587 matches
-
masiv, ce-și ducea cu nonșalanță cei aproape șaptezeci de ani ai săi pe niște umeri largi și atât de pătrați, că aproape nu mai avea gât. Patașin, cel cu un neg pe vârful nasului și cu vocea ca un scrâșnet de pietriș. Patașin, cel a cărui faimă crescuse odată cu vârsta. — Intră. — Irina Natalievna, a spus el, trăgând în timp ce intra de pantalonii care nu-i veneau bine deloc. Seara e complet distrusă din cauza absenței tale. Stai jos, Grigorii, i-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
șuierul locomotivei, garnitura să se urnească și, ușor, să se piardă după cotul liniilor din dreptul Băncii Naționale. Și, într-adevăr, locomotiva a fluierat în cele din urmă. Greoi, vagonul s-a urnit. Aproape i-am simțit smucitura. Geamătul arcurilor. Scrâșnetul osiilor. Licuricii țâșnind. Țipătul șinei strivite. Roțile ezitând să se avânte. În aceeași clipă, la una dintre ultimele ferestre dinspre partea cimitirului, am văzut cum cineva flutura o șapcă roșie. Celebra șapcă a lui Ghidale, pe care i-o adusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
înrourații zori ai acestor lacrimi doar ale mele, pe care le aud, până și pe ele, cum alunecă pe obrajii doar ai mei, voi mai auzi cum se deschide o portieră, cum se trântește apoi acea portieră, motorul ambalându-se, scrâșnetul mașinii urnindu-se, fâșâitul roților, departe, tot mai departe, înspre zorii pe care doar îi voi mai auzi, zori numai ai mei, urcând de-acum și spre mine, dinspre răzarea unei dimineți care n-aș fi vrut să mă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
niște pași ușori apropiindu-se de poartă și glasul obosit al ajunse pînă la noi. — Cine-i acolo? Întrebă Isaac. — SÎnt Daniel Sempere, Isaac. Mi s-a părut că-l aud blestemînd În șoaptă. Au urmat cele o mie de scrîșnete și trosnituri ale Încuietorii kafkiene. În cele din urmă, poarta cedă cîțiva centimetri, dezvăluind fața acvilină a lui Isaac Monfort În lumina unui opaiț. CÎnd mă văzu, paznicul oftă și-și dădu ochii peste cap. Și eu, de colo, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pat avea mustrări de conștiință, femeia chicoti subțire, acompaniindu-și râsul cu un clănțănit de dinți. „Iată unde te poate duce indiscreția”, Își spuse medicul, ștergându-și cu palma umedă transpirația de pe tâmple. De jos râsul se transformă Într-un scrâșnet ce imita scârțâitul cretei pe tabla de sticlă. Noimann Își Încleștă dinții. Timpanele sale aveau oroare de acest sunet. Între timp, scârțâitul de cretă se transformă Într-un hârșâit de ferestrău. Era ca și cum cineva ar fi Încercat să taie o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
bucală deveni uscată ca o iască. Și pe măsură ce senzația de uscăciune creștea, medicul avea impresia că dinții devin tot mai fragili, iar gingiile tot mai putrede. „Zgomotul ăsta o să mă scoată din țâțâni”, gândi Noimann, transpirând din ce În ce mai abundent. De jos, scrâșnetul de dinți și horcăitul se amplificau. Acum dinții ferăstrăului dădură peste un material dur ca stânca, astfel că beschia se metamorfoză În polizor. „Dinții Mathildei n-au scos niciodată astfel de sunete”, conchise Noimann, răsucindu-se de pe partea dreaptă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Din gaură se rostogoli pe dușumeaua de ciment un alt sul de feșe, pătat de sânge și fecale. „Oho, vedeți”, făcu ciungul. „Începeți să vă eliberați...” Atunci, sub scaunul pe care era Întins, se auziră niște gemete, Însoțite de cunoscutul scrâșnet de dinți. „Gemeți și dumneavoastră, geme și ea”, spuse ginecologul. De sub scaun, gemetele se Întețiră. „Vedeți”, spuse ciungul, ridicând de jos feșele și desfășurându-le, ca și cum ar fi avut, Într-adevăr, de-a face cu un papirus vechi. „Aici se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Îi aminti de rămășag și Satanovski se Întinse În stânga femeii, după ce În prealabil Îi acoperi pleoapele cu doi bănuți vechi, intonând cu un glas subțirel, ca de scopit. Lily Fundyfer râse Înfundat. Curând Însă râsul ei se transformă Într-un scrâșnet de dinți. Scâșnetul fu acoperit de lătrăturile lui Oliver, care fremăta afară, tremurând din toți rărunchii. „Vezi”, zise Satanovski, de data aceasta cu o voce puternică, de bas, „femeia Începe să-și arate adevărata sa natură...” Stomatologul nu-i răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
