516 matches
-
pliurile vestmântului ei, mă impregnam de fastul indigenței ei, întorceam spatele meu îngust către lume. În momentele-acelea în care ne regăseam o priveam mereu în față, și ea avea fața mea, supradimensionată, negricioasă, cu cearcăne ca trase cu pensula, cu scobituri adânci sub pomeții obrajilor, cu un mare Omega melancolic între sprâncene. Cum eram, în fiecare clipă a vieții mele, mereu cu fața spre ea, rotin-du-mă în jurul ei asemenea lunii, mama era de fapt nucleul ființei mele, sâmburele din fructul complicat
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
buza de sus, genele, fiecare în parte. Când nu mai putu, Maria trase ușor de marginea de sus, dez-lipindu-și lutul de pe față. Interiorul măștii era sidefiu, ca și când un strat al pielii, subțire ca pânza de păianjen, ar fi rămas în scobiturile măștii, dîndu-i un luciu care-n penumbra încăperii țărănești (la geam crengile unui păr bătrân nu lăsau să intre nici măcar plumburiul serii) se arăta asemenea luminii de lună. Co-dajia ținea acea lună ciudată în palmele făcute căuș. Știa că ar
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
deschidă acele pleoape ca să vadă cu adevărat, printre degetele-nspăimîntate. Curând, lutul începu să asude. Stropi de o limpezime gelatinoasă, aruncând scânteieri ascuțite ca acele, aburiră adâncul măștii și-ncepură să se scurgă lent pe pereți, adunîndu-se în cele mai adânci scobituri. Nasul, pomeții și pleoapele se umplură primele de lichidul gros și neverosimil de transparent ce-și arunca acum lumina, ca de apă, în grindă, mască de lumină tremurătoare cu chipul Mariei. Când toată masca se umplu și lichidul scânteietor se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
umeri. În cele din urmă au recurs iar la telefonul vecinei și, după o vreme, s-a-nfățișat un alt meseriaș, de data aceasta în halat alb și ducând cu sine o ciudată valijoară sidefie. Când a deschis-o, am zărit în scobiturile satinului cu care era căptușită instrumente ciudate, metalice, lucind mat în lumina cernută pe fereastră. Necunoscutul a scos, cu oarecare greutate, din locașul lui un soi de foarfece hidos, de care nu mai văzusem niciodată. Mai întîi a tăiat covorul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ales de cei mari, de-a șasea, care-nvățau după-masă în clasa lor. Scriau pe suprafața de rumeguș presat a pupitrelor date la istorie, versuri din poezii, dar mai ales porcării. Pe banca lui Mircea scria la margine, unde erau scobiturile pentru pus călimara, SUGEO. Degeaba-ncercase să răzuie cuvîntu-ăsta cu lama, că școlarul dintr-a șasea îl făcea mereu la loc. Mai erau desenate și prințese, cu carioca, așa cum le făceau fetele: în loc de nasuri aveau două punctișoare iar pe cap
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
derbedeu. După fiecare înghițitură de blat însiropat și ciocolată, copilul lingea bine, pe furiș, lingurița și se privea în ea: pe spatele ei se vedea gras, cu un cap bulbucat pe un fond de frunziș și cer albastru, iar în scobitură era cu capu-n jos, subțire ca un cui și cu toate trăsăturile întinse una-ntr-alta. Se-ntor-seseră acasă tocmai la timp ca să vadă "Varietățile", pe Horia Căciulescu mai ales, de care râdeau să se prăpădească: era mort de slab
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
era anîta, fără ființă, și anika, fără durată. I se dădu cunoașterea vieților lui anterioare, și recunoscu în întîmplările lor obscure câteva vise enigmatice care-l chinuiseră întotdeauna. Se visa uneori femeie, bucurîndu-se de-un strop de parfum picurat în scobitura buricului, pentru că, știa acum, fusese-ntr-adevăr o voluptuoasă prostituată în Chittagong, ce storsese mii de bărbați și primise de la fiecare aceeași monedă de piele, pe care nu puteai cumpăra nimic, dar care-l bucura pe zeul-elefant dacă i-o înfigeai în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
încoronate de unghii, cu calcaneele ciudate ca niște toporașe primitive, cu astragalele ca niște cuie de gheață. Un schelet minunat strălucea în centrul arenei și-al lumii. Sub apexul bolții craniene, al cupolei Circului și-al bolții cerești, în mica scobitură a șeii turcești din podeaua țestei, ochiul cel fără de pleoape își contemplă opera și-o găsi bună. Pe schelet orândui apoi grupe de mușchi, fibre în evantai la tâmple și pe craniu, mușchi inelari în jurul orbitelor și al gurii, cilindrici
