580 matches
-
întoarse cu spatele la ușă, fără nici un interes pentru ce se petrece afară, și, ocolind de cealaltă parte tejgheaua grosolană de scânduri nedate la rindea, netedă și lucioasă numai unde o frecaseră clienții cu coatele, se așeză pe scaunul larg de lemn, scobit ca o strană, poate chiar o strană de biserică, și se-ntinse în așa fel ca ciotul ascuțit de lemn să i se înfigă în scobitura anume făcută. Ziarele erau lângă el. Le trase mai aproape. Se adânci în lectură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Codul bunelor maniere vorbește de mai multe lucrui pe care nu ar trebui să le facem în public. Iată nouă dintre aceste lucruri, potrivit sfatulparintilor.ro. 1. Tăiatul unghiilor 2. Să cânți cu căștile pe urechi 3. Să te scobești în nas 4. Să mănânci în mijloacele de transport în comun 5. Să vorbești la telefon la supermarket 6. Să te scobești în dinți sau să folosești ața dentară 7. Demonstrarea afecțiunii în public (DAP) 8. Scuipatul 9. Faci o
Nouă lucruri pe care nu este frumos să le faci în public () [Corola-journal/Journalistic/62538_a_63863]
-
aceste lucruri, potrivit sfatulparintilor.ro. 1. Tăiatul unghiilor 2. Să cânți cu căștile pe urechi 3. Să te scobești în nas 4. Să mănânci în mijloacele de transport în comun 5. Să vorbești la telefon la supermarket 6. Să te scobești în dinți sau să folosești ața dentară 7. Demonstrarea afecțiunii în public (DAP) 8. Scuipatul 9. Faci o scenă
Nouă lucruri pe care nu este frumos să le faci în public () [Corola-journal/Journalistic/62538_a_63863]
-
fie spus, Ioanide nu persifla în acel moment pe Pomponescu, reflecțiile lui fiind următoarele: G. Călinescu "În Asiria aș fi avut de lucru, nici vorbă. Aș fi ridicat BabiIonul pe Euphrat, zidind în cărămidă și bronz. Nu mă-n-curcam cu reparații. Scobeam un șanț uriaș în chip de pătrat, umplîndu-l cu apă, și din lutul respectiv scoteam cărămida cu care clădeam zidul exterior. În mijlocul pătratului aș fi construit un turn amețitor, punând paralelipiped peste paralelipiped. Lipeam peste tot basoreliefuri colosale și monștri
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mai bătrân, din cauza mustății aproape albe. Mersul îi e dimpotrivă dârz, puțin cam clătinat, statura zveltă și părul gros și mai puțin vrâstat cu alb. Joacă popice și ping-pong. N-am auzit vreodată să fie bolnav, în ciuda feței palide și scobite în obraji. E așa de prudent în toate, încît nu l-am surprins niciodată amețit de băutură. De fapt bea la reuniuni și banchete, dar fiindcă toate gesturile lui sunt mai lente decât ale altora, în timp ce alții beau două sau
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
electric pentru încălzirea picioarelor. în zilele foarte friguroase, găsea că-i mai intim să doarmă încolăcit pe podeaua lui octogonală decît să întindă salteaua, și se obișnui într-atît cu asta, încît nu părăsi locul la venirea primăverii. Palmele îi erau scobite de mici bătături de la suișul pe schelele tubulare. Tavanul fu gata și schelele scoase înainte de Paște, și acum lucra pe scări la peretele mare din fața orgii. Domnul Smail veni într-o zi și-l întrebă pe un ton riguros: — Cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
că mă duc să mă plimb, m-am îmbrăcat și am ieșit în căldura orbitoare de afară. Cămășile mele cu mânecă scurtă îmi erau mereu prea strimte la umeri, așa încît făceau niște cute mari, oblice, în față, care-mi scobeau pieptul mai mult decât era scobit în realitate. Venit de la răcoarea apartamentului, începeam să transpir instantaneu, în boabe mari care-mi picurau de pe părul de la subțiori pe pielea umezită și ea. Sub cămășile mele roz sau prăzulii toracele strâmb înota
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
m-am îmbrăcat și am ieșit în căldura orbitoare de afară. Cămășile mele cu mânecă scurtă îmi erau mereu prea strimte la umeri, așa încît făceau niște cute mari, oblice, în față, care-mi scobeau pieptul mai mult decât era scobit în realitate. Venit de la răcoarea apartamentului, începeam să transpir instantaneu, în boabe mari care-mi picurau de pe părul de la subțiori pe pielea umezită și ea. Sub cămășile mele roz sau prăzulii toracele strâmb înota în culoare străvezie și apă. Asfaltul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
