1,566 matches
-
care o consider o artistă complexă, sensibilă, o persoană intelectuală, pregătită și cu idei moderne bine articulate. îi doresc să aibă acea putere și forță managerială pentru a realiza momente artistice remarcabile în baletul românesc. - Știu că ai și preocupări scriitoricești. Poți să-mi spui cum se materializează ele? - După cartea lui Antonio Pita Cardenes, Ritmul sentimentelor, ce evocă viața mea pusă în slujba dansului, am considerat că am întreaga maturitate de a scrie eu o carte care să constituie o
Reîntâlnire cu Gelu Barbu by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6999_a_8324]
-
multe ori pe internet, a rămas necunoscut domnului Mihai Sorin Rădulescu. Dacă domnia sa l-ar fi deschis, ar fi găsit acolo corijate o serie de inexactități ce persistă în "marile instrumente de istorie literară" (data nașterii, de pildă, etapele activității scriitoricești și universitare etc.), ar fi găsit chiar și un rezumat al actului dotal pe care domnia sa il reproduce in extenso, precum și o seama de informații cu privire la tatăl scriitorului, generalul Ioan Herescu, si la una dintre surori, Eliza, ce mai trăia
Din nou despre N.I. Herescu, când și de ce a plecat din țară? by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/7412_a_8737]
-
prisos să ne îngâmfăm sau să ne mirăm. Cultura românească întreagă, nu numai literatura, cunoaște o adevărată renaștere. încercați să citiți câțiva autori din 1910 și 1920 și veți înțelege ce imens progres a făcut și limba literară și meșteșugul scriitoricesc și mentalitatea publicului cititor în mai puțin de un sfert de veac." în ipostaza de cronicat literar, Mircea Eliade nu ezita să elogieze operele valoroase ale confraților săi. în Cuvântul din 7 mai 1933, afirma: „Maidanul cu dragoste este întâia
Comentarii despre Mircea Eliade by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/6757_a_8082]
-
și, apoi, cum să facă "să lucreze", adică să scrie. Deoarece bolile (care în tinerețe i-au declanșat creativitatea, dar acum i-o distrug cu desăvîrșire), dieta și medicația i-au "stins" mintea și l-au adus într-o sterilitate scriitoricească înnebunitoare, cînd reușește să scrie, constată, fericit, că scrisul însuși este o vindecare, chiar dacă numai a dezordinilor psihice; de pildă, scriind despre sinucidere, recunoaște cinstit că "obsesia pe care o aveam s-a dezumflat considerabil. Ceea ce dovedește că nu e
Despre bolile filosofilor. Cioran by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/7892_a_9217]
-
ocazie el nu s-a arătat mai locvace, dar eu simțeam iradierea prețuirii și simpatiei pe care mi le arăta, tot părând închis în ermetismul său. Iată dedicația: "Pentru Ilie Constantin, bucuria revederii cu anii nemaipomeniți de prietenie și înțelegere scriitoricească - care ne leagă pentru totdeauna, acei 1968-1970, doi ani cât un car cu daruri scumpe." Întrebarea despre colaborarea noastră la revista Luceafărul e ușor devansată de dedicația citată. Destul de sucitul meu destin m-a făcut să accept un loc de
Ilie Constantin "Sunt egalul celor mai buni" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7457_a_8782]
-
și cunoștințe complet necunoscute publicului larg, se arată destul de relaxat în discuțiile cu secretarul de partid și chiar în cele cu reprezentanți ai securității, își notează cu acribie lecturile, filmele vizionate, ideile pentru cărțile și articolele la care lucrează. Lumea scriitoricească timișoreană, dar și bucureșteană ocupă, firesc, un loc central în însemnări. Viața cotidiană a diaristului, ca a mai tuturor oamenilor în anii aceia, este cât se poate de redundantă. Cu excepția vacanțelor, traseele sunt mai degrabă fixe: coada la lapte - munca
Belle photo de ma jeunesse by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7808_a_9133]
-
