1,812 matches
-
să ne gândim bine ce facem cu aurul. Pe la șantier aud de privatizări și investiții. Într-adevăr, situația nu era chiar așa de simplă, iar cei doi nu aveau cunoștință de legislația cu sensurile sale întortocheate. Lui Pătru Valdescu îi sclipea mintea, dar nu avea bagajul de cunoștințe prin care să rezolve problema în litera legii. A urmat o săptămână destul de stresantă. Pentru prânz își lua mâncare în traistă și nu mai venea acasă. Mereu găsea motiv să se întâlnească cu
XII. PARADIS ÎN INFERN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384620_a_385949]
-
va da peste un loc plin cu pește, dar nu întotdeauna se întâmpla așa, din cauza curenților schimbători, care te purtau mereu pe alt traseu. În timp ce ajungeam pe poziție, noaptea începu să părăsească întinderea nesfârșită a mării. Luminile orașului se vedeau sclipind ca licuricii, pe toată întinderea litoralului, de la Vama Veche până la Olimp și încă se mai auzeau muzica discotecilor din Venus. În larg, navele militare își mai etalau becurile de veghe la puntea de comandă. Din când în când, se auzea
PESCAR PE MAREA NEAGRĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382306_a_383635]
-
venit, În noaptea frumoasă de vară, Sub cerul cu stele spuzit. Acum când luna sus răsare Și în argintul ei mă scald, Primesc a ta îmbrățișare, Iubitul meu cu zâmbet cald. Cu briza ei marea ne-alintă, Pe boltă stelele sclipesc, Iar valul său vesel ,ne cântă, Refrenul magic:„te iubesc!” Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: PE ARIPA VÂNTULUI / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2031, Anul VI, 23 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Zidaru : Toate Drepturile
PE ARIPA VÂNTULUI de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382544_a_383873]
-
dus...s-a făcut frig în inima mea... simțeam că rămân singur pe pământ, fără rădăcini, ciutura stelelor se vărsa peste acea noapte haotică, sufletul lui zbura spre ceruri pios, ca o pasăre, am simțit un cântec înjunghiat în care sclipesc pumnalele, inefabila târfă, moartea, chicotea în prejma mea,revăd și astăzi întunecatul decor, tot pământul era împânzit de semnele ei, asta e istoria omului, mi-am zis, praful îngrămădit de un mic vânt care se întețește, dincolo de pulbere nimic, a
POEMUL DESPĂRŢIRII DE TATA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382653_a_383982]
-
a lor eternă stare. Te găsesc în colț de lume În vremelnic-așteptare Steaua mea fără de nume, Să-mi fii mie luminare! Lumea ta îmi este mie Un albastru infinit, Iar a mea, iți este ție Timpul veșnic mărginit! Ai trecut sclipind prin mine Și ușor te-ai depărtat Nu mi-ai spus: "rămâi cu bine", -Dragul meu, eu am plecat! Referință Bibliografică: STELE CĂZĂTOARE / Daniel Dac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2043, Anul VI, 04 august 2016. Drepturi de Autor
STELE CĂZĂTOARE de DANIEL DAC în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383835_a_385164]
-
Un mecanic de locomotivă care a fost la munte? -Da, și vom merge și noi la munte, după ce ieșim de aici. -Să mergem, mă simt mult mai bine! Și puiul ei se ridică. Și mi-e așa de foame! Bradul sclipea din multele lui globuri, iar copilul sorbea din cană cu laptele cald, privind recunoscător spre copacul vindecător. Copilul ei, puiul ei mic își deschidea ochișorii și, văzând micul brad, zâmbea: -Cine l-a adus, mama? Un mecanic de locomotivă care
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
Un mecanic de locomotivă care a fost la munte? -Da, și vom merge și noi la munte, după ce ieșim de aici. -Să mergem, mă simt mult mai bine! Și puiul ei se ridică. Și mi-e așa de foame! Bradul sclipea din multele lui globuri, iar copilul sorbea din cană cu laptele cald, privind recunoscător spre copacul vindecător. Diana își pierduse iar foile, abia terminase povestea numită ,,Copilul și brăduțul'' cu care obținuse primii bani pentru o creație litarara, un premiu
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
ceva cu ea, apoi îmbrăcată a venit înapoi. -Era mama ta? -Da, este o femeie de milioane, doar că de multe ori vorbește gura fără ea. Ne-am plimbat mult, se înnoptase, era o lună mare și frumoasă, razele ei sclipeau în părul fetei, era o seară plăcută de sfârșit de aprilie. Nu era rece, era un timp frumos, am prins-o de mână, am simțit, cum mii de volți se descarcă prin palma mea. M-am oprit, nu mai puteam
IUBIREA PENTRU...II de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383903_a_385232]
-
