550 matches
-
ea și degradată, ca atitudine socială, ca loc vrăjit de aducere-aminte, dăinuiește și continuă să influențeze stânga franceză. PARTIDUL COMUNIST ITALIAN DE LA STALINISM LA îNTOARCEREA LA DEMOCRAȚIE Partidul Comunist Italian (PCI) prezintă o cvadruplă originalitate: născut în 1921 dintr-o sciziune cu socialismul, hotărăște, șapte decenii mai târziu, să-și respingă identitatea comunistă pentru a se transforma într-o nouă organizație afiliată la Internaționala Socialistă. Or, încă din 1945, acest partid a devenit cel mai puternic partid comunist occidental, exercitând în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
care provoacă o grevă generală și răzmerițe cvasi-insurecționale pe care conducerea comunistă reușește să le controleze. PCI își dă toată silința să nu se izoleze prea tare, cu atât mai mult cu cât este nevoit, în 1948, să deplore o sciziune sindicală care pune capăt celor patru ani de unitate. El reușește, de altfel, să mobilizeze pe tema foarte sensibilă a luptei pentru pace* cu mult în afara obișnuitelor sfere de influență. în 1953, obține 22,6% din voturi, cu o intrare
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de opinia publică europeană, este achitată. După ce a înregistrat acest succes, Pământ și Libertate își intensifică toată campania teroristă cu, în aprilie 1879, al doilea atentat împotriva lui Alexandru al II-lea, fapt care declanșează o cumplită represiune și provoacă sciziunea organizației Pământ și Libertate. Câțiva hotărăsc să-și durifice acțiunea și înființează Voința Poporului - Narodnia i Volia -, organizație teroristă secretă, condusă de membri ai intelighenției și foarte centralizată, ierarhizată, disciplinată și compartimentată, care nu are decât un singur obiectiv: asasinarea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
socialiștii și sindicaliștii ruși care critică puterea bolșevică sunt persecutați; iar în martie 1919, Lenin creează Internaționala Comunistă* (IC), mașină de război împotriva mișcării social-democrate, completată de Internaționala Sindicală Roșie, care vizează mișcarea sindicală. în acest război, arma principală este sciziunea, artă în care Lenin este de multă vreme un expert. încă din 1919-1920, bolșevicii suscită în toate partidele socialiste o bătălie, fie pentru a obține afilierea lor la IC, fie pentru a reuni în sânul acesteia fracțiunea cea mai radicală
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în toate partidele și îi recrutează pe șefii acestora sau îi spionează. Se instaurează tribunale populare, care obișnuiesc populația cu încălcarea legii. Ierarhii, șefii partidelor necomuniste, elitele tradiționale sunt persecutate. Puțin câte puțin, comuniștii suscită în fiecare partid necomunist o sciziune între o aripă „stângă”, procomunistă și prosovietică, și o aripă „dreaptă”, reunind opozanții față de dictatura comunistă. Această lichidare în tranșe a opoziției este denumită „tehnica salamului”. Se organizează atunci alegeri, într-un climat de teroare*, comuniștii căutând să-și intimideze
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
începutul anilor 1980, va înregimenta peste 113 milioane de sovietici, adică 99% dintre salariați. Acest sistem va fi extins la toate regimurile comuniste după 1945, cu excepția cazurilor extreme precum China* maoistă, Cambodgia khmerilor roșii* sau Coreea de Nord*, unde predomină munca forțată. Sciziunea sindicală mondială în 1919, sindicalismul a reușit să se coordoneze pe plan mondial în cadrul Federației Sindicale Internaționale (FSI). Ca răspuns și în siajul Internaționalei Comuniste* (IC), Lenin creează în 1920 sucursala sa sindicală, Internaționala Sindicală Roșie (ISR) sau Profintern, condusă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Lupta Muncitorească, având-o în frunte pe Arlette Laguillier; după 1945, acest grup cunoaște câteva succese, implantându-se în special în Uzinele Renault. Ceilalți, mai numeroși, înființează Partidul Comunist Internaționalist (PCI), membru al Internaționalei a IV-a. în 1952, o sciziune divizează Internaționala a IV-a. PCI își păstrează conducerea ei, prin două figuri tutelare: grecul Mihalis Raptis, zis Pablo, și francezul Pierre Franck. PCI practică o susținere critică a URSS* și încearcă să construiască o mișcare revoluționară în lumea a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Pe parcursul anilor 1950-1970, troțkiștii latino-americani ezită între lupta armată și partidul de masă, Partidul Muncitorilor din Brazilia și liderul său, Lula da Silva, devenit președinte al republicii, dovedind că a doua opțiune era mai profitabilă. în sfârșit, minoritarii „pabliști” ai sciziunii din 1952 fondează Comitetul pentru Reconstrucția Internaționalei a VI-a, condusă îndeosebi de Pierre Boussel, supranumit Lambert, și care devine, în 1965, Organizația Comunistă Internaționalistă, înainte de a-și relua, în 1981, numele de PCI, abandonat de cealaltă tendință. „Lambertiștii” s-
