966 matches
-
Nici eu, Poetul, să aloc Poeme noi, nemuritoare Nu mai am aer, mă sufoc Și mor cu Țara care moare. Și-o altă țară, ca-ntr-un doc Un vas-fantomă-ntre vapoare, Nu poți să pui ca pe-un chiștoc În scrumiera de țigare Și nici un nem ce îl batjoc Noi hoarde vechi și migratoare, Nu-i lebădă într-un cocioc De mlaștini, pradă pentru fiare... Referință Bibliografică: Nu mai avem / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 807, Anul III
NU MAI AVEM de ROMEO TARHON în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342194_a_343523]
-
Câinele se plimbă prin curte și latră o dată, mirat de atâta tăcere. Doar fumul se mai mișcă, târându-se spre colțurile tavanului. - A murit Tache, zice mama aproape în șoaptă. - Dumnezeu să-l ierte, răspunde tata, apoi ia țigara din scrumiera așezată la îndemână, trage adânc din ea și jarul se transformă într-o gărgăriță fosforescentă, suflă fumul spre tavan și tace câteva secunde. S-a liniștit, sărmanul! Mult s-a mai chinuit! Trecea zilnic spre pădure, apărea de undeva de
NEA TACHE de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341112_a_342441]
-
mișcându-și în cadență urechile și țâțele, capra întorcea spre mine doi ochi galbeni-tăioși, cu lumini de brici, și răspundea salutului meu: - Be-e-eee... - Dar de ce a suferit? Îndrăznesc să întreb. - Ee, tată, poveste lungă... Jarul se mișcă în semicerc dinspre scrumieră înspre tăblia patului, se aprinde așa cum străluceau cărbunii de la fierăria lui nea Sile când acesta apăsa, cu tot trupul aplecat, pe scândura foalelor, zăbovește acolo sus cât să-și liniștească strălucirea apoi începe să se miște ușor prin aer, semn
NEA TACHE de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341112_a_342441]
-
lui... - Ai auzit tu asta? - E, am auzit, nu a descoperit jandarmul nimic, de unde să știu eu? Vorbește lumea la crâșmă... - Gura lumii slobodă! - Da’ nici fum fără foc! Mama s-a răsucit pe pernă, tata a apăsat chiștocul în scrumieră, mi-am tras plapuma peste cap după ce am mai privit o dată steaua ca un ochi alb. Căldura m-a luat în brațe, toropindu-mă... Referință Bibliografică: Nea Tache / Vasile Dumitru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1372, Anul IV, 03
NEA TACHE de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341112_a_342441]
-
50 de metri. Telefonul meu, apeluri la fiecare 50 de secunde. Cum e zi de muncă, iar eu mă vreau un profesionist, răspund, ce să fac?! Neatent și cu un pic de viteză, ocupat cu discuția la telefon, cu nimeritul scrumierei și ținutul volanului drept, toate în același timp, uit să dau prioritate pietonilor care tocmai puseseră vârful picioarelor pe una dintre zebre. Intuiți ce urmează?... Intuiți corect. Doi domni polițiști lângă Polo-ul lor