570 matches
-
vei dobândi ceea ce ți-ai propus și exact așa va fi! Învață să crezi în aspirațiile și ambițiile tale și vei reuși. Viața aparține acelora care luptă pentru țelurile lor, și care-și murdăresc, la propriu genunchii și și-i scrijelesc de atâtea căzături. Dacă m-aș fi oprit din drumul meu, la primul obstacol, eșec sau suferință întâlnită în cale , acum n-aș mai fi fost aici să scriu aceste rânduri. Am lăsat trecutul în urmă și mi-am calat
ÎN OGLINDA VIEŢII de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347958_a_349287]
-
sfâșietoare, ordonă norilor să oprească ninsoarea iar vântului să înceteze. Ochii miresei lăsau să curgă o ploaie de lacrimi sărate, ce dansa frenetic pe obrajii înroșiți de ger. Erau sclipiri de diamant ce izvorau din sufletul său și care îi scrijeleau visele de mai înainte. Un alb angelic, îi storcea încetul cu încetul toată suflarea și-i transforma liniștea în neliniște, fericirea în nefericire. Deja se întindea la picioarele ei un lac mare de apă și ea îi căută un nume
MOVILA MIRESII, SATUL MEU, RĂDĂCINA MEA... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346742_a_348071]
-
neștiut și compromis, fără țepi și fără strai, bradul însuși prinde grai. Mi se tânguie amarnic, că din cât a fost de falnic, l-au tăiat, l-au sfărâmat, coli de scris au fabricat. Cum roșește alba coală, când o scrijelesc în grabă, scriind slove fără noimă, în loc să-i mai cânt o doină. Falnic brad sărmană coală, tot mai sper să nu te doară, ascuțișul din cuvânt, crivățul din om cărunt. Cu mireasma-ți de tămâie, eu mai sper să reânvie
GÂNDURI ŞI FLORI de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348269_a_349598]
-
Îți văd sanctuarul sufletului în care m-ai așezat din prima clipă când am desfăcut fașa lumii și te-am atins cu degetele mele micuțe, chiar înainte de a-ți rosti numele:-Tată! De fiecare dată când dorul de-acasă îmi scrijelește lumina ochilor, îmi îngenunchez lacrimile pe treptele recunoștinței și te strig; Iar tu-mi săruți genele plânse și-mi răsucești zarul vieții mereu pe-aceeași fațetă... aceea a iubirii... Cornelia Vîju Referință Bibliografică: Tatălui meu... / Cornelia Vîju : Confluențe Literare, ISSN
TATĂLUI MEU... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348293_a_349622]
-
ne crească ghiocei. Sămânța nemuririi să se zbată În carnea trupului - trufașă Și gemete din noi or să răzbată Prin mugurii ce plâng, în fașă. Într-un copac, la margine de lume, Vom înflori când un drumeț pribeag Ne-o scrijeli, lăsându-și al său nume Și, dintr-un ram, va rupe un... toiag. Referință Bibliografică: Să ne-ngropăm în ultima zăpadă / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 431, Anul II, 06 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012
SĂ NE-NGROPĂM ÎN ULTIMA ZĂPADĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348397_a_349726]
-
an. Un ritm acceptabil, mai ales că-n ultimele sale volume, cum ar fi par exemplu DE ANIMA (2012), dintre atâtea moduri de a fi ale poeziei, alege șoapta și detenta metafizică ale elegiei, exprimând nu numai lăuntrul unui elegiac ’’scrijelind un vers’’ pe ușa melancoliei, ci și o marcată poetică a departelui, așa cum excelent intuia scriitorul Ioan HOLBAN, un apropiat al autorului. Poemele sale încifrează, ca întotdeauna, realul proiectat într-o solitudine temporală și creează momente de unicitate existențială cu