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de voturi deținute; b) transferurile de active, realizabile prin mai multe metode: fuziunea, adică unirea a două societăți independente care dispar punându-și bunurile la dispoziția unei societăți noi; absorbția, în care societatea absorbantă primește bunurile celei absorbite, care dispare; sciziunea, prin care o societate dispare transferându-și bunurile unor societăți noi sau deja existente; aportul parțial de active, adică aportul unei părți din elementele de activ ale unei societăți (care își păstrează personalitatea juridică) către alte întreprinderi; c) acordurile inter-întreprinderi
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
mai 1990. Era vorba totuși de o grupare politică puțin închegată, care îi adăpostea atât pe apropiații premierului Petre Roman, cât și pe partizanii lui Ion Iliescu. Criza guvernamentală din septembrie 1991 le-a permis celor din urmă să facă sciziunea și să constituie Frontul Democrat al Salvării Naționale (FDSN) pentru a exercita puterea singuri. Această formațiune a fost rebotezată Partidul Democrației Sociale din România (PDSR) în iunie 1993. Și-a păstrat această denumire până în iunie 2001. Fuzionând cu minusculul Partid
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
ca mulți dintre cetățeni au asociat în mod automat cuvântul "socialism" cu vechiul regim și au vrut sa evite tot ce era legat de vechea ordine. În plus, partidele nu aveau personalități politice pozitive și dinamice și fuseseră afectate de sciziunea care se produsese. Mai multe liste vizau același electorat. În 1995, social-democrații au început să discute despre o fuziune, înțelegând că două partide social-democrate în Letonia nu aveau deloc viitor. Partidele au început de asemenea să colaboreze cu sindicatele, căci
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
alianței pentru Demnitatea Națională (cu Partidul Național Progresist și Partidul Revoluției Române) și după alegeri membru al Uniunii Naționale pentru Victoria Revoluției (vezi nota consacrată Partidului Casa Română a Europei Democrate). 150 Facțiune minoritară a Frontului salvării Naționale, format din sciziunea din 27-29 martie 1992; partidul participă la alegerile din 1992 sub numele de Frontul Democrat al salvării Naționale (înscris în 30 aprilie 1992); începând din iulie 1993: Partidul Democrației Sociale din România, care participă sub acest nume la alegerile din
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
Agrar din România (august 1991). 165 Fuziunea cu Partidul Democrației sociale din România (6 iulie 1999). 166 Fondat în 6 septembrie 1998, contestatar al partidului Național Țărănesc Creștin Democrat. 167 În 1996, membru al Convenției Democrate Române. 168 Întemeiat prin sciziunea Partidului Național Liberal (în 16 mai 1995), partidul a fost în 1996 membru al Alianței Naționale Liberale Ecologiste. 169 Întemeiat în 19 martie 1990, partidul a fost în 1992 membru al Alianței pentru Demnitatea Națională (cu Partidul Democrat Progresist și
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
al Convenției Democrate din România, în 1996 al Uniunii Social-Democrate și în 2000 al Polului democrat Social din România; în 2001, fuziunea cu Partidul Democrației Sociale din România sub numele de Partidul Social-Democrat. 192 Înființat în 7 martie 1995, prin sciziunea Partidului Socialist al muncii; fuziune prin absorbție cu Partidul Democrației Sociale din România (în 22 iulie 2000). 193 Înființat în 23 ianuarie 1992, prin fuziunea unui Partid Socialist creat în 1990 și a unui grup al partidului Democrat al Muncii
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
decembrie 1989 debutează sub forma unui consens care va fi de scurtă durată. Începând cu ianuarie 1990 au început să apară disensiuni în legătură cu intenția FSN-ului de a ne prezenta la alegerile din mai 199047. S-a produs atunci o sciziune între cei care văzuseră FSN-ul ca o etapă intermediară și pe durată determinată și cei care recuperau legitimitatea consensuală a FSN-ului pentru a începe o carieră politică independentă. Această distincție, structurată aparent sub forma FSN-ului și nu
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
mult cu cât opoziția nu reușește să câștige primele alegeri democratice. Clivajul vechi comuniști/anticomuniști se va exprima printr-o puternică pregnanță, în așa măsură încât partidul moștenitor rămâne un rival puternic în plan politic, electoral și organizatoric. SDS, în ciuda sciziunii de la începutul perioadei postcomuniste, păstrează o unitate remarcabilă în comparație cu soarta fronturilor anticomuniste din Polonia, Ungaria sau fosta Cehoslovacie de exemplu. În timp ce în multe din țările postcomuniste dreapta este fărămițată, în Bulgaria, frontul anticomunist optează pentru o transformare în partid politic
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
unui scriitor : Dr. C. Vlad, M. Eminescu din punct de vedere psihoanalitic, București, 1932. Eminescu este considerat un schizoid tipic, biografia (este utilizată mai ales lucrarea lui G. Căli-neseu) ca și opera, oferind "simptome evidente" de narcisisim, grandomanie, inadaptare, bizarerie, sciziune a eului etc. Sînt analizate și unele texte poetice, cum ar fi Luceafărul, în comparație cu basmul cules de Kunisch, interpretîndu-se personajele ca tot atîtea proiecții sexuale. Dificultățile iubirii între erou (Luceafărul) și fata de împărat sînt reduse la triada copil-mamă-tată etc.
