860 matches
-
Acasa > Impact > Relatare > SCORBURĂ - PREMIUL AL III-LEA LA CONCURSUL DE PROZĂ SCURTĂ "PEREGRINĂRI" - DUBLIN, 2014 Autor: Angela Dina Publicat în: Ediția nr. 1432 din 02 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Ofer acest onorant premiu tuturor celor legați de Revista "CONFLUENȚE LITERARE": domnilor Octavian
DUBLIN, 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371882_a_373211]
-
cândva de ea. Acum abia se legară hotărât în minte, precum zalele unui lanț, murmurele din apă și sufletele oamenilor morți. Deși erau nenumărați, unii, tineri, alții, bătrâni, vârtejuri de bucurii ori de nevoințe, unii, senini, alții, plini de regrete, Scorbură îi simțea doar ca pe niște unde, unele mai calde, altele, mai reci ori ca pe niște zvonuri, mai blânde sau, dimpotrivă, mai zgomotoase! Atât! Până la urmă îi jucă iar în față altă rostire a Mumei: mai devreme ori mai
DUBLIN, 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371882_a_373211]
-
pui la mintea pezevenghilor ăstora! Numai la snoave le stă gândul! Ce minune?! -Minune, zău! Tot satul știe! În dumbravă, din stejarul ăl bătrân a țâșnit apă! Au cercetat de-aproape, e un izvor în toată legea, pornit dintr-o scorbură! stărui prima. -Aci, la noi?! Pe pămânul ăsta?! Păi, nu va dura cine-știe-cât și-l va sorbi adâncul secetos! zise printre icneli de efort vecina. -A fost și popa acolo, să citească spre sfințire! întări dovada cumătra atotștiutoare. -Ei, brava
DUBLIN, 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371882_a_373211]
-
se oțărî cumătra. -S-o fi gândit popa, săracul, să fie de pomenirea morților... încheie firoscoasă prima femeie, trăgându-se dinspre gard spre cunia unde fierbeau oalele, în așteptarea omului și a copiilor ce aveau să sosească acasă curând...>> Referință Bibliografică: SCORBURĂ - premiul al III-lea la Concursul de proză scurtă PEREGRINĂRI - Dublin, 2014 / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1432, Anul IV, 02 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
DUBLIN, 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371882_a_373211]
-
nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului FLĂCĂUL CEL VITEAZ O poveste veche spune Cum că ar fi fost odată - Cine anii să-i adune? - Doi bătrâni ce-aveau o fată. Satul lor, jos, în câmpie, Ca în scorburi putregaiul, Își ducea în sărăcie, De pe-o zi pe alta, traiul. În căsuța bătrânească, Dar curată ca o floare, Fata noastră-avea să crească Tare mândră-ntre fecioare. Vezi pe ia ei cusute Negre și albastre fire, Pletele-i ascund
FLĂCĂUL CEL VITEAZ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371981_a_373310]
-
Băgară de seamă că și soarele privea admirativ îngerii, alintându-i cu raze călduțe. Și el, ca și ei, așa cum se întâmplă primăvara, păreau, ca toți și toate, foarte tineri. Până și părul sălbatic, cu coaja îngroșată de vreme și scorbura ca o rană veșnic nevindecată, cu crengile înnegrite și strâmbe, înclinat ca un cioban ce se sprijină în bâtă, așa cum era, încărcat cu flori, părea mai degrabă un flăcăuaș decât un bătrânel. Și, de sub petalele florilor sale, evlavioasele omizi coborâră
ÎNGERII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1424 din 24 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372016_a_373345]
-
moțată”, tradusă la nivel imaginativ, ca o savarină în stare de delir. Îi poți adulmeca mirosul blăniței , al torsului accelerat ,al urechilor-antene ce pun pe on elementele afective. Cum procedeză această “mamaie” matusalemică? Îmbată carcasa, apoi se răspândește lent în scorburile vii. Este instrumentul acela pufos care hipnotizează dominatorii și supușii. Dragostea e capcana aceea nevăzută la lichidările de stocuri cosmice. E marfa necesară păstrării echilibrului etern. E virusul acela adorat de amatorii de iluzii. Selenarii, poate văd iubirea ca fiind