adevărat recunoscător lui Ionel, fără de care ar fi putut să nu-și mai vadă nevasta decât după ani, dacă nu cumva niciodată. Îi strânse, în hol, mâna tovărășește, de mai multe ori. A doua zi s-a întors mama, lividă, scobită-n obraji cum n-o văzusem niciodată, iar în ziua următoare ne-am dus deja din nou la fabrică după lână. Schimbată la față, luminoasă pe dinăuntru, cu zulufii din dreptul urechilor făcând spirale afinate de-a lungul fălcilor ei
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
era frate cu Lumpă, o leșinătură de țigănuș plin de muci pe care-l băteau toți, căci lui Mimi nu-i prea păsa de el. Tatăl lor era bețiv și mama hoață de buzunare. Avea un obraz dolofan și altul scobit de i se vedea prin el maxilarul. Dar când ieșea din pușcărie era foarte elegantă. Mimi făcea colecție de pachete de țigări și avea și un arici viu, pe care-l scotea câteodată afară, în spatele blocului. Îi dădea să mănânce
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
aer și stoluri de porumbei speriați. Câțiva morari care-și făceau de lucru pe acoperiș căzuseră țipând pe asfalt și stropiseră curtea morii cu sângele lor, bufnind acolo ca niște vișine prea coapte. Mircea știuse, știuse mereu că moara era scobită pe dinăuntru ca un sarcofag. Și că sarcofagul nu era gol. Oprit chiar deasupra ei, aștepta să se-mprăștie norii de făină deasă din aer. Niciodată inima nu-i bătuse atât de puternic. Cerul lichid îl ținea, balansîndu-l încet în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o mustață răsucită și brațe neobișnuit de frumoase o poftise ceremonios în cabinet, lăsînd-o pe mamă să aștepte afară mai departe. Fetiței îi trecuse durerea, dar nu și spaima în fața chinuitoarelor mstrumente cu care, adânc aplecat asupra ei, doctorul îi scobea măseaua cariată. Stătea încordată, cu capul mult dat pe spate, cu mâinile încleștate pe brațele scaunului, simțind mereu, pe dosul palmei drepte, apăsarea pântecului bărbătesc. De-atîtea ori o chinuise, în amintire și-n vis, ce se-ntîmplase atunci, căci simțise deodată
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nu-i introducă în codul genetic gena textuală a-mbătrînirii, cronologia care fărâmițează și preface-n pulbere până și cel mai robust mecanism - Cedric avea senzația că se născuse din nou în momentul în care, cu o oră în urmă, se scobea plictisit în dinți, sprijinit de stâlpul din dreptul restaurantului "Leeuw". Între Tîntava și Amsterdam se întindea un no man's land, spațiu gol și totuși de-o importanță uriașă, asemenea celor câțiva microni dintre sinapsa unei dendrite și pielea străvezie
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
undeva, din fundul ei, venea o lumină ce arunca reflexe apoase pe lemnul putred. Maarten își scoase mănușile și apucă bine marginea scorburii. Se trase-n sus ca să vadă mai bine de unde venea acea strălucire. Copacul era, pasă-mi-te, scobit pe dinăuntru, și partea de jos se deschidea pe fundul eleșteului înghețat. Își scoase patinele și se cațără pe butucul sălciei până ce ajunse să stea cu fundul pe marginea scorburii și cu picioarele atîrnîndu-i în interior, încetișor, pe când Frits începuse
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lungi și uscate, îi cercetă pe cei cinci oaspeți, abandonați pe locurile unde erau, neajutorați ca niște copii. Pe urmă, fără să le mai dea atenție, desprinse ceaunul de pe furca vetrei stinse acum și îi turnă conținutul într-o ploscă scobită dintr-un dovleac; și-o prinse bine la brâu și azvârli oala într-un colț, peste o grămadă de butuci, făcând-o să scoată un sunet metalic, surd. Bolborosind cu glas scăzut, își desprinse toiagul de pe perete, apoi, deschizând ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
adunate pe mal și bureți din adâncurile pădurilor. Când ploile erau mai abundente de umpleau șanțurile, copilașii neobosiți erau primii afară să se joace cu „tunuri”. Nu știți ce sunt, nu-i așa? Copii adunau în mânuțe noroi și-l scobeau în mijloc, după care turnau nițică apă în scobitură. În final dădeau cu bulgărele de pământ și sună exact ca și cum ar fi tras cu pușca. Asta numeau ei tunuri... Dar anii au trecut și în clasa a III-a am
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
adunate pe mal și bureți din adâncurile pădurilor. Când ploile erau mai abundente de umpleau șanțurile, copilașii neobosiți erau primii afară să se joace cu „tunuri”. Nu știți ce sunt, nu-i așa? Copii adunau în mânuțe noroi și-l scobeau în mijloc, după care turnau nițică apă în scobitură. În final dădeau cu bulgărele de pământ și sună exact ca și cum ar fi tras cu pușca. Asta numeau ei tunuri... Dar anii au trecut și în clasa a III-a am