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
unor puncte de vedere diferite în rândurile liderilor mișcării, astfel că, pe de o parte, unii au ales să se înscrie în partide din Vechiul Regat, iar pe de altă parte, alte formațiuni s-au alipit acestei grupări. În urma unor sciziuni și fuziuni cu care s-a confruntat Partidul în perioada 1920-1925, s-a ajuns în cele din urmă la o soluție definitivă - fuziunea cu Partidul Țărănesc, condus de Ion Mihalache (10 octombrie 1926) și transformarea în Partidul Național Țărănesc. Partidul
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
susceptibile de a fi manipulate, astfel încît să se controleze și să se reducă numărul partidelor. Este un lucru dovedit, luînd în considerare chiar cazul deloc izolat al Italiei între 1946-1993, că existența proporționalității a permis sau chiar a facilitat sciziunile frontului de partide de stînga: PSDI s-a despărțit de PSI în 1947; PSIUP a ieșit din PSI în 1964; abia reunificate, PSI și PSDI s-au separat din nou în 1969; "Il Manifesto" s-a despărțit de PCI în
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
de stînga: PSDI s-a despărțit de PSI în 1947; PSIUP a ieșit din PSI în 1964; abia reunificate, PSI și PSDI s-au separat din nou în 1969; "Il Manifesto" s-a despărțit de PCI în 1969; în fine, sciziunea poate mai puțin așteptată, în lipsa marjei de siguranță a proporționalității, s-a înregistrat atunci cînd Rifondazione comunista a abandonat nou-născutul Partid democratic al stîngii în 1991. Toate aceste sciziuni ar fi fost improbabile, dacă protagoniștii nu ar fi putut conta
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
Il Manifesto" s-a despărțit de PCI în 1969; în fine, sciziunea poate mai puțin așteptată, în lipsa marjei de siguranță a proporționalității, s-a înregistrat atunci cînd Rifondazione comunista a abandonat nou-născutul Partid democratic al stîngii în 1991. Toate aceste sciziuni ar fi fost improbabile, dacă protagoniștii nu ar fi putut conta pe oportunitatea de a obține acea reprezentare parlamentară pe care sistemul electoral proporțional le-o oferea în condițiile unei relative ușurințe a accesului la parlament. Proporționalitate și reprezentativitate Bineînțeles
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
identității care a generat aproape peste tot, evident cu intensități diferite, mișcări fasciste. În interiorul stîngii, revoluția bolșevică și cererea lui Lenin ca partidele socialiste să adere la cele 21 de teze ale partidului comunist al Uniunii Sovietice au produs o sciziune între partidele socialiste care a avut drept consecință nașterea partidelor comuniste. Ambele procese au fost înlesnite de amploarea pe care a luat-o sufragiul și de intensificarea mobilizării socio-politice, consecință a primului război mondial. În ciuda marilor turbulențe din anii '20
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
părelnică. În plus, relația de corespondență, atâta vreme cât este luată ca adevăr, iar acesta este luat prin sine, socotit ca o ideea simplă, trece în plan secund față de adevărul însuși; iar acesta, mai departe, pare a fi, paradoxal, ceva unitar, fără sciziune lăuntrică: o unitate simplă. Pe de o parte, acest fapt este de gândit, fiindcă adevărul semnifică și în sens ontologic, așa cum s-a arătat în alte subcapitole ale acestei lucrări și s-a ilustrat cu gânduri ale filosofilor presocratici; prin
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a fost amnistiat. În octombrie 1917 a avut loc la Dublin congresul anual al Sinn Fein, la care au luat parte 1 700 de delegați e reprezentau 250 000 de membri. Scopurile acestui congres erau unificarea mișcării naționaliste și prevenirea sciziunilor. Rezultatele congresului au confirmat tendințele republicane. Obiectivul Sinn Fein devenea obținerea recunoașterii internaționale a Republicii Irlanda. În funcția de președinte al partidului a fost ales Eamon de Valera, Griffith, întemeietorul lui și reprezentantul tendințelor moderate și monarhiste din Sinn Fein
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
detestatului stat protestant al Irlandei de Nord prin participarea la viața politică din provincie. Această parte a ÎRA a rămas fidelă tradițiilor republicane istorice și imperativului de a distruge structurile Irlandei de Nord. Și partidul Sinn Fein a cunoscut aceeași sciziune între Oficiali și Provizorii, însă acesta nu a fost singurul moment tensionat din interiorul mișcării naționaliste. În 1974 a luat ființă un partid socialist revoluționar extremist, desprins din marxistul partid Official Sinn Fein și care a fost urmat de un
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]