copacului, purta pe cap o șapca de culoare maro pentru al proteja de soare de subt șapca îi cădea bogat pe ceafa și acoperindu-i urechile părul blond cârlionțat cu fire argintii, ochii săi de o nuanță verde spre albastru sclipeau plini de istețimea omului calit în vâltoarea vieții, fata să era brăzdata peste tot de cute de asemenea fruntea să avea riduri adânci, gâtul sau era viguros, iar prin cămașă albastră descheiata i se vedeau pectoralii ce erau că tot
VASEA de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 () [Corola-blog/BlogPost/384088_a_385417]
-
suflet frânt, Împletite-n dulci-amare romanțe... Parfumuri învelind roze tremurând Adie-n zare, inimi lin atingând, Sub clar de lună, tristeți ușor stingând, Stelele, deasupra lor, vii luminând... Sub magia astrelor nopții plutind, Se înseninează priviri umbrite, Roua ochilor, fermecător sclipind, Curge prelung, în clipe infinite... O lume-n care vin și pleacă gânduri, Străbătând calea timpului efemer, Ce-mpart cugete și suflete-n rânduri, Aleargă neîncetat spre porți din cer!... Trecerea-i firească spre înalte culmi, Din gloria eternă, ce
NEMURITOARE MELANCOLII... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2110 din 10 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383408_a_384737]
-
Acasa > Poezie > Imagini > URCÂND PE CULMI DE NEMURIRE Autor: Cristina P. Korys Publicat în: Ediția nr. 2335 din 23 mai 2017 Toate Articolele Autorului Am să-mi înalț spre cer brațele, Să culeg un buchet de vise, Sclipind în toate nuanțele, Din cufere-n stele închise... Cu flori dragi de " Nu mă uita", Voi împleti speranțe-n cununi, Pe care-n cer le voi înșira, Împodobind visele-n minuni! Din suflet vor prinde aripi vii A zbura spre
URCÂND PE CULMI DE NEMURIRE de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383531_a_384860]
-
Inima de țară să-i tresară-n piept. Să iubească neamul, limba-n cânt de strună Țării scumpă-n scoarțe pavăză să-i dea, Separând virtutea față de minciună Vor zâmbi frumosul chiar de-i vreme rea. Dragostea de țară să sclipească-n zare Să le crească-n vine, falnică și grea, De la munții antici pân-la-ntinsa mare Să-ndrăgească totul, tot ce crește-n ea. De le-a cere țara trupul lor în glie Pieptul, scut de gloanțe, brâul de pafta, Să
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
lan de noroiInima de țară să-i tresară-n piept.Să iubească neamul, limba-n cânt de strunățării scumpă-n scoarțe pavăză să-i dea,Separând virtutea față de minciunăVor zâmbi frumosul chiar de-i vreme rea.Dragostea de țară să sclipească-n zareSă le crească-n vine, falnică și grea,De la munții antici pân-la-ntinsa mareSă-ndrăgească totul, tot ce crește-n ea.De le-a cere țara trupul lor în gliePieptul, scut de gloanțe, brâul de pafta,Să nu curgă lacrimi
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
Acasa > Poezie > Sonete > O AMINTIRE-N NEGURĂ RĂZBATE Autor: Alexandra Mihalache Publicat în: Ediția nr. 1981 din 03 iunie 2016 Toate Articolele Autorului O amintire-n negură răzbate Iar noaptea între taine mai sclipește E ora când iubim dumnezeiește, Sub geana ta o lacrimă se zbate. Iubirea e un vals care plutește În depărtări albastre tot străbate Și-n drumul ei a scris eternitate, Inimii noastre cerul îi vorbește. Ne farmecă a mărilor culoare
O AMINTIRE-N NEGURĂ RĂZBATE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383621_a_384950]
-
bineși nu știu cum să-ți mulțumesc,Cuvintele sunt prea puțineDe-atâtea ori se risipesc!Mulțumesc!... XXVII. DA-MI DOAMNE, de Mihaela Mircea , publicat în Ediția nr. 1728 din 24 septembrie 2015. DĂ-MI DOAMNE.... Dă-mi Doamne putere și dor Lacrimi dulci sclipind în soare Un ochi a toate văzător Dă-mi Doamne putere și dor Un timp luminat pentru zbor Albastrul marin în fiece floare Dă-mi Doamne putere și dor Lacrimi dulci sclipind în soare! Citește mai mult DĂ-MI DOAMNE
MIHAELA MIRCEA [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
Dă-mi Doamne putere și dor Lacrimi dulci sclipind în soare Un ochi a toate văzător Dă-mi Doamne putere și dor Un timp luminat pentru zbor Albastrul marin în fiece floare Dă-mi Doamne putere și dor Lacrimi dulci sclipind în soare! Citește mai mult DĂ-MI DOAMNE.... Dă-mi Doamne putere și dorLacrimi dulci sclipind în soareUn ochi a toate văzătorDă-mi Doamne putere și dorUn timp luminat pentru zborAlbastrul marin în fiece floareDă-mi Doamne putere și dorLacrimi
MIHAELA MIRCEA [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