apariție săptămânal. Nu trasează sarcini viitorimii (așa cum statutul său universitar ar îngădui-o) în publicațiile cu morgă academică de la noi. Căci, fiind poet în primul rând, și abia în al doilea articlier, Chioaru a învățat la timp o bună lecție scriitoricească: nu se exprimă decât atunci când are cu adevărat ceva de spus. Adică din vreme-n vreme și din loc în loc, în Euphorion, în Secolul 21, în Discobolul, în Vatra, în Apostrof, în Transilvania, în Mozaicul sau în Observator cultural. Dovadă
Bulina roșie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6820_a_8145]
-
va traversa totuși acest interval atât de complicat, ieșind până la urmă la lumină. Renunță la ideea cu "Ștefan Gheorghiu", rărește contribuțiile "patriotice" și se dezgustă tot mai mult (pe urmele tovarășului său) de prețul ce ar trebui plătit pentru afirmarea scriitoricească. O scrisoare din octombrie 1985 arată schimbarea de optică: "S-au dat azi în ŤCronicať rezultatele la concursul de debut al Junimii. Oroare! Sunt acolo - într-o companie de neimaginat! }i-i înșir pe toți: Radu Andriescu, Maria Baciu, Ștefan
Doi poeți (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7566_a_8891]
-
de tandrețe nostalgică de factură mitteleuro-peană. Dintre autorii români contemporani, cel mai apropiat de temperamentul său artistic mi se pare a fi Daniel Vighi. Destul de sofisticat și bine croit în aparenta sa simplitate, romanul Zilele regelui confirmă fără tăgadă talentul scriitoricesc al lui Filip Florian. Cu siguranță, cititorii români care îl vor citi, vor avea numai momente de satisfacție. Întrebarea care se pune este dacă acest nou roman poate râvni la succesul internațional al cărții de debut a autorului. Aici sunt
Istoria la firul ierbii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7570_a_8895]
-
socru al lui Cassian. Încerc să-l exprim, să mă substitui lui, după ce, multă vreme, l-am dedus din gesturi, lacrimi, silabe și propoziții abia începute." (p. 172), notează acesta pe marginea filelor de viață reproiectată. Puțin mai devreme, auto-explicarea scriitoricească e și mai îngroșată: "Darius. Nu este nici furt, nici falsă memorie, nici exercițiu de imaginație, ci un fenomen fără un nume precis: pur și simplu îmi atribui întâmplările altora. Întâmplări care, nu știu de ce, mă urmăresc, probabil pentru că au
Viețile altora by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7519_a_8844]
-
ilegalitate (o sărbătoare: să-i văd pe toți împreună; de aici, de acolo, fără rețineri, sensul acestei seri pentru mine e unul singur: declandestinizarea - J3, 50). La început, jurnalista de la "Europa Liberă" a crezut într-o reînnoire morală a breslei scriitoricești după nesperata minune din decembrie, nădejde repede spulberată de acțiunile neocomuniste ale noii puteri de la București (Cucerirea răspunderii interioare, asumarea unei responsabilități colective - la care visează Paler - sau ucenicia reală a libertății par a rămâne de domeniul visului sau al
Exilul, după exil by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/7527_a_8852]
-
lor) la critică? "Zadarnic, ora criticii nu va bate niciodată, câtă vreme vor fi scriitori care să-și aparțină lor înșile, și critici care să aparțină tuturor scriitorilor, câtă vreme vor exista critici somați să înțeleagă totul și adevărate sensibilități scriitoricești, răni deschise în contact dureros cu vibrația inevitabilă a unei mâini străine". Categoric, optimistul Lucian Raicu are și omenești momente de amărăciune. El face vădite eforturi pentru a scăpa de mâhnirile pasagere, pentru a nu vedea sumbru, admițând necesitatea "vieții
Arta de a admira literatura by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7285_a_8610]
-
mai ales de relectură, a Istoriei pe care o consider, substanțial, corectă. Față de celelalte, aceasta are avantajul de a fi în mai mare măsură critică decât (cum bine nota la un moment dat C. Rogozanu comentând serialul lui Ștefan Agopian) scriitoricească. Diferența o face tipul de atitudine, care, în ultimul caz, privilegiază, în dauna normalității analitice, imaginea standard a cetății asediate. Tonul e de cele mai multe ori patetic, iar întrebarea capitală, aplicată deopotrivă câte unui autor sau câte unei perioade, derivă din