VASILE BURLUI-UN POET ADEVARAT de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345042_a_346371]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > RONDEL GÂNDULUI ÎN RUGĂ Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Îngenunchiază gândul sub scrijelit de pană, Rugându-se-n tăcere, smerit și cu durere, În tâmple-aleargă vântul, versul născut din rană Se-ndreaptă către ceruri, să ceară mângâiere, Că și-a pierdut avântul, nu are somn în geană, Nu știe să mai spere, în
RONDEL GÂNDULUI ÎN RUGĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376914_a_378243]
-
tăcere, smerit și cu durere, În tâmple-aleargă vântul, versul născut din rană Se-ndreaptă către ceruri, să ceară mângâiere, Că și-a pierdut avântul, nu are somn în geană, Nu știe să mai spere, în vremuri austere... Îngenunchiază gândul sub scrijelit de pană, Rugându-se-n tăcere, smerit și cu durere. Asculte-i ruga sfântul, din cer coboare mană! Să-mprăștie himere și spaime pasagere Și fără-ntârziere, cu fine caractere, Să curgă iar cuvântul, cum rugile-n icoană, Îngenunchiază gândul
RONDEL GÂNDULUI ÎN RUGĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376914_a_378243]
-
pană, Rugându-se-n tăcere, smerit și cu durere. Asculte-i ruga sfântul, din cer coboare mană! Să-mprăștie himere și spaime pasagere Și fără-ntârziere, cu fine caractere, Să curgă iar cuvântul, cum rugile-n icoană, Îngenunchiază gândul, sub scrijelit de pană... Referință Bibliografică: Rondel gândului în rugă / Olguța Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2141, Anul VI, 10 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Olguța Trifan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
RONDEL GÂNDULUI ÎN RUGĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376914_a_378243]
-
în comuna Dobreni-Câmpurel-Ilfov. Focul aprins de Duhul Sfânt în inima sa a fost harul Cuvântului care a țâșnit ca o lumină a bucuriei și a iubirii sale pentru Dumnezeu, pentru Fecioara și Neamul dacoromân. Prin versul său Poetul și-a scrijelit chipul pe flacăra Sibilelor nemuritoare, așa cum o Vestală se dăruiește focului Iubirii sfinte. După ce a topit Psaltirea în versuri, a luat Poemele nemuririi din Șoaptele Îngerilor înmiresmând cu sufletul său ales Divina Zidire. Prigoana i-a întărit credința, persecuțiile i-
CINSTIREA FECIOAREI MARIA ÎN SLOVA MARILOR POEŢI CREŞTINI (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377926_a_379255]
-
sângele crud doi lăstuni ne-or zbura. De fi-va să fim doar o noapte în pârg, cu dungi albăstrii, cercănați de tăcere, inelul tău stâng va fi câmpul cu miere, biserica mea va fi roua din târg. Și-adânc scrijelind cu ninsori în amurg, când plopii vor smulge din noi două cruci, vom pune pământul pe umeri de cuci, foșni-vom ca iarba: mă duc, și te duci... Camelia Radulian Referință Bibliografică: CA IARBA / Camelia Radulian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
CA IARBA de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/378100_a_379429]
-
Din zeii amăgirii , pe vremuri, pe acum Când știu că ești doar umbră în visul meu de scrum Eu te-am iubit cu noaptea din care pleacă mirii. Nu ne-a fost scrisă, totuși, nici împlinită clipă De- a-ți scrijeli pe deget hoinarul meu destin Mi te închin la crucea de iască și de chin Tu altui mire tandru de jar i-ai fost risipă. Vor înflori magnolii sub pașii tăi, mireasă, și îți vei crește pruncii și va ploua
EU TE-AM IUBIT... de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/378108_a_379437]
-
