794 matches
-
prietenesc, dar Îmi și oferi În cursul aceleiași zile fosta mea funcție de medic și director al fabricii de praf de pușcă. Asemenea predecesorilor săi, Jewahir Singh nu avea să se bucure prea mult timp de rangul său. El, Împreună cu celebra sclavă Mungela, formau un partid În cadrul opoziției, În timp ce Lal Singh și r³nș Chunda erau ceilalți adversari ai guvernului. Deși guvernul depindea În egală măsură de cele două partide, acestea nu acționau totuși În deplină Înțelegere, din cauza punctelor de vedere diferite pe
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
pe micul Dalip Singh. În palanchinul său (howda) se aflau numeroase genți pline cu aur și argint, cu care se gândea probabil că Își va putea răscumpăra viața. Însă n-avea să se Întâmple așa. R³nș și Mungela, Împreună cu multe sclave, Îl urmară pe câțiva elefanți. De Îndată ce convoiul sosi În tabăra militară, soldații i-l luară mai Întâi pe Dalip Singh din brațe și-l trimiseră la mama sa În cortul regal, ce fusese ridicat chiar pentru membrii curții. După care
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
deja în Akademia platonică și Lykeonul isocratic. Ba mai mult: Diogene Laerțiu, relatând despre Aristip, menționa comparația pe care acesta o făcea între cei care studiaseră e)gkuklia maqhvmata (enkyklia mathémata = „învățătura enciclică”) și pretendenții Penelopei. Aceștia „aveau acces” la sclavele reginei din Itaca, dar nu și la nurii ei. „Mathemații” neglijau filosofia, rămânând fie un fel de „specialiști”, fie simpli semidocți 6. Așadar, e)gkukliVos paideia era, în esență, împlinire spirituală, adică Filosopia. Penelopa Perifronensis (Preaînțeleaptă) - și nu curtezanele efemere
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
foloase ar putea aduce Logica lui Aristotel Bisericii creștine. Alungată cu pietre de către primii creștini și de apologeți, filosofia a fost reprimită în Civitas Dei; desigur, nu cu fala de altădată, din vremurile elenismului, ci doar ca ancilla theologie, ca „sclavă a științei divine” a creștinilor. O umilire a „marii arte”, slăvită în enkyklios paideia și curricula polymatheice? Poate. Dar curând, în Renaștere, filosofia va înflori din nou, reînviind și oropsita episteme. Universitățile sunt, în Renaștere, fie „aristotelice”, fie „platonice” - chiar dacă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
care se duc (1927), 15 gravuri pe lemn (1929), Arabescurile șubelor din Criș (1937), Târgoviștea de ieri și de azi (1976) ș.a. În versurile din volumele Păreri de rău (1934), Eu. Poeme în versuri și linii (1935) și Nimfă și sclavă (1938), cultivă o lirică reflexivă, cu o neistovită interogare a eului în căutarea, lucidă și în același timp dramatică, a identității. SCRIERI: Păreri de rău, Arad, 1934; Eu. Poeme în versuri și linii, Arad, 1935; Nimfă și sclavă, f.l., 1938
OLINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288521_a_289850]
-
Nimfă și sclavă (1938), cultivă o lirică reflexivă, cu o neistovită interogare a eului în căutarea, lucidă și în același timp dramatică, a identității. SCRIERI: Păreri de rău, Arad, 1934; Eu. Poeme în versuri și linii, Arad, 1935; Nimfă și sclavă, f.l., 1938; Mitologie românească, cu desenele și xilogravurile autorului, București, 1944; ed. îngr. și pref. I. Oprișan, București, 2003; Peisaje, București, 1983. Repere bibliografice: Alexandru C. Ionescu, Poezia lirică românească contemporană, București, 1941, 260-262; Romulus Vulcănescu, Mitologie română, București, 1985
OLINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288521_a_289850]
-
atâtea idei generoase, câștigate unele cu sacrificiul sângelui, altele țâșnite din spiritele clare ale oamenilor superiori, vegetează încă o sumedenie de idei și credințe, care poartă stigmatul barbariei, al egoismului și al îngustimii de judecată. Femeia, privită altădată ca o sclavă a bărbatului, cu mintea redusă, incapabilă să stea alături de el, în nici o activitate, care ar fi însemnat un aport de inteligență sau energie, se bucură încă și astăzi, la unele popoare, de o considerație cu mult inferioară capacității de care
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
decât pe cei dispăruți), în frunte cu I. Brătianu și G. Mârzescu care au înțeles nu numai nedreptățile legilor, dar au considerat că o datorie imperioasă le impunea să repare acele nedreptăți nemeritate și nepermise. Sute de veacuri am fost sclave. Ni s-a tăgăduit dreptul de a ne dezvolta individualitatea, conștiința. Ni s-a îngrădit dreptul la orice muncă. Ni s-a interzis dreptul de a participa la viața de stat, la viața publică! Ni s-a îngrădit dreptul sfânt
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