Dă-mi Doamne putere și dor Un timp luminat pentru zbor Albastrul marin în fiece floare Dă-mi Doamne putere și dor Lacrimi dulci sclipind în soare! Citește mai mult DĂ-MI DOAMNE.... Dă-mi Doamne putere și dorLacrimi dulci sclipind în soareUn ochi a toate văzătorDă-mi Doamne putere și dorUn timp luminat pentru zborAlbastrul marin în fiece floareDă-mi Doamne putere și dorLacrimi dulci sclipind în soare!... XXVIII. TOMNATIC GAND, de Mihaela Mircea , publicat în Ediția nr. 1726 din
MIHAELA MIRCEA [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
soare! Citește mai mult DĂ-MI DOAMNE.... Dă-mi Doamne putere și dorLacrimi dulci sclipind în soareUn ochi a toate văzătorDă-mi Doamne putere și dorUn timp luminat pentru zborAlbastrul marin în fiece floareDă-mi Doamne putere și dorLacrimi dulci sclipind în soare!... XXVIII. TOMNATIC GAND, de Mihaela Mircea , publicat în Ediția nr. 1726 din 22 septembrie 2015. TOMNATIC GÂND Mai cade iată câte-o frunză Se mai alungă câte-un vis Și timpul ne-nțeles mă doare Și ce departe
MIHAELA MIRCEA [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
un singur gând ajunge de-obiciei, s-ascund-o taină în fiecare fir. În firul alb trăiește Lumina, cel roșu este dragostea curată, ți le dăruiesc să-ți steargă vina, să-ți fie viața primăvară toată. Îmbrățișări calde ne desfată, mătasea albă ce sclipește-n stele, primăvara-i dragoste curată și noi pierduți de-atâtea ori prin ele. În suflet am păstrat un mărtișor, ca-n cerul îmbătat de vise multe, să iau cu mine-o clipă de amor și -un ghiocel, mai mult
LA PIEPT UN MĂRȚIȘOR… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382850_a_384179]
-
fotoliu de nori negri de abanos. Își înveli picioarele cu un pled de nourași albi și din două coșuri începu să arunce peste noi cu beteală. Râdea cu hohote dolofana și arunca cu beteală, încât toți pomii, florile și viețuitoarele sclipeau sub încărcătura de fire lucitoare. Ba câteva fire ne-au agățat unul de altul încât, atunci când se scărpina vițelul între cornițe, cădeam buluc peste el și nu ne reveneam până nu ciulea urechile iepurașul. Si râdeau în hohote cu toții, iar
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
un adânc periplu Nu vreau să vină iarna, de ce aș vrea să vină? Cu-a gheții zăpușeală e-n cer doar ea vecină Nu vreau să vină iarna, femeie încă sunt și ochiul trist de blană mă-mbăttrânește crunt iubirea mai sclipește-n fulgi plini de mirare și se topește-n iarna căruntă, avidă în fervoare încerc din diafana-i plutire, nămeții să-i adun și-n ei să pun sărutul de dor și de om bun Referință Bibliografică: Nu vreau să
NU VREAU SĂ VINĂ IARNA de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382922_a_384251]
-
-i accepți. Nu știu nici ei de fapt ce vină poartă, Afară doar de vina de a fi... Poate-au avut o mult prea lungă soartă, Poate că e un termen de-a muri. În cuibul lor de ochi adînc sclipește, Ca un reproș, un bob de hiacint, Înfricoșat el tremură și crește Fără speranța vreunui cald alint. Acești bătrîni care ne sînt bunicii... Acești bătrîni care ne sînt părinți... Cum de-i lăsăm să cadă-n gheara fricii Pe cei
TINERII BǍTRÎNI de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383050_a_384379]
-
fi rătăcit, săracul”, Spune unul în suspine, „Și greu i-o mai fi și sacul!” „Și-am pus pe prichici afară Papuceii, sper să-i vadă; Bezna asta te-nfioară, Uite, bre, câtă zăpadă”, Zice altul crăpând ușa, „Fulgii, Doamne, cum sclipesc! E călcată cărărușa! Urme proaspete zăresc!” Sar la ușă, da, sunt pași! Fug la geam, și-n papucei: Ursuleți, și iepurași, Și bomboane câte vrei! Referință Bibliografică: Emoții / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1793, Anul V, 28
EMOŢII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383094_a_384423]
-
dintre munți. Covorul de brândușeSă-mi fie alinarea,Iar pasărea măiastrăSă-mi dea aripi spre cer.... XVI. FERICIRE, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2246 din 23 februarie 2017. Cândva mi-ai bătut la fereastră, Timidă, cu ochii sclipind, Cu zâmbet de fată frumoasă, Cu pleata bălană, în vânt. Un cânt murmurai, ca izvorul Ce cheamă lumina din nopți. Ca vântul ce duce pe dealuri, Aroma din strugurii copți. Cândva mi-ai adus primăvara, Din albul covor de nămeți
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
ureche, o floare, Di stelele-aprinse-n ferești. Mi-ai fost desfătare și cântec, Nectar într-o cupă de crin. Sărutul iubirii, pe frunte, O clipă de dor și alint. Citește mai mult Cândva mi-ai bătut la fereastră,Timidă, cu ochii sclipind,Cu zâmbet de fată frumoasă,Cu pleata bălană, în vânt.Un cânt murmurai, ca izvorulCe cheamă lumina din nopți.Ca vântul ce duce pe dealuri, Aroma din strugurii copți.Cândva mi-ai adus primăvara,Din albul covor de nămeți.Mi-
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]