stelele din gânduri, Cănd răsare luna, lin, pește pământuri, Nu se mai prelinge harul, dintre nouri Inima jelește cu prelungi ecouri, Parcă nu-s pe dealuri turme, ca odata Suferă pădurea rasă, procustată, Muntele, pleșuvul însetat îmi pare, Stăncile, uscate, scrijelesc pe zare. Arde din înalturi soarele, ca focul, Pasărea-însetată nu-și găsește locul, Porțile închise stau sub lacăt, mute Nu mai are cine, doina, să te-asculte. Fluierul, la stana, stins mai lăcrimează, Și parcă, de jale, codrii mei, oftează
BINECUVÂNTEAZĂ, DOAMNE, ROMÂNIA! de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375861_a_377190]
-
geana diminetii.Aripa franta-n zbor o vindecamcu-nflacarate pătimi... XXXI. SCRIE-MI..., de Corina Negrea , publicat în Ediția nr. 2028 din 20 iulie 2016. Scrie-mi... Scrie-mi pe-ncheietura mâinii, cu slove de tandrețe.. Un tatuaj de gânduri să scrijelești pe umerii mei goi; Să te avânți încrezător spre soare, cu aripi îndrăznețe, Genunchiul tău să nu se zbată nicicând în brazde de noroi. Sa-mprospatezi cu flori de iasomie a tinereții glastra, Petale de frumos s-asterni pe-a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
în jarul ce-a ars bezmetic și-acum este cenușă Să răscolești cu teamă norii și să dezlegi al ploilor zăgaz.. Citește mai mult Scrie-mi...Scrie-mi pe-ncheietura mâinii, cu slove de tandrețe.. Un tatuaj de gânduri să scrijelești pe umerii mei goi;Să te avânți încrezător spre soare, cu aripi îndrăznețe,Genunchiul tău să nu se zbată nicicând în brazde de noroi.Sa-mprospatezi cu flori de iasomie a tinereții glastra,Petale de frumos s-asterni pe-a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
ființei mele Timpu-si strecoară secundele haihui, Așa cum eu cern nisipul prin sita mâinilor aspre, Spulberandu-l în aer, nepăsătoare. În biserică mea e-o toaca Ce-și zdrăngăne disperarea în tâmple de gheață, Asurzindu-ma. Pe marmură fetei mele, Vântul scrijelește cu cioburi de sticlă Hieroglife bizare, Desfigurandu-ma. În închisoarea mea nu sunt păsări, nu e lumină, nu sunt răsărituri de soare, nici muzică, Sunt doar secundele haihui, si toaca, și vântul, Si eu, Rătăcind... Referință Bibliografica: Cioburi de sticlă
CIOBURI DE STICLA de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373275_a_374604]
-
aspiră spre aceasta și ajunge să se sufoce printre piramidele de ceară ale idealului. Noaptea și picătura de ceară i-au adus aminte Edwinei de ceva îndepărtat ... S-a întâmplat cu puțin timp în urmă. O picătură de ceară a scrijelit ființa Edwinei într-o dimineață răcoroasă de toamnă. A căzut ca o frunză îngălbenită de vreme la ea în suflet. Era atâta de firavă însă acestă fragilitate pârjolea fără milă fiecare colțișor al făpturii. A sângerat toată ființa ei sub
PICĂTURA DE CEARĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376209_a_377538]
-
Și dacă nu ai exista tu?Aș lua soarele de mână... XXII. IUBIRE, de Ana Maria Bocai , publicat în Ediția nr. 1266 din 19 iunie 2014. Desenez în Sufletul tău un zâmbet Pe chipul tău Apare o grimasă Cu care scrijelești Un bun venit în inima mea Mă doare ploaia De nimicuri din jurul meu Tremur prin sânge Dar nu mai suntem vii Bun, buni ..tot mai buni Ne stingem pentru a fi mai buni Cine cere asta ? Masca ascunde nimic Prin
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
Cine cere asta ? Masca ascunde nimic Prin venele noastre nu mai suntem noi Mă recunoști ? Bach mă salvează Trăiește mai intens Ce suntem ? Păstrează omul și zâmbetul pentru mine. Normalitate Ne retezăm apripile Zâmbim Căderea unuia Înălțarea noastră Mici, mici ... Scrijelim pereții Arta Rostim sunete Cântec Suflet Pribegi așteptăm Spunem nu iubirii Mărire cerem De dincolo țipă ... Citește mai mult Desenez înSufletul tău un zâmbetPe chipul tăuApare o grimasăCu care scrijeleștiUn bun venit în inima meaMă doare ploaiaDe nimicuri din jurul meuTremur