Dovadă Aristoteles care credea că e firească împărțirea oamenilor în liberi și sclavi. Ce anomalie mai mare decât ca nașterea să hotărască viitorul unei ființe, destinând pe femei la singurul rol de mamă și soție. Morala forței a socotit-o sclavă. Morala generozității i-a acordat atențiuni, astăzi domnește morala justiției. Se cuvine deci să i se facă dreptate. Constituția din 1923, pe care o revendic ca opera partidului liberal, a stabilit că femeile vor avea drepturi de vot printr-o
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
sau mai puțin intenționată. Putem fi siguri că Homer nici nu știa ce este aceea tip sau tipic, și că numai datorită geniului său artistic, a sesizat cum face în «Odiseea», tipul corăbierului aventurier Ulise, tipul sclavului agricol, Eumen, tipul sclavei oarecum legată printr-o viață întreagă de robie în casă - Euricleia - și zeci și sute de alte figuri ale vremii lui (...). În măsura în care aceasta este o chestiune de talent, discuția nu are prea mare rost. În măsura însă în care orice
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
demnitatea cuvenită unei favorite a împărătesei. Apropierea fizică a tinerei e singura care îi dă lui Trio un oarecare sentiment de siguranță. Nu reușește însă să i estompeze neliniștea care-l roade în stomac. Caelis este la rândul ei o sclavă eliberată de Livia. A fost cea care l-a inițiat în tainele amorului pe Cezarul Gaius. De la moartea lui, mai este chemată din când în când să încălzească patul bă trânului principe. Augusta i-a furnizat dintotdeauna iubite con trolate
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Pentru ele însă, preotesele Vestei, lucrurile stau exact pe dos. Ceremonia aceasta este similară cu o înmormântare. Mai rău chiar. Cu o vânzare, căci stator nicește ieșirea fecioarei de sub puterea tatălui și intrarea ei sub autoritatea Marelui Pontif. Ca o sclavă care trece din mâna unui stăpân într-a altuia. Nici un augur nu cercetează dacă păsările zboară favorabil sau se așază în locuri prevestitoare de prosperitate și fericire. Fiind femei, nu pot apărea în Adunarea Poporului, așa că nici poporul nu le
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
continue. — Încetul cu încetul, a devenit de neînlocuit. L-a convins pe tata că oamenii fac ușor cele mai grele treburi de dragul plă cerilor sexuale, așa că a rânduit ca - în schimbul unei sume de bani - fiecare să aibă legătură cu o sclavă, iar de altă femeie să nu se apropie. Pus pe câștig cum era, nu mă mir, își ascunde Gallus un surâs ironic. — Și pentru că ura foarte mult cearta cu o slugă pentru hrana pântecului, s-a lăsat după un timp
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
caută aici, printre străinii ăștia, care nici măcar nu cunosc aspectul arbo relui? Strivește între gene o lacrimă grea. Este rândul Agrip pinei să împrăștie sare peste altar. — Vouă, zeițe care prezidați nașterea, rostește femeia cu voce tare, vă aduc prinos. Sclava de lângă ea îi înmânează o lumânare aprinsă. — Tu, Candelifera, veghează asupra copilașului din trupul meu. Îngenunchează: — Iar voi, cele două Carmentes, aveți grijă ca pruncul meu să se nască cu capul, nu cu picioarele, înainte. Prorsa, hărăzește-mi o naștere
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și ele fac să pice În ghiarele uzurei copile din popor! Sfărmați tot ce ațâță inima lor bolnavă, Sfărmați palate, temple, ce crimele ascund, Svîrliți statui de tirani în foc, să, curgă lavă, Să spele de pe pietre până și urma sclavă Celor ce le urmează pân la al lumii fund! Sfărmați tot ce arată mândrie și avere, O! desbrăcați vieața de haina-i de granit, De purpură, de aur, de lacrimi, de urât Să fie un vis numai, să fie o
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
afară. La auzul acelor amenințări ininteligibile, Dwight și Roxanne s-au Înarmat cu bețe amenințându-i pe paznici pe care-i luaseră drept hoți periculoși. Heidi țipa ca din gură de șarpe sigură că va fi răpită și vândută ca sclavă sexuală. Bătrânul de la intrare se dovedi a fi șeful minorității Bai. Țipă la domnișoara Rong cerând să i se plătească o amendă substanțială pentru toate aceste nelegiuiri de nedescris. Când Își dădu seama că ea nu Înțelege o vorbă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
altuia? Scrie-mi tot ce crezi (pe adresa prietenei mele Loulou) și voi face precum vrei. Aici va fi ca și cum nu s-ar fi întîmplat nimic cu mine, și de îndată ce fac rost de bani, de vrei, voi veni la tine, sclavă umilă..." Mai întîi, scrisoarea citită de un indiferent, cu un accent abia liric, poate produce efecte comice. Însă nu valoarea ei estetică mă interesează, ci adevărurile ce le-ar putea conține. Desigur, o reală părere de rău. Altfel nu mi-
