. Aud că... Ce să auzi? — Că oamenii care au... — Ce au zis despre Mahmud? Ce? — Îmi pare rău. Poate că am făcut o greșeală... Abdel-Aziz se ridică să plece, dar se trezi cu mâna lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
să citesc analfabetismele și aiurelile produse de mințile lor întunecate. Va’ fi același lucru oriunde aș lucra. — Ai să-ți găsești o slujbă. Când or vedea ei ce diplomă ai...! Ignatius oftă adânc și spuse: — Nu văd altă alternativă. Își schimonosi chipul într-o mască a suferinței. N-avea nici un rost să se împotrivească Fortunei cât timp nu se încheiase ciclul. Sper că îți dai seama că totul este din vina ta. Lucrarea mea va suferi o mare întârziere. Te sfătuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ai ști cât de crud am fost înșelat de această conspirație a unor ființe subumane. În mod ironic, cartea Fortunei mi-a adus și ea ghinion. O, Fortuna, răzgâiată degenerată ce ești! — Taci din gură, strigă doamna Reilly, cu fața schimonosită de furie. Vrei să vie aici toată secția asta a spitalului? Ce crezi c-o să spună domnișoara Annie? Cum am să mai dau eu ochii cu oamenii, idiotule, nebunule? Acu’ spitalu’ ăsta vrea două’j’ de dolari, ca să mă lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
din cap. Dintr-odată, ca și cum n-ar fi așteptat decât gestul ăla, rugăciunea de vineri invadă Încăperea venind probabil de la o moschee din apropiere. În câteva clipe acesteia i se alătură altă moschee, apoi alta și alta. Chipul Zelihăi se schimonosi de neplăcere. Nu-i plăcea faptul că o rugăciune ce fusese la origini destinată tonalităților pure ale vocii omenești era dezumanizată, preschimbată Într-un muget electronic ce se ridica deasupra orașului, răbufnind din microfoane și boxe. Curând larma deveni atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
sânul familiei un copil din flori. Un bastard! Cuvântul a produs o impresie puternică asupra tuturor, ca o piatră aruncată Într-o apă stătătoare. — Să-ți fie rușine! Întotdeauna ai făcut familia asta de râs. Fața lui Gülsüm s-a schimonosit de furie. — Uită-te la piercing-ul din nasul tău... la machiajul ăla, la fustele alea revoltător de scurte și la, a, da, la tocurile alea Înalte! Asta se Întâmplă când te Îmbraci... ca o curvă. Ar trebui să-i mulțumești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
virgină și, o, da, Încă slabă. De curând găsise o slujbă la cantina facultății care ar fi putut-o ajuta să-și Împlinească primul vis, deși nu și pe celelalte două. Pe când intra În raionul următor, chipul lui Rose se schimonosi. Mâncare Internațională. A aruncat o privire nervoasă la borcanele cu vinete În sos și la conservele cu foi de viță În saramură. Gata cu patlijan! Gata cu sarmas! Gata cu mâncarea etnică ciudată! Numai privind khavourma aia oribilă i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
zis Armanoush pe jumătate În glumă Înainte să o ia pe Turk Street. Cu ani În urmă, când era Încă adolescentă, Armanoush Îi arătase orașul unei fete armene din New York. Când au ajuns pe strada aia, chipul fetei s-a schimonosit. „Turk Street! Ăștia sunt peste tot!“ Armanoush și-a adus aminte cât de surprinsă a fost văzând reacția fetei. Încercase să-i explice că strada fusese numită așa după Frank Turk, un avocat care fusese primar adjunct și care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
când Petite-Ma Îl Întreba din Întâmplare ceva despre prima lui soție, Riza Selim Kazanci se cufunda În tăcere, cu ochii umbriți de o tristețe neobișnuită. — Ce fel de femeie poate să-și abandoneze fiul? a zis el cu fața schimonosită de ură. — Dar nu ești curios să afli ce s-a Întâmplat cu ea? a Întrebat Petite-Ma trăgându-se mai aproape și așezându-se pe genunchii soțului ei, mângâindu-i cu gigășie bărbia, ca pentru a-l momi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