partenerei...” Dar tocmai gemetele conferă satisfacții neașteptate unui cuplu. O femeie care nu scoate nici un sunet În timpul acuplării nu face nici doi bani. Muzica e necesară atât pentru ochi, cât și pentru urechi. Ce rost are să Înăbuși gemetele? Chiar și scrâșnetul de dinți tot e mai bun decât nimic... Decât tăcere mormântală, mai bine țiuitul unui burghiu sau scârțâitul pe geam al unui glaspapir... „SexPlay vă recomandă un supliment alimentar ce poate fi folosit sub formă de praf sau picături pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
se Întindea agale peste câmpul presărat cu candele trandafirii. Ușurința cu care trata medicul lucrurile cele mai grave o scotea din sărite. Noimann părea să se simtă În largul lui chiar și atunci când ajungea Într-o situație critică. Până și scrâșnetul dinților care nu-l lăsa noaptea să pună geană peste geană sau amanții mai mult sau mai puțin Închipuiți, ascunși În dulapuri sau sub pat, constituiau pentru el neașteptate motive de amuzament, dacă nu chiar de Încântare. Scrâșnetul dinților ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Până și scrâșnetul dinților care nu-l lăsa noaptea să pună geană peste geană sau amanții mai mult sau mai puțin Închipuiți, ascunși În dulapuri sau sub pat, constituiau pentru el neașteptate motive de amuzament, dacă nu chiar de Încântare. Scrâșnetul dinților ei În timpul somnului Noimann nu-l compara cu zgomotul pe care-l scoate un polizor sau un fierăstrău atunci când atinge o esență tare, ci cu o muzicuță, cât despre amanții cu părul răvășit, ce tremurau de frică prin unghere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
spre cer ca o nebună timp de douăzeci de minute, fără nici un folos, când un taxi singuratic trase În sfârșit pe dreapta. Răspunsul șoferului, la cererea mea de a merge spre centru, a fost: „Prea aglomerat!“, Înainte de a dispărea În scrâșnet de roți. Când un al doilea taxi liber m-a luat În sfârșit, m-am pomenit că-i dau un bacșiș de cincizeci la sută, atât de ușurată și recunoscătoare eram. —Hei, Bettina, pari tristă. Ești bine? Insistasem ca oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
pieptul lotrului, era gata gata să ațipească. La un moment dat, lotrul a auzit un zgomot mărunt. „Poate a căzut vreo crenguță sub greutatea omătului de pe ea” - și-a zis el ascuțindu-și auzul. După câteva clipe, s-a auzit scrâșnet de omăt sub călcătură de om... „Cineva se apropie tiptil de bordei” a gândit lotrul. I-a șoptit hangiței: ― Tu stai ascunsă sub ogheal, că eu mă duc la ușă, să văd ce e... Hangiul mergea cu pas mare, gâfâind
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
un bărbat tânăr și liber cu o femeie ca a ta? Tânără, frumoasă, și lăsată s-o apuce toate dorurile din lume... Priceput-ai sau... trebuie să-ți dau mură în gură? Tăcerea hangiului a fost marcată doar de un scrâșnet... ― Așa că, dacă dorești să mai ai un gologan în pungă și dacă nu vrei ca hanul să ia foc, adună-ți mințile și fă ce îți spun eu! Nu mai umbla în urma ei... Altfel!... La auzul acestor cuvinte, hangiul s-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
PAGINĂ NOUĂ, PE DREAPTA CAPITOLUL UNU Torentele de ploaie începură să cadă cu puțin timp înainte de miezul nopții, înecând vuietul claxoanelor și gălăgia infernală care semnalau de regulă Anul Nou pe Strip, artera centrală a orașului, 1950 sosind anunțat de scrâșnetul frânelor și de nervii ambuteiajului. La 12:03 o tamponare la care participaseră patru vehicule avea ca rezultat o jumătate de duzină de răniți; polițiștii chemați la fața locului au consemnat declarațiile martorilor oculari: accidentul fusese cauzat de clovnul dintrun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Coleman Healy sugându-și saxofonul, tânărul fumător de marijuana pe cale să-l implore. Danny zise: — Îți mai spun o dată. Vreau numele unui alb înalt, între două vârste, cu păr cărunt. — Și eu ț-am spus... Danny auzi pași pe scări, scrâșnete și zgomotul inconfundabil al armării pistoalelor. Otis Jackson zâmbi. Danny evaluă situația, puse pistolul în toc și își scoase insigna. Doi albi voluminoși apărură în cadrul ușii, îndreptând spre el pistoalele de calibrul 38. Danny le arătă insigna, gata să propună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
auzi cum cineva umblă la încuietoarea de la intrare. Se ridică în picioare și se trase după draperiile de lângă comutator, la un pas de ușă, cu brațul întins, degetul pe trăgaciul pistolului și mâna stângă drept reazem. Broasca cedă cu un scrâșnet metalic. Ușa se deschise. Danny aprinse lumina. Un bărbat gras, de vreo patruzeci de ani, încremeni la vederea luminii. Danny făcu un pas înainte. Omul pivotă în fața țevii revolverului. Mâinile lui tremurânde se îndreptară spre buzunare. Danny închise ușa cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