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
politice. Se urmărește înfeudarea ei partidului monarhist; întîi, ca să o aibă ajutor și complice în lupta împotriva Republicii, pe care ar putea-o, astfel, mai ușor birui; al doilea, pentru ca, în cazul când monarhia ar fi restaurată, să o aibă sclavă... Biserica nu e însă feuda unui partid sau a unei forme de guvernământ, așa cum pretind, greșit, unii monarhiști... Monarhiștilor le-ar conveni ca Biserica fie în conflict cu Republica, pentru ca să poată spune că Republica persecută întotdeauna Biserica. Dacă aceasta a
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
a omorât; ce noroc, eh? Nici Domnul nostru nu a reușit să-l prefacă în cenușă pe blestematul ăsta! E căpetenia lor. El m-a dat lui Mandzuk, când a ajuns să nu mă mai suporte. — Așadar, tu ai fost sclava căpeteniei lor. — Un mare ticălos, te asigur. Un adevărat animal, un păgân. Mă prindea în orice moment, ca o bestie, apoi imediat mă gonea și noaptea punea să mă lege de gât de țărușii cortului lui. „Iapa tristă“, îmi spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
venise pe buze când se găsea în intimitatea cortului său ori galopa în solitudine peste câmpuri unduitoare sub mângâierea vântului. în Turingia se îmbătase în fiecare zi și se culcase cu multe femei: tinere hune cu spinarea robustă și puternică, sclave germanice încă adolescente, ce tremurau la vederea sa precum căprioara înaintea lupului, slave înfloritoare, melancolice și liniștite, primite de la Utrigúr, care, deși bătrân și trecut, încă avea o slăbiciune pentru ele. Cu toate acestea, nu reușise să și-o scoată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
un permanent du-te-vino de războinici cu pielea argăsită și cu inima de piatră, care, seara, în jurul tăciunilor din vatră, râdeau nerușinat, se necăjeau unii pe alții, se îmbătau cu kumis și, atunci când nu se încăierau, se tăvăleau pe covoare cu sclave ori concubine cu hainele răvășite și cu privirea tulbure: așadar, acolo nu era loc - cel puțin, așa i se părea lui - pentru micuța creatură găsită pe drumuri, fie ea și cu caracterul excepțional al lui Go-Bindan. Fetița aceea constituia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
asupra ta, nu le da pe față, ca să nu dai prostiei dreptul de a-și permite cu tine aceeași atitudine, împru-mutînd-o de la tine. Când un bărbat pasionat face curte unei femei, el are aerul umilit, pentru că atunci el îngenunche înaintea sclavei și pentru că atunci el îi propune maternitatea, adică un șir lung de chinuri și un eventual asasinat. În infinitul timpului și al spațiului, ne-am întîlnit în aceeași nebuloasă, în același sistem solar, în aceeași planetă, în același secol, în
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
pasiune. De obicei, ea dă inteligență prostului și tâmpește pe cel inteligent. Timpul nu iartă. Cu fiecare clipă în copilul acesta candid se tot aprinde conștiința, flacără palidă și rece, dar care vestejește și usucă. Orice femeie măritată se simte sclava bărbatului ei, sclavă supusă sau revoltată, credincioasă sau infidelă, în funcțiune sau evadată ori părăsită. Asasinarea unei femei din cauza geloziei este crima cea mai monstruoasă, vrednică de torturile inchiziției, fiindcă are ca motiv arogarea dreptului abominabil de a monopoliza o
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ea dă inteligență prostului și tâmpește pe cel inteligent. Timpul nu iartă. Cu fiecare clipă în copilul acesta candid se tot aprinde conștiința, flacără palidă și rece, dar care vestejește și usucă. Orice femeie măritată se simte sclava bărbatului ei, sclavă supusă sau revoltată, credincioasă sau infidelă, în funcțiune sau evadată ori părăsită. Asasinarea unei femei din cauza geloziei este crima cea mai monstruoasă, vrednică de torturile inchiziției, fiindcă are ca motiv arogarea dreptului abominabil de a monopoliza o anatomie și o
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
privea la ea cu neâncredere. „Cine Îmi garanteză mie...!?” Aceste tăioase cuvinte, Încinse din nou atmosfera, când, Gironda interveni energic. „Ascultă băiete, eu trebue să fiu supărată...! Tu, n-ai motiv... Am fost negociată, desigur mai rău, de cum se vindeau sclavele În societatea imbecililor!!. Ce se putea petrece În cele câteva minute...? Nimic...!! Afirm cu toată convingerea, acest om este un „Gentleman”. Desigur, Încurajat de cuvintele nevestei, bărbatul o sărută cu duioșie. În cei doisprezece ani de căsnicie, avusese destul timp
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]