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
zise Neumann, nu-l cunosc personal, dar din ce-am auzit e un maestru. Nu pare să fie genul lui. — Dar de Dieter Roșcovanul ăsta ce știi? — E un nenorocit afurisit. Ar omorî un om la fel de ușor cum altcineva se scobește În nas. — Unde dau de el? — N-o să-i spuneți că eu v-am zis, nu-i așa, Herr Gunther? Nici dacă ar fi să vă amenințe cu arma. Nu, n-o să-i spun, l-am mințit eu, căci doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
de țigări. Mao nu o întreabă pe mireasa lui ce părere are despre musafiri. Știe că e iritată de manierele lor. Este limpede că nu poate să suporte când ei scuipă pe jos, își bagă degetele în gură să se scobească în dinți în timp ce vorbesc sau, mai rău, trag vânturi cu nerușinare. Sunt un veșmânt făcut dintr-un verdict - fiecare fir e legat de o crimă sângeroasă. Mao o face pe mireasa lui să lase baltă curățenia și o duce în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
că sunt italieni, iar italienii erau foarte iubiți la noi. Când spunea cineva Italia, i se pierdea privirea în depărtare și scotea un oftat. După un timp, în jurul lor s-a strâns o grămadă de oameni: prichindei dezbrăcați care se scobeau în nas și care, dacă Massimo încerca să vadă cum le-ar sta ochelarii lui de soare, o rupeau la fugă țipând; băietani care cereau țigări și voiau să afle totul despre mașina de teren; bărbați cu părul alb, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mondială -, pentru serviciile aduse omenirii și securității internaționale, pentru faptul de a fi creat un puternic curent În rândul conducătorilor lumii spre a da importanța cuvenită păcii și a salva umanitatea de dezastrul unei catastrofe nucleare. Buldozerele lovesc atomic orașul. Scobesc În pieptul Uranusului, biserici alunecă Încet pentru a se ascunde după blocuri. Schitul Maicilor trece prin fața ferestrei coborând spre Antim. Începe betoniada, totul trebuie tras În cuburi de beton, silozuri de oameni, autobetoniere străbat un oraș devastat, năclăit de praf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Va trebui să iau totul la mână. Se uita undeva dincolo de mine, în partea cealaltă a camerei, la niște coloane, fiecare în jur de doi metri înălțime, făcute din foi de metal gravate cu diferite forme. în vârful fiecăreia era scobită câte o gură. — La asta lucra în ultima vreme, a spus gânditor. Venea adesea sus în casă pentru un pahar de vin, după ce își termina lucrul, și îmi povestea cum mersese. Era foarte încântată de aceste... Vocea lui s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Ai putea să mă suni de îndată ce ai ocazia ca să mă anunți dacă ai progresat în ceea ce privește problema pe care am discutat-o? Abia aștept să aud vești de la tine. Uite că nu te cred, m-am gândit jucăuș. Abia reușisem să scobesc o bucată mare de înghețată când a sunat soneria. Trebuia să fie Tom care trecea pe acolo așa cum promisese. Am înghițit în sec. Nu aveam chef de companie. M-am dus până la ușă, dar nu am apucat să descui. —Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
singurul ornament din cameră, icoana cu cele zece fecioare era luminată de razele aurii ale apusului și ale candelei ce ardea pe un gheridon în fața ei. Nu era mare, puțin mai lungă de jumătate de metru, aproape pătrată. Lemnul era scobit în așa fel încât cadrul în relief al icoanei era din aceeași scândură. Rama era dată cu aur peste un grund roșu. Desenul, în mare, era stângaci. Pe un fond alb auriu, un foișor pictat copilărește cu linii negre, fără
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Jeni, șefă de cabinet Patroana, proprietară de bordel LOCUL ȘI TIMPUL: În cabinetul ministrului, de Ziua Europei Biroul unui ministru. Jeni, șefa lui de cabinet, trebăluiește foarte activă în jur în timp ce Ministrul e deocamdată pasiv, mortificat, citește ziarul sau se scobește în nas sau face o pasență etc. După un timp de joc mut, va suna telefonul, Jeni va răspunde. După ce va închide telefonul va rosti prima replică, declanșînd dialogul cu Ministrul. În cele ce urmează autorul a renunțat la indicații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]