rămăsese din zilele trecute. Răsărise luna, iar lumina ei se răsfrângea În albul zăpezii, creând impresia că ziua nu se sfârșise, că nici nu se putea sfârși decât alunecând Într-o nouă dimineață. Apropierea bandiților Jian Shi fu vestită de scrâșnetele zăpezii și abia apoi de tropote. Înaintarea lor era sigură și rapidă. Nu se așteptau la vreo rezistență, căci nu Întâmpinaseră nici una vreme de ani Întregi. Atacaseră și fugiseră. În acest fel rezistaseră fără a fi prinși. Iar Langzhou era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
servitor cu o tavă de băuturi pe care trebuie să o ofere numai anumitor persoane, nu și altora. Iată și șoferii, ținându-le pasagerilor portierele deschise și alergând apoi în jurul mașinilor să dea drumul la motoare și să pornească în scrâșnet de roți. Pran se trezește înghesuit lângă fotograf, în ultima mașină din convoi. Pe drumul care-i zgâlțâie oasele spre pădurile Fatehpurului, el moțăie în timp ce nobilul predică despre onoarea regatului și răsplata fabuloasă pe care o va primi, dacă-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
tragă mâna. Aerul este îmbâcsit și fetid, deși poate e doar din cauza parfumului prea puternic al mediului, care-l lasă fără respirație, îi usucă gâtul și-i umple nările de mosc ieftin. — Blue Pearl? Blue Pearl? Tu ești? Se aud scrâșnete în întuneric. În jurul mesei, cei prezenți se foiesc excitați pe scaune. Vocea doamnei Pereira capătă o tentă onctuoasă. — Blue Pearl? Mai multe zgomote, ca niște lovituri. Apoi, o altă voce mai profundă. — Ești tu, Rosita? M-ai chemat? Tu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Ca acele corpuri celeste ale căror traiectorie necesită riglă de calcul și tabele de conversie pentru a o calcula, Jonathan, o particulă fără casă, intră într-o coliziune. Un eveniment care schimbă totul, pentru totdeauna. Începe cu un clopoțel și scrâșnetul unui lanț neuns. O bicicletă dă colțul de la muzeul Ashmolean, iar pe ea este o fată. Bridgeman se dă la o parte din calea ei, dar pentru o secundă ea îl privește în ochi. Ochi albaștri. Lumea lui devine dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
am descoperit într-o poezie impresiile pe care i le lăsase Iazul Vechi. Slăvea în versuri lupta pentru fericire a colectivizaților. Trecătoare ca umbra, peste ea plutise la un moment dat încercarea chiaburilor de a demola scena. Nu lipsea recuzita scrîșnetelor de fiară, spuma de la guri și ura care, ca două cuțite, țîșnea din ochii dușmanului de clasă. Toamna poetul plecă în capitală. Acolo a cunoscut celebritatea, a urcat treptele consacrării, pînă la funcția de președinte al Uniunii scriitorilor. Azi e
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
adăpă iarăși Îndelung și cu plescăituri de plăcere. De-acum nu-l mai Îngrijora nimic și se simțea ușor, chiar dacă nu izbutea să se ridice de pe buza șanțului. Ochii Îi străluceau a veselie și nici măcar scârțâitul roților de car și scrâșnetul lor pe pietre nu-l auzea. Ceilalți, În schimb, se pregăteau să-i Întâmpine pe drumeții ce se apropiau În carul lor. Oamenii erau atât de nerăbdători, că se prefăceau a nu și-ar fi dat seama că nu auziseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
căra Încet la vale puzderie de clădiri Înalte ce se clătinau lin, dar fioros, și lucruri mai mărunte. La un cot al albiei, o imensă catedrală se aplecă brusc, apoi, fără să le sfarme, Își culcă turlele pe mal. Cu scrâșnete Îngrozitoare, cupolele se târau la vale, zgâriind plaja și scoțând scântei uriașe care aprindeau ca pe niște torțe plopii drepți și cu trunchiuri groase. Însă greutatea cea mare a clădirii izbuti să salte ușor, greoi, turlele și zgomotul cel mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
înapoi, și să raportezi că încă nu am trecut prin zonă. Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Noi, te vom lăsa să pleci, în schimbul promisiunii tale de a ne putea urma drumul. Ce zici? Avem o înțelegere? Însoțind un scrâșnet furios din măsele, fălcile Locotenent-gardianului începură să tremure ca o piftie. Cu un pocnet sec, pipa pe care o ținea în mână se rupse în două. Nu fuse-se niciodată un om al ideilor, cu atât mai puțin al negocierilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]