Câteva concluzii (IX) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7311_a_8636]
-
română și manifestările sale, chiar și eforturile de a-și apropria noul limbaj venit de la Răsărit, nu au făcut obiectul agendei (nici a celei ascunse, nici a celei vizibile) a săp--tămânalului Veac Nou. Însă, cu toată ponderea nesemnificativă a artei scriitoricești românești în paginile săptămânalului, operația de deconstruire a prezenței sale, pe parcursul anilor 1944-1954, poate oferi observații folositoare pentru înțelegerea mai nuanțată a statutului avut de aceasta în epocă. La finele anului 1944 când este lansat Veac nou, viața literară românească
Instrumente ale „agitației culturale” în perioada 1944-1954 by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7321_a_8646]
-
a recepta vibrațiile oamenilor și locurilor. Mariana Șora, cu multele ei talente, a pus libertatea și flexibilitatea mai presus de bunurile materiale și de "opera așezată", dragostea pentru clipă, aventură, experiență și călătorii mai presus de o carieră academică sau scriitoricească (în sensul obișnuit al cuvântului). Nu înseamnă că notațiile curg la întâmplare - încă din primele lecturi se vede interesul pentru modul de a scrie jurnal: "Gide tânăr descoperă lumea și se descoperă pe sine, deci mare prospețime a intuiției, notație
O diaristă europeană by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7104_a_8429]
-
laureații premiului nostru de stat, pentru a li se crea cititorilor germani o imagine corectă" ș...ț ...În anul trecut, la patruzeci și cinci de ani pe care i-am împlinit și la peste două decenii și ceva de stagiu scriitoricesc, am devenit și eu membru al Uniunii Scriitorilor din RPM... În activitatea de scriitor eu sunt în continuare preocupat de ceea ce am început acum 20 de ani: Tuuviniicha serchichten, ce s-ar putea traduce ca "Povestiri tuviniene". Descriu drama existențială
Un important scriitor mongol: Galsan Tschinag by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7350_a_8675]
-
și identitatea altor personaje (inclusiv a fătului avortat, a cărui spaimă în fața acului menit să îl ucidă este admirabil și obsesiv descrisă). Nu este absentă din carte nici Nora Iuga, scriitoarea de azi, cu cercul ei de prieteni din lumea scriitoricească și experiențele ei fericite sau mai puțin fericite din viața cotidiană. În plus subiectul permite autoarei scrierea unui eseu sui-generis despre viol, comentarea actualității politice și a conținutului programelor de televiziune. De real interes sunt reflecțiile pe marginea propriului scris
Jocurile și capriciile minții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7365_a_8690]
-
în sine nu sunt satisfăcut, cînd îl compar cu producția actuală, îmi spun că există lucruri și mai slabe. În ochii mei, din perspectiva ambiției și a idealului care ne însuflețește inițial, reușita este foarte rar o încununare a activității scriitoricești, în fond nu există decît înfrîngeri mai mult sau mai puțin... onorabile. R.B.: Pe lîngă fascinantele plimbări în grădinile labirint ale filozofiei occidentale, există în romanul dumneavostră multe observații critice aduse de Stauff epocii noastre. Le împărtășiți? B. de C.
„Ora închiderii în grădinile Apusului“ by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/7631_a_8956]
-
doamnei Bovary. Ea se visează - cu infinite satisfacții - trăind în tumultoasa perioadă interbelică sau în romanticul secol al XIX-lea. Cel puțin în cartea despre Bucureștiul interbelic (de departe, preferata mea) Ioana Pârvulescu face unul dintre cele mai interesante experimente scriitoricești de care am auzit vreodată. Citește zilnic (doar) ziarele corespunzătoare zilei respective din anul interbelic ales. Azi citește, să spunem, ziarele din 27 mai 1935, mâine pe cele din 28 mai, poimâine pe cele din 29 mai ș.a.m.d.