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
buni ..tot mai buniNe stingem pentru a fi mai buniCine cere asta ? Masca ascunde nimicPrin venele noastre nu mai suntem noiMă recunoști ?Bach mă salvează Trăiește mai intensCe suntem ? Păstrează omulși zâmbetul pentru mine.NormalitateNe retezăm apripileZâmbimCăderea unuiaînălțarea noastrăMici, mici ...Scrijelim perețiiArtaRostim suneteCântecSufletPribegi așteptămSpunem nu iubiriiMărire ceremDe dincolo țipă... XXIII. AI DISPĂRUT ÎN MINE, de Ana Maria Bocai , publicat în Ediția nr. 1260 din 13 iunie 2014. Ai dispărut în mine Sângele nu te mai recunoaște Se inflamează liniștea Pe perete
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
Târziu ne-am regăsit, era într-o zi de ieri Pe două rânduri de cerneală ne-am aflat. Toate culorile din lume ni le-am povestit Și ce frumos să ne amintim că doi copii De toți salcâmii îndrăgostiți și scrijeliți Cu inimi și cuvinte oprite în fața morții. La o răscruce a vieții, cred că-ți amintești M-ai întrebat, demult a fost, așa într-o doară Tu știi că florile frumoase niciodată nu miros? Nu, nu știam ceva ce nu
AMINTIRI DE SALCÂMI de ROBERTA SANDERS în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374733_a_376062]
-
de David Sofianis 4.06.2017(A.D.) Poartă Cuvintelor Vii Prin Poartă Cuvintelor sfanțul sine trecând în taine se scalda ca pri.menirea să-i fie intrare de Nous pribeag printre slove meșteșugire de litere sculptate în lacrimi de smirna scrijelind cu focul minții catapeteasma cea din urmă din a viețuirii lut clădita ce se deschide cu brațe de mama răstignita pe semn înlemnit în durerea neruptă ... † ... Așa.dar În ultima clipă strigarea de-a dreapta a furului blând milostivește Adâncul să
POEM HIERATIC XLIV-POARTA CUVINTELOR VII de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371757_a_373086]
-
sa-nhate Speranțele spre-un mâine ce mi-l doreau cenușă... În calea ta doar stele se vor rostogoli, hazlii, Și-n praful lor vom scrie cu slove de tandrețe. Cand peste-al vieții cer vor trece duioase vijelii Vom scrijelii în noi iubirea, cu zâmbet și blândețe... Referință Bibliografica: Stele... / Corina Negrea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2034, Anul VI, 26 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Corina Negrea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
STELE... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375761_a_377090]
-
Acasă > Literatura > Beletristica > SCRIE-MI... Autor: Corina Negrea Publicat în: Ediția nr. 2028 din 20 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Scrie-mi... Scrie-mi pe-ncheietura mâinii, cu slove de tandrețe.. Un tatuaj de gânduri să scrijelești pe umerii mei goi; Să te avânți încrezător spre soare, cu aripi îndrăznețe, Genunchiul tău să nu se zbată nicicând în brazde de noroi. Sa-mprospatezi cu flori de iasomie a tinereții glastra, Petale de frumos s-asterni pe-a
SCRIE-MI... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375758_a_377087]
-
nou... Dar este prea târziu! Și gândul meu, cu aripile franțe, Se zbate răvășind gândul tău nou. Ai vrea sa-l rogi să iți mai cânte Dar știi că e-n zadar... Acum e doar ecou! Lacrima mea, ce-a scrijelit obrazul, Rasare-n ochii tăi adânci. Vei caută petale să izgonești necazul. Acum este nimic... Totul a fost atunci! Speranța mea, ce-a înflorit în vise, Măi bântuie sub pleoapa unui nor. Vrei s-o oprești, dar legile nescrise Te
TARZIU de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375760_a_377089]