una din melodiile ei preferate de Johnny Cash dintotdeauna: „Hurt“. Legănându-se În ritmul de Început al cântecului, s-a Întors, iar ochii Îi scânteiau: Astăzi m-am rănit/ Ca să văd dacă mai simt Încă ceva... Chipul Asyei s-a schimonosit de parcă fusese Înțepată cu un ac invizibil. — Mare păcat... Ce e păcat, scumpo? L-a privit stăruitor, cu niște ochi larg deschiși și plini de neliniște care păreau să fie ai cuiva de trei ori mai bătrân decât ea. — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
doar pentru a-și crea propriii asupritori. Naționalismul nu era decât o substituire a asupritorilor. În loc să fii asuprit de cineva de altă etnie, sfârșeai prin a fi asuprit de cineva din aceeași etnie. — Fanatism! Chipul lui Kirkor Hagopian s-a schimonosit, preschimbându-se Într-o mască tristă. — Sosesc vești din numeroase orașe din Anatolia. Nu ai auzit de incidentele din Adana? Intră În casele armenilor sub pretextul de a căuta arme și le pradă. Nu Înțelegi? Toți armenii vor fi exilați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
testament în sensul acesta, că întreaga glorie ți se cuvine. Dar dacă pierzi, să nu mai îndrăznești niciodată să vorbești ca acum. Glasul îi devenise amenințător. Mi-a aruncat o privire tăioasă și a zâmbit strâmb. Un zâmbet care îi schimonosea figura. — Vrei? Accepți? Am fost pe punctul să mă ridic și să zic „nu”. Dar am intuit că n-aveam să mai ajung în camera mea. Așa că m-am stăpânit și am zis cu întregul calm de care eram în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
deplasarea centrului de greutate al omului în sfera anorganicului” (recte a mecanicului, dar nu numai - v. Sedlmayr, op. cit., p. 148). Mimesis-ul tradițional este în general abolit, fără a pierde totuși contactul cu „realul”, pe care imaginația îl parazitează și îl schimonosește polemic. Numai că, dată afară pe ușă, dimensiunea gravă, existențială sau simbolică se întoarce adeseori pe fereastră, autorii neputînd sări cu adevărat nici peste propria lor umbră, nici peste propria cultură „clasică”, de care încearcă să se rupă... În unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mistica hasidică proprie tîrgurilor evreiești din Galiția: „Nu este o întîmplare că teatrul idiș, care s-a inspirat din viața ei și l-a interesat atît pe Kafka, s-a distins prin astfel de înclinații spontane, umplînd scena cu chipuri schimonosite de suferințe și de spaime atavice, cu personaje pocite de beteșuguri și transfigurate de exaltare mistică” (Crohmălniceanu, Literatura română și expresionismul, ed. cit., p. 136.) Un comentariu din Integral nr. 8 despre succesul de la Teatrul Central cu piesa Căsătoria, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
vii cu mine să-l faci și pe ăla scăpat? Dacă mergi, vin cu tine. — De ce? — Pentru că țin la tine. Vreau să te ajut. — Să mă ajuți? Vrei să mă ajuți să-l lichidez pe celălalt? — Nu, nu asta. Se schimonosi de ciudă că nu-și găsea cuvintele în japoneză ca să-i poată explica tot ce simțea. — Endō... tare singur... tare singur, așa că ție trebuie prieten. Ochii lui Endō, ațintiți asupra lui Gaston, scânteiau de ură. — Ticălosule! Piei dracului din calea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Sau mai bine stai, sapă-ți mai întâi groapa singur. Sunt convins că nu dorești să-ți vadă nimeni cadavrul mizerabil. Kobayashi a scăpat cazmaua din mână. Ochii lui de șobolan s-au mărit ca niște farfurioare. I s-a schimonosit fața de spaimă. Și-a împreunat mâinile și a scos un țipăt care semăna cu geamătul