412 matches
-
încuviințează cu umilință. Cezarul îi face semn să vină la el. Se sprijină de brațul lui ca să ajungă înapoi la scaun. Dă pe spate o meșă de păr năclăită de sudoare și murmură ostenit: — Am nevoie de un curier... — Un sclav mesager, stăpâne? se interesează din ce în ce mai uimit libertul. Pentru astfel de treburi se folosesc soldații din garda preto riană. Este deci ceva personal. — Să plece chiar în seara asta... Îl îneacă tusa. Morfăie hârșâit: — ... cu o scrisoare urgentă pentru Sulpicius Quirinius
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Bătrânei i se face milă de ea, dar n-are cum s-o ajute. Micuța asta a mai încasat-o, de știe ce înseamnă bătaia. Altele habar n-au și cred că este ceva ce li se poate întâmpla numai sclavilor. Și biciuirea nu e încă grozăvia cea mai mare. De-și va pângări fecioria, va fi îngropată de vie lângă Poarta Collina de pe Quirinal. — N-o să fie însă cazul, îl aude pe Lucius Ventidius murmurând. Ai să fii ascultătoare, nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
are grijă de debitori. L-a instruit să nu ceară taxă de publicare, ci să ofere întotdeauna un număr de exemplare gratuite autorilor. Este o investiție bună, cu puțin capital blocat și câștiguri mari. Îi dă bani să cumpere copii sclavi și să-i învețe meseria de copist pe cheltuiala lor. Cei mai dezghețați rămân, ceilalți sunt vânduți la licitație. Pe estradă se produce o schimbare. Apare un nou autor-lector. Inima Vipsaniei tresare. Este Calpurnius Piso. Știa că a acceptat invitația
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-l invită pe Libo să facă la fel. După ce-și vede musafirul instalat comod, gazda îl îndeamnă să se servească din cele două platouri așezate pe masa dintre ei. Se simte mândru de educația pe care le-o dă sclavilor, căci Vip saniei nici că-i pasă. I a strunit bine. Și-au dat seama că n-a mâncat nimic de prânz și că n-o să mai apuce să bage nimic în gură până la cină, așa că au pregătit o gustare
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
De ce?” „Ține-o s-o aibi pregătită!”, scrâșni Cassius și se depărta repede spre un grup de senatori ce veneau agale, ținând mâinile sub togă. Toto nu luă în seamă aceste amănunte și se uită după vreun sclav sau vreo sclavă: voia să se dreagă, avea capul greu de-aseară. Zări o sclavă și-o chemă pocnind din dește. Când aceasta se apropie, văzu că era sclav. îi porunci s-aducă vin și când sclavul se întoarse cu spatele, văzu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să se dreagă, avea capul greu de-aseară. Zări o sclavă și-o chemă pocnind din dește. Când aceasta se apropie, văzu că era sclav. îi porunci s-aducă vin și când sclavul se întoarse cu spatele, văzu că era sclavă. „Poante de-ale lui Caesar”, gândi Toto, uitându-se după sclav sau sclavă. Se îndreptă spre grădină, ocolind o coloană, când deodată auzi strigăte groase în urmă. Se întoarse iute, dădu colțul și văzu senatorii stând în cerc, ridicând și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
grup dominant îi ia locul. Apoi, când este pusă în discuție însăși legitimitatea autorității, se instalează o nouă ordine, cu alte puteri, alte cunoștințe, alte moduri de cheltuire a surplusului, alte raporturi de forțe geopolitice. Rând pe rând, stăpânul devine sclav, soldatul ia locul preotului, iar negustorul îl înlocuiește pe soldat. Firește, aceste evoluții nu cunosc segmentări definitive: în fiecare clipă coexistă trei ordini de putere, cu avansări premature, dar și cu reveniri. Iată acum istoria acestor ordini, așa cum s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
cineva îi șoptea ceva la ureche... Apoi, cumplita, marea durere... Adevăratul sens al cuvintelor... Groaznica moarte a celor dragi... Trupurile arse înfipte în țepe și expuse la marginea pieței... Exact pe locul în care fuseseră astfel expuși prietenul său Mustafa, sclava lui favorită și eunucul negru... Se trezea cu fața și perna udate de lacrimi. Plângea în hohote. De obicei, Mariam alerga imediat în camera lui și toată durerea se spulbera la pieptul ei, în bucuria iubirii lor. Acum nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