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mari, ca niște sarcini, coborau din coșul pieptului către pelvis, dar nici un prunc nu năvălea, cu țeasta-nainte, pe nisipul arenei. Un glob de piele întinsă, umflând buricu-n afară, apoi o cavernă totală, apoi iar un glob, și iar o scobitură hidoasă. Omul Șarpe se lăsă din nou pe mantia mătăsoasă, se descolăci încă mai lent decât se-nnodase, rămânând câteva clipe-ntr-un lotus relaxat, de Buddha lipsit de dorințe, și-apoi își caligrafie corpul, din nou, într-o literă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
să se gândească la ea, aceeași imagine avea să-i vină în minte: jocul lui de răbdare, tipsiuța lui de plastic alb acoperită cu o boltă de plexiglas. Pe podeaua jocului său se-nălța un munte-n spirală, cu o scobitură-n vârf, chiar sub mijlocul bolții. Pe spirala asta se chinuia Mircișor, cu limba scoasă, să conducă o biluță de fier ca s-o așeze sus, în scobitura anume făcută pentru ea, dar biluța, ageră și răuvoitoare, aluneca mai mereu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Pe podeaua jocului său se-nălța un munte-n spirală, cu o scobitură-n vârf, chiar sub mijlocul bolții. Pe spirala asta se chinuia Mircișor, cu limba scoasă, să conducă o biluță de fier ca s-o așeze sus, în scobitura anume făcută pentru ea, dar biluța, ageră și răuvoitoare, aluneca mai mereu până la baza dealului. Și iarăși trebuia să încline, cu o finețe de care degetele lui de copil nu erau încă în stare, întreaga jucărie, ușurel, din aproape-n
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
către pieptul străinului. Liniștit, acesta așeză pe pat, la picioarele lui Cedric, valijoara sa de comis-voia-jor, lividă ca de os cranian, și-i deschise cu un declic încuietorile de alamă. În interior, pe un pat de satin alb, într-o scobitură de aceeași formă cu a lui, se afla un pistol identic cu cel din mâna lui Cedric, din metal negru și greu. Străinul îl apucă și-l îndreptă și el către negrul cel gol, care se ridicase în pat în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
se-mprietenise și cu care mai bea, în zori, cîte-o cafea, nici propria ei reflectare-n geam, sutienul și chiloții fosforescenți și carnea ei erodată de lumina roșie, apărând doar fantomatic: buze negre, găuri adânci și catifelate în locul ochilor, o scobitură înghiocată în mijlocul pântecului. Asemenea prădătoarelor sensibile doar la mișcare, ochii ei dădeau realitate numai animalului masculin, prada leneșă, în fulgarin și pălărie, la vederea căreia corpul fetei, inert pîn-atunci, se-nsuflețea, buzele chemau, pieptul se lipea de sticlă, palmele cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
bănuielile, Maria îi spusese că văzuse pe trei oameni semnul cercului. Acesta era un fel de marcă a populației de clone a Abației, un neg, o excrescență aflată în dosul urechii, care arăta ca un inel, având în centru o scobitură. Frații savanți elaboraseră încă din primele generații de clone acest semn secret, care nu ar fi putut apărea în mod natural, și îl înglobaseră într-o genă dominantă a uneia din clone, a cărei dispariție era practic imposibilă în cazul
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
comandantului dușman. O secundă îi fu de ajuns ca să-i distingă ochii îmbătați de masacru și să-i audă strigătul de furie. Pentru a nu fi azvârlit de pe cal, trebui să se arunce în iarbă, rostogolindu-se într-o mică scobitură de pământ, aflată la adăpostul unei zade, în vreme ce hunul, urmat de alți cavaleri, se ducea mai departe, dincolo de linia primilor copaci. Se ridică imediat după trecerea lor și nu-i trebui decât o ocheadă ca să constate că oamenii lui fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Scutură din cap dezaprobator. — Chiar m-ai obosit. Cine te crezi? Nu face prea tare pe cocoșelul, că eu pe ofițerașii ca tine îi halesc dintr-o îmbucătură, ai înțeles? Dând înapoi în cercul bagauzilor, Metronius se împiedică într-o scobitură din pământ și căzu pe spate, în râsetele tuturor. în acel moment se auzi vocea lui Ambarrus: — Gata, ajunge, Milone. Omul cu sabia se întoarse către căpetenia sa: — Soldatul ăsta își dă prea multe aere, Ambarrus. După mine... Nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