unui animal suferind. Nu putea articula nici un cuvânt. — Non! — Ce-ai spus? — Non! Non! Non! Nu Kobayashi vorbise. Gaston și-a scos capul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Lindei. — Ăsta e băiețelul meu cuminte. Linda stă pe pat, jucîndu-l pe Tom, care chicotește, pe genunchi. Cine-o iubește pe bunica? cîntă ea. Cine-o iubește pe bunica? Tom se uită spre mine și de Îndată fețișoara i se schimonosește și-și Întinde mînuțele după mami. Aha! Mă grăbesc să-l iau În brațe, bătîndu-l pe spate, sărutîndu-l și aruncîndu-i priviri furioase Lindei. — Tu l-ai trezit? o Întreb pe un ton crunt. Nu! zice ea, cu ochii larg deschiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Iar acum eu o să duc la îndeplinire profeția. O să fac așa cum spune Iosif, pentru că a lui este inima mea. Iacob a vorbit cu o pasiune pe care n-o mai pusese niciodată în vorbele lui. Fața lui Levi s-a schimonosit de furie când a auzit hotărârea lui Iacob, dar Simon i-a pus o mână pe umăr și l-a tras deoparte în noapte, departe de lumina lămpilor și de urechile celorlalți frați. A doua oară, Hamor a venit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
am întrebat-o veselă când am ajuns în dreptul ei. Când și-a întors fața către mine, am văzut chipul Rahelei așa cum trebuie să fi fost în anii lungi de dinainte de venirea pe lume a lui Iosif. Fața femei s-a schimonosit de durere și disperare. - O, draga mea, am zis, rușinată. Am vorbit înainte să știu ce înseamnă asta pentru tine. Nu te teme, micuță mamă. Acest băiat va fi bine. Ochii i s-au mărit de frică și speranță, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
sirena bacului, anunțînd iminenta plecare. Marie se despărți de el văzînd că mama ei și cu Loïc coborau de pe bac. Voia să se ducă lîngă ei cînd Christian urcă la bord. Inima tinerei polițiste se strînse văzîndu-i chipul cu trăsăturile schimonosite de durere. Încercase În zadar să-l sune În mai multe rînduri de cînd cu ciocnirea din familie, dar mobilul lui era mereu ocupat. - Îl Însoțesc pe Gildas pînă la Brest, spuse el simplu. Și o sărută ușor pe obraz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
părerea cu privire la data plecării o făcea să simtă o mînie rece. El Începu să se Înfurie. - Doar am prevăzut că plecăm Împreună la Plymouth! - Și că Gildas va fi asasinat, și asta am prevăzut? Văzînd cum chipul lui Christian se schimonosește, Marie se simți Înciudată de lovitura asta sub centură, pe care nici măcar o mînie puternică n-o putea scuza. El nu-i dădu timp să-și găsească vorbele potrivite pentru a se face iertată. - Mă Îngrijorezi, Marie, declară el cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
că strigă, dar vocea Îi pierise, nu scotea decât un soi de chelălăit slab. Se ridică și Îl Împinse brutal pe bărbatul care rămase uluit, cu sexul erect, cu brațele atârnânde. Christiane se lăsase pe-o parte, fața Îi era schimonosită de durere. — Te poți mișca? Întrebă el. — Nu, făcu ea din cap. Bruno se repezi la bar, ceru telefonul. Ambulanța sosi În zece minute. Toți clienții se Îmbrăcaseră; Într-o liniște mormântală, Îi priveau pe infirmierii care o ridicau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
te cred. Cred că tu ești cel care mi-a înscenat toate astea. Cred... — Samantha ? Cineva mă împunge ușor în umăr și, când mă întorc pe călcâie, îl văd lângă mine pe Ernest, bodyguardul de la intrare. Îi văd chipul cunoscut schimonosit a jenă. Va trebui să te rog să părăsești acest loc. Simt un junghi de umilință în inimă. Chiar au de gând să mă arunce în stradă pe bune ? După ce am trăit practic șapte ani din viața mea aici ? Ultimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]