confirma. — Doamnă, Coleman s-a apucat de furat în ’42? — Da. În vara dinainte să plece de-acasă. — Și avea cumva Coleman fața arsă? Era desfigurat în vreun fel? Bătrâna cea țicnită se arătă îngrozită. — Coleman era frumusețea personificată a sclavului mascul! Era la fel de chipeș ca o vedetă de cinema! Buzz zise: — Doamnă, îmi pare rău că am pus la îndoială frumusețea băiatului. Dar cine era Masskie? Tatăl lui? — Nu-mi amintesc exact. Pe la începutul anilor ’20 mă dădusem în bărci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de mărginirea minții noastre, nu prețuiește nimic în fața eternității. De atunci, și vor fi milioane și milioane de ani, omenirea păstrează din tată-n fiu credința în învierea morților și într-o viată viitoare, în care nu vor mai fi sclavi și liberi, stăpâni și sluji, bogați și săraci, fericiți și nenorociți. Potrivit acestei credințe care da un nou impuls de viață și sporea energia creatoare, omul înainta cu pași repezi spre civilizație. Evenimentul istoric, mai ales al apariției pe pământ
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
patru practică de bunăvoie meseria de dansatoare, iar dacă doresc să meargă cu un client o fac la libera alegere, În schimb, celelalte patru cazuri (prezentate În filmă, sunt obligate, forțate, vândute, fiecare dintre ele lucrând până la moarte ca și sclavă a sexului, ucise pentru infracțiunile stăpânului lor sau Îmbolnăvindu-se de hepatită sau SIDA. 3.7. Vânzarea trupului Pentru Immanuel Kant, prostituția era primul și cel mai concludent exemplu de folosire a ființei umane numai ca mijloc, acest tratament având
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
lor, se adăoga ceea ce Mini numea incestul lui Rim. Predomina însă spaima ei nelămurită. Circumstanța că Rim și Sia nu cunoscuse secretul Linei îi părea în adevăr atenuantă. Ce va fi însă atunci când vor afla, afară numai dacă Lina, mereu sclavă, nu va avea gestul biblic de a-și conduce fata în cortul patriarhului! Altfel, jocul celor doi era primejdios! Mini își zicea că poate vede ea lucrurile prea tragic și totodată se simțea zorită spre sfârșitul tragediei. Era neastâmpărul furtunii
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
și într-o țară unde mafiile locale controlează bucăți bune din țară, ucigând și șantajând fără grijă. Dar îmi amintesc acum de un text al unui reporter italian, Fabrizio Gatti, apărut în numărul 60 din „Lettre International“ (ediția românăă: „Eu, sclavul“. Curajosul reporter, care s-a dat drept străin pentru ca să se poată angaja „la negru” pe plantațiile proprietarilor italieni din sudul Italiei, descrie foarte succint și dur modul în care sunt tratați muncitorii agricoli veniți să lucreze în Italia: „Cu sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
de interpretare, decorurile, costumația personajelor. — Te cred. Acțiunea operei petrecându-se în Egiptul antic, normal că pentru a reflecta culoarea locală se folosesc costume de epocă. Aida, fiica regelui Etiopiei, care în timpul războiului dintre etiopeni și egipteni este luată ca sclavă de către faraonul Egiptului, îl iubea pe Radames, comandantul oștilor egiptene. Tot pe Radames îl iubea și fiica faraonului. — Finalul se aseamănă cu povestea de dragoste a lui Romeo și a Julietei. Amândoi mor în subteranele templului lui Fta, Radames condamnat
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
ceară erau însemnate orele zilei și ale nopții. Flacăra începea să consume cifra XII. Jordan îi atrase atenția asupra unei vechi spade de Damasc. îi dezvălui că meșterii armurieri, după ce o încinseseră la roșu, o înfipseseră în pântecul unei tinere sclave. Era considerată călirea perfectă, fiindcă oțelul împrumuta substanțe organice și secreții tainice, dar era și un gest magic, pentru că spada prelua și încorpora pentru vecie suflul vital, tinerețea, suplețea și frumusețea femeii. Brusc, unul dintre animalele împăiate se mișcă și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
să folosească măinile pentru vănat, agricultură, procurarea măncării și a adăpostului. Triburile nomade se opresc, se unesc și formează comunități mari, stabile, cu reguli de conviețuire. Lucrul care ne-a deranjat a fost momentul în care oamenii au fost făcuți sclavi. A fost foarte trist. Dar sclavia a durat căteva sute de ani în care unii dintre ei s-au organizat și s-au răsculat. Voi aveți un film deosebit cu Spartacus care a atacat și a cucerit Roma. Sclavii au
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
aceste culoare întortocheate și sângeroase ale evurilor. Atmosfera crepusculară este saturată de aluziile gnostice și paleosatronautice. Căci Mort Cinder nu are patrie și nici vârstă. El este, în același timp, soldatul ce luptă în tranșeele primului război mondial, dar și sclavul egiptean care asistă la sfârșitul prințesei Lisis. Înzestrat cu un sentiment aproape dostoievskian al empatiei, Mort Cinder îl inițiază pe anticarul londonez în arcanele acestor povești ascunse sub rândurile istoriei documentabile oficial. Călătoriile în timp ale lui Mort Cinder sunt