DRAGOSTEA, O PISICĂ FĂRĂ PIJAMALE de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2238 din 15 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372385_a_373714]
-
le mai descarcă... / Albă-i noaptea cea cu lună, / De-n departe codrul sună, / Lupi-n pâlcuri se adună. 9 Bórtă, borte, s. f. (reg.) 1. Scobitură, adâncitură într-un corp, într-un material sau în pământ; gaură, groapă. 2. scorbură. 3. vizuină. - din ucr. bort. Cf. DEX, 1974. 10 Reproducem din basmul „Borta-vântului”: Era un om sărac - sărac, ș-avea o mulțime de copii. Acu era-n vremea foametii și el a muncit v-o săptămână pe un căuș de
SPECIFIC NAȚIONAL ȘI SENS AL TRADIȚIEI ÎN BASMUL POPULAR CULES DE MIHAI EMINESCU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372751_a_374080]
-
pe care o dădeau cu grund și apoi cu două straturi de vopsea. Interiorul casei se afla în administrarea femeii, care deretica și trebăluia tot timpul cât bărbatul se afla pe câmp, la arat sau în pădurea care domnea peste scorbura dealurilor, între care se așezase vatra satului, nu de români, ci de tătarii și turcii care s-au dorit să fie cât mai aproape de hotarul bulgăresc, devenit pașalâc. Satul, spun bătrânii, datează cam de pe la sfârșitul secolului al XIX-lea, pe când
CASA CA FORMĂ GEOMETRICĂ, SPAŢIU SPIRITUAL ŞI LOC AL DESTĂINUIRILOR FAMILIEI SATULUI GORUNI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372755_a_374084]
-
de viță, în vie se-împrăștie un miros greu de fum, de cazan neîndulcit de porumbi și cartofi copți în spuză cu veșnicia ascunsă în fiece bute iar firul neiertător ce leagă lumile, șiroind eliptic printre sânii tăi neatinși de scorburile judecății de apoi, devastează potecile dezlănțuite. Și... curge neîncetat tăria subțire ca un fir, mă amețește cu sclipirea argintie a lichidului fugind de mărturii incomplete. O mâța s-a împletit ca un șarpe de bastonul cel port umil ajutând lumea
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
un vecin se-aud trosnind lăstarii de viță, în viese-împrăștie un miros greu de fum,de cazan neîndulcitde porumbi și cartofi copți în spuzăcu veșnicia ascunsă în fiece buteiar firul neiertător ce leagă lumile,șiroind eliptic printre sânii tăi neatinșide scorburile judecății de apoi,devastează potecile dezlănțuite.Și... curge neîncetat tăria subțire ca un fir,mă amețește cu sclipirea argintie a lichidului fugind de mărturii incomplete.O mâța s-a împletit ca un șarpede bastonul cel port umilajutând lumea să treacă
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
timpul se suprapune veșniciei, spațiul e totuna cu nemărginirea, iar substanța este lumina (“E o lumină/ de dincolo de timp”; “lumina difuză/ coboră în mine”). Peste tot, și peste toate, în tot și în toate, pulsează misterul: “Ochii magici/ deschiși în scorbura/ măslinului sacru/ duc prin rădăcini/ spre centrul pământului/ oricum m-aș apropia/ vederea mea se-nchide/ aș vrea/ să-mi ating/ obrazul/ în gest iubitor/ de trunchiul pământiu/ al copacului/ adânc ridat/ de parcă/ râuri/ s-ar scurge/ și-ar plânge
EUGEN DORCESCU, CALEA INIŢIATICĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373033_a_374362]
-