întoarcă pe urmă pe o parte și să revină la poziția de mai înainte, însă ea, cu un mic geamăt, se strânse și mai tare în el, se lipi ușor de trupul lui și își potrivi capul, sprijinindu-l în scobitura umărului său, încât, pentru o clipă, el bănui că era trează. Acum nu și-ar mai fi putut schimba poziția fără să o trezească. își sprijini mâna pe umărul ei și rămase așa: privind stelele ce pulsau prin despărțiturile acoperișului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ploile erau mai abundente de umpleau șanțurile, copilașii neobosiți erau primii afară să se joace cu „tunuri”. Nu știți ce sunt, nu-i așa? Copii adunau în mânuțe noroi și-l scobeau în mijloc, după care turnau nițică apă în scobitură. În final dădeau cu bulgărele de pământ și sună exact ca și cum ar fi tras cu pușca. Asta numeau ei tunuri... Dar anii au trecut și în clasa a III-a am aflat vestea tragică a morții bunicii mele. Acela a
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
ploile erau mai abundente de umpleau șanțurile, copilașii neobosiți erau primii afară să se joace cu „tunuri”. Nu știți ce sunt, nu-i așa? Copii adunau în mânuțe noroi și-l scobeau în mijloc, după care turnau nițică apă în scobitură. În final dădeau cu bulgărele de pământ și sună exact ca și cum ar fi tras cu pușca. Asta numeau ei tunuri... Dar anii au trecut și în clasa a III-a am aflat vestea tragică a morții bunicii mele. Acela a
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
voiau cu orice preț hârtiile lui Von Greis, chiar dacă asta Însemna să se folosească de un suspect de dublă crimă. Și i-aș mai fi spus că o iubesc. 17 M-am trezit simțindu-mă mai gol pe dinăuntru decât scobitura dintr-o canoe și am fost dezamăgit că nu sufeream de o mahmureală nasoală care să-mi ocupe ziua. — Ei, ce zici de asta? am bodogănit de unul singur În timp ce mă ridicam din pat, și mi-am pipăit craniul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Doar după ce pronunțase cuvintele, i se păruse că sunau ca o palmă. Se sprijini din nou de el, cu membrele atârnându-i, fragilă, pentru prima oară de ani întregi când zăboveau unul lângă altul la lumina zilei. O simți în scobitura pieptului lui, o gustă în extazul dureros al gurii lui. Ca să îndrepte ce era rău, avea, poate, să-i ierte orice. Orice, în afară de siguranță și secrete. Evacuă Homestar, ștergându-și urmele. Daniel, vânătorul expert care știa să stea nemișcat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să-l ajute. Nevoia lui de ea o sfâșia în bucăți, mai mult decât propria-i senzație de neajutorare. Femeile îl consolară multă vreme. Îi arătară străzile, casele, arțarul de zahăr singuratic pe care îl plantase el în pustiul peluzei, scobitura din stânga garajului pe care o făcuse în urmă cu opt luni. Karin se ruga ca unul dintre vecini să iasă afară ca să-i salute. Dar toate ființele vii se ascundeau în fața acestei epidemii. Karin se gândi să-l vâre iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vorba de o tulburare de personalitate indusă de stres, o chestie care se numea pe atunci criză acută de identitate... Tânăra Sylvie își notă ceva în carnețelul sprijinit de coapsă. Era ceva în modul în care-și ținea coatele, în scobitura gâtului, deopotrivă aspru și vulnerabil. Weber era bombardat de senzații, cu toate notele lor vechi, acele milioane de momente dispărute, coardă după coardă: cum învățau împreună în bibliotecă până la ora închiderii; filmele europene de artă de marți, de la Cineclub; discuții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ziduri până în apropierea casei unde localizase lunetistul. Oboseala este uitată, rămâne instinctul vânătorului. Nu se grăbește, orice greșeală poate să-i fie fatală. Sub pașii precauți, zăpada trosnește scurt, tainic. Pătrunde în curte printr-o spărtură a gardului. Aici, numeroase scobituri, tranșee, grămezi de cărămizi sparte și moloz. Din vârful unui copac pipernicit și scheletic vine croncănitul funebru al unei ciori. Darie se oprește un moment ca să scruteze atent fațada imobilului, distrusă parțial de explozia unei bombe, dovadă craterul larg care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
loc, dar ignora în ce fel. După desăvârșirea figurii se trăsese în lături și se ținea departe de forțele care desenau omoplații și claviculele gata căptușite cu piele, sânii mici și cu sfârcuri cam negre, pântecele în mijlocul căruia o mică scobitură marca buricul. Nu-și explicase niciodată de ce a întors capul când s-a generat sexul, dar pe măsură ce relua incidentul în memorie i se părea că a făcut un lucru nobil, că a dat ființei dinaintea lui dreptul la intimitate, adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]