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
care, la ceasul de față, asemenea nouă, se drăgostesc? Djahane e cea care șușotește, poznașă. Omar Își potrivește meticulos tichia de seară, Își umflă obrajii și-și drege vocea. — Să cercetăm chestiunea Îndeaproape: dacă lăsăm deoparte nevestele care se plictisesc, sclavele care se supun, femeile de stradă care se vând sau se Închiriază, fecioarele care suspină, câte femei mai rămân, câte ibovnice se vor Întâlni În această noapte cu bărbații pe care și i-au ales? Tot asftel, câți bărbați dorm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
un minunat manual de regie și scenografie. Dacă În 1946 Liviu Ciulei debutează În regie și scenografie chiar În Teatrul Odeon, oferit de părintele său (rapel - Stanislavski, care și el primea un teatru de la tatăl lui, cu 200 de actori sclavi!); Îl joacă și pe Puck dinn Visul...lui Will (viitoare obsesie a activității sale regizoral/scenografice); dacă lucrurile păreau să meargă perfect și-n continuare, tot În lunile acelui an se petrece un lucru bizar: viitorul mare regizor pică la
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
și arate marile lui merite; tot astfel acum, când vrem să ne dăm seama de însușirile unui spirit italian, înțelegem că Italia trebuia să fi ajuns în situația extremă în care o vedem astăzi; trebuia ca ea să fie mai sclavă decât evreii, mai înrobită decât perșii, mai risipită decât atenienii; trebuia să fie fără conducător, fără orânduire, învinsă, jefuită, sfâșiată, cotropită, și să fi îndurat nenorociri de tot felul. Și, cu toate că până astăzi s-a arătat într-adevăr cineva care
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
o atingere, o casă o protectivă carcasă de paie până ai apărut tu, care m-ai întors în ceva înălțimi de cuvinte în niște terfeleli de teribilă luare aminte, o serie de aranjamente suave care fac barbarii stăpâni și vedetele sclave. până am ajuns să te întreb dacă ai suficient săpun până am, deși nu am apucat, vrut să spun că după ce fredonezi primul tril îți face bine să te potolești și să iei captopril după ce faci prima flotare te ajută
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
unei femei cu chipul acoperit de un văl, care arunca o șuviță de păr într-un vas cu jăratic. — Știi ce înseamnă? — Nu, răspunse el. — Știi cum trosnește părul dacă îl arzi? — Nu, n-am văzut niciodată. — Arde, râse bătrâna sclavă, așa cum va arde viața celui căruia i-a fost tăiat pe când dormea. Gajus se uită la frescă de parcă totul ar fi fost un joc, și zâmbi. Bibliotecile imperiale Într-o dimineață de iarnă, descoperi minunatele biblioteci ale lui Augustus, lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
că iubea mult deșertul. Sclavul răspunse cu blândețe că deșertul era frumos, dar teribil. Dacă viața îți impune să-l străbați, trebuie să știi unde să găsești umbra unui palmier. Gajus puse jos codexul; din el căzu o foaie. Tânărul sclav îngenunche repede s-o ridice. Prin tunica albă se zărea trupul lui zvelt. Puse foaia pe masă cu delicatețe. — L-am lăsat aici când am șters praful, șopti. Mâna lui era subțire, brună, cu degete lungi. Stând în genunchi, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
doar la răzbunare. Cum stătea acolo, mâinile începură să-i tremure; cu degetele-i neîndemânatice desfăcu legăturile acelui volumen și despături prima parte. Nu vedea nimic. Nu știa ce conține. Dar de la etajele de jos ale imensei vile se ivi sclavul grec născut la Alexandria, care se numea Callistus. Era îmbrăcat modest, ca un servitor de rang inferior, și ducea în mână un vas. Ajunse lângă Gajus Caesar, își încetini mersul, lăsă vasul jos ca și cum i-ar fi fost greu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
că merita mai mult, „inclusiv pentru a-l putea folosi mai bine...“ Propuse să i se dea libertatea prin rara, privilegiata formulă a lanțurilor nu desfăcute, ci sfărâmate pe nicovală, declarându-se astfel că, prin legea romană, nu fusese niciodată sclav - o ștergere a trecutului care îi îngăduia să ajungă la cele mai înalte trepte ale ierarhiei sociale. Asta și făcură. Gândirea Împăratului începu să se sprijine pe rapida, întortocheata și tăcuta inteligență a lui Callistus, deoarece pentru fiecare chestiune avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]