sum qui sum; Eu sunt Cel ce sunt, Exodul 3, 14) interacționează cu ființa umană, trecătoare și supusă greșelii, prin mijlocirea jertfei: “...pelerinii rătăcesc/ prin trecutul-prezentul/ Grădinii Ghetsimani/ greșind mereu/ direcția/ spre veșnicie/ un cameleon agil,/ speriat,/ sare dintr-o scorbură/ în plină lumină,/ unde suntem totuși? Deasupra pașilor Învățătorului/ sau/ în biserica ridicată/ din umbra lui? Mă văd făcând acrobație/ pe linia/ subțire/ dintre mister și-ngăduit/ e o bucurie/ să-mi țin echilibrul/ între ce-a fost/ și ce stă
EUGEN DORCESCU, CALEA INIŢIATICĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373033_a_374362]
-
abțin, Că mă ofer și eu des pe tavă, Șocând mărunțișul din octavă.. Te rog, mă iartă că nu am să țin, Căci n-am cum vreodată puțin, Cum nu știu măsura nici de sură, În care viermii mei fac scorbură.. Mă iartă, că nu știu să te iubesc, Așa cum vrei n-am să-mi doresc, Printre posesii, motive primare, Compresiile puterii, necandelabre... Referință Bibliografică: Te rog, mă iartă..! / Valerian Mihoc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1583, Anul V, 02
TE ROG, MĂ IARTĂ..! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371303_a_372632]
-
cerul se agață de un felinar stingher și el / de cât întuneric poate încăpea între două tăceri / timpul lup flămând / stă paznic la turma de vise”(într-un august de miere). Sau: “lumina urcă treptele schiopătând” (Dragostea aproapelui) și: “inima scorbură / sparge toamna în dinți ca pe-o alună” - și alte asemenea sintagme proprii Mihaelei Aionesei. Poemele Mihaelei Aioanei sunt strigăte-n șoaptă, mici inundații nostalgice care nu știm de unde vin, așa că lăsăm să ne cuprindă gleznele, genunchii, grumazul, până la încheietura
LUMINA , ATENEUL SCRIITORILOR, BACĂU, 2013 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344737_a_346066]
-
o cârjă. Omul veni repede, știa că nu încape multă zăbavă când roiesc albinele. Dar până ajunsese la noi, chiar atunci roiul se ridică din copac și fugi la vale, peste țarinile cu iarbă. Pesemne, albinele știau dinainte undeva o scorbură bună de locuit. Loba, bietul de el, a început să fugă la vale în urma roiului, ca un copil, cu un picior de lemn, ajutându-se de cârjă, nici nu puteam să mă țin după el. Roiul, însă, dus a fost
TATA ŞI ALBINELE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347870_a_349199]
-
în urma roiului, ca un copil, cu un picior de lemn, ajutându-se de cârjă, nici nu puteam să mă țin după el. Roiul, însă, dus a fost. Loba s-a uitat atent la direcția luată de albine, trebuiau cercetate toate scorburile din copaci în acea direcție, atât în vale, cât și pe dealul de vizavi. Dar, chiar în aceiași zi, un alt roi fugi în direcția opusă, s-a tot dus, s-a pierdut în vale, spre o pădurice. Când a
TATA ŞI ALBINELE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347870_a_349199]
-
pădurice. Când a venit tata din sat, a avut ce auzi. Ne-a certat, nu eram buni de nimic. Nu s-a dat bătut, s-a dus în cercetare să caute roiul al doilea. L-a găsit undeva într-o scorbură de fag, tocmai dincolo de pârău. Pe înserate, a luat ferăstrăul, roinița și pufăitoarea de fum, și, împreună cu un vecin, au tăiat fagul, au scos roiul din scorbură cu rafale de fum. Au adus roiul acasă. E drept, cu prețul unui
TATA ŞI ALBINELE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347870_a_349199]
-
în cercetare să caute roiul al doilea. L-a găsit undeva într-o scorbură de fag, tocmai dincolo de pârău. Pe înserate, a luat ferăstrăul, roinița și pufăitoarea de fum, și, împreună cu un vecin, au tăiat fagul, au scos roiul din scorbură cu rafale de fum. Au adus roiul acasă. E drept, cu prețul unui fag tăiat, care făcea mai mult decât roiul, deși era scorburos. S-ar zice că tata deja era priceput în albinărit. Prin urmare, niște gospodari din comună