Revelații în minunata lume nouă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7247_a_8572]
-
-i spunem Societate, revenind astfel la titulatura venerabilei instituții predecesoare. Anul trecut am sărbătorit-o la centenar. De ce totuși schimbarea denumirii? Din considerente simbolice, după cât îmi dau seama, pentru a sublinia încă mai apăsat, și în felul acesta, despărțirea obștei scriitoricești de trecutul comunist. Uniunea Scriitorilor fusese înființată de regimul comunist, în 1949, cu scopul de a-i înregimenta ideologic pe oamenii scrisului. Ceea ce a și izbutit în epoca dogmatismului și mai târziu, cu unele slăbiri ale chingii în perioadele scurte
USR sau SSR? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/7259_a_8584]
-
în ascuns și câteodată în câmp deschis. Mai ales în perioada de după lansarea Tezelor din iulie 1971, când Ceaușescu a schimbat abrupt cursul politicii culturale, opunându-se categoric oricăror deschideri către "perestroika" și "glasnosti", mai ales de atunci relațiile lumii scriitoricești cu puterea comunistă se înrăutățesc, devin critice. Din primul moment, de altfel, al schimbării de curs, Ceaușescu a fost nevoit să ia act de nemulțumirea scriitorilor, exprimată fățiș. Chiar Zaharia Stancu, președintele Uniunii, de obicei obsecvios până la servilitate cu Ceaușescu
USR sau SSR? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/7259_a_8584]
-
dincolo de asta cel mai greu moment a fost atunci când am primit dosarele tatălui meu. Situația este așa pentru că eu văd în scris ceva extrem de tehnic. În mod tehnic zidesc acel obiect plecând de la ceva foarte personal. Din cauza asta, problemele mele scriitoricești nu sunt niciodată probleme umane, aceste probleme umane apar într-o structură de frază care nu-i rezolvată. Ca să răspund foarte pe scurt, eu nu am probleme umane, probleme morale, ci probleme de elaborare și acestea sunt problemele mele umane
Peter Esterházy „Eu nu am probleme umane, ci probleme de elaborare“ by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7141_a_8466]
-
interioară - exact stihiile pe care medicul le respinge spontan. Adept al sănătății pe care a învățat să și-o întrețină în chip constant, medicul se privează astfel de catalizatorul talentului său, boala. Educat să lupte împotriva bolii, doctorul cu veleități scriitoricești își sterilizează predispozițiile literare. Nici un om sănătos nu simte nevoia să scrie, căci scrisul, în intimitatea lui, e echilibrarea unei descumpăniri, supapa unei tensiuni, leacul unei răni. Păstrîndu-și trupul în parametrii sănătății standard, medicul nu mai are cum să fie
Între caduceu și liră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7148_a_8473]
-
leacul unei răni. Păstrîndu-și trupul în parametrii sănătății standard, medicul nu mai are cum să fie creator: în condiții aseptice, germenele nici unei creații nu mai încolțește. Cum însă nimeni nu a descoprit încă patogenia talentului, schemele de dozare a resorturilor scriitoricești după rețete de sănătate nu pot avea efect. Scrisul nu e o chestiune teoretică decît pentru filologi. Ce înseamnă asta? Că nu poți să fii medic și scriitor totodată. Ci doar prin alternanță și cu intermitență. Un medic, cînd scrie
Între caduceu și liră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7148_a_8473]
-
i se cuvine. Compromisurile posedă un spectru larg, intrînd într-însul și sumisiunea la formulele la un moment dat de succes, epigonismul, pastișa. Emisă într-o manieră de generalitate, opinia Doinei Cornea poate fi cu ușurință exemplificată cu ajutorul unor nume scriitoricești de notorietate: "Artiștii, scriitorii noștri sunt, în bună parte, numai meseriași, producători iscusiți de obiecte de artizanat artistic (poezie, proză), în care nu pun nici un fel de crez, de vreme ce sunt oricînd dispuși să facă concesii politicului, modei, care tot un
Mărturiile Doinei Cornea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7177_a_8502]