TATA ŞI ALBINELE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347870_a_349199]
-
îți lăsai autograful în cartea de visuri a muzeelor nocturne nu știu dacă ai certificat întregul poate ai încrustat singurele gânduri exacte sau ai trișat pentru o femeie-supernovă un sentiment grotesc gâfâie la nouăzeci de grade poartă bocanci farmaceutici (din scorburile exilate) și câteva arcuri pornite să-și regleze săgețile în strigătul meu ador mirosul mareelor așadar întind planetele pe brațe insolațiile pot aștepta febra glaciară vorbește pe un ton blând împreună am decodat eul s-au întors valurile aborigene au
ULTIMUL LUP FLĂMÂND de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347407_a_348736]
-
nu-și aduc aminte. Ba încă un altul spune că s-a culcat de bună voie pentru că nu s-a mai simțit niciodată atât de amețit și asta nu fiindcă băuse altceva în afară de apă. Și-a pus armele într-o scorbură a unui copac aflat mai jos și s-a culcat lângă el. Alții au adormit cu sulițele ținându-le în mâini stând șezut, ori s-au rezemat de ceva și acolo au adormit. -Ați simțit miros de fum în apropiere
AL ZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348754_a_350083]
-
că-n urma lor sosesc privighetori să îngroape ultimul cântec. Prin secerișul uimirilor am trecut și eu eram cu un pas la dreapta, te-aș fi strigat dacă nu recunoșteam timpul nostru într-un cuib de vulturi. Odihnește-te! În scorbura negării e loc și pentru tine, voi naviga pe un fluviu de ceață, din când în când voi deschide un poem să culeg întunericul. Referință Bibliografică: Plugurile nu ară duminica / Gina Zaharia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 422, Anul
PLUGURILE NU ARĂ DUMINICA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 422 din 26 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346841_a_348170]
-
nu va aduce liniște în suflet cărui Thor să te închini cărei speranțe să te încredințezi ființa ta cantatoare e o stare mișcătoare în care suplinitori de o clipă sunt păsările, iarba, florile, copacii gândurile speri să-și mai găsească scorburi la care să nu ajungă oameni ca o mică sirenă din marmură ce doar salută visele nu vor mai zbura si nu vor întâlni întelepții delfini tu Frida retrasă în palatul de cleștar te caut cu ultimul gând să-mi
FRIDA PLAY de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346986_a_348315]
-
hotar. Sunt un impuls adus de sărbătoare prinosul se amestecă-n candoare, am în adâncul gândului un vis legat de un destin, un punct de paradis. Și mă amestec cu volbura de lună din luciul ei puterea se adună prin scorbura durată în copac iar gândul doarme în hamac. Nu mă pedepsiți sunt liber, nu damnat! in silogismul dezbrăcat, trei judecăți aduse ca redută când mă avânt în volbura tăcută. Prima întrebare, nașterea ca salbă o viață acoperită, o monadă, iar
ACACIA de PETRU JIPA în ediţia nr. 659 din 20 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346442_a_347771]
-
înșelătoare... Umbra nopții ce-a venit l-a găsit pe bietul tată Pasăre strigându-și puiul în al cărui loc răsar Luna, pasăre de foc de-al său strigăt speriată Și credința că visează cel mai nemilos coșmar Într-o scorbură bătrână a intrat un pui de ciută Oana plânge și blesteamă ceasul rătăcirii sale E târziu - îi spun copacii o poveste neștiută Vântul a tăcut iar somnul a cuprins nespusa jale... Se făcea că-i dimineață și că fata le
VISUL STEJARULUI de MARIUS ROBU în ediţia nr. 1011 din 07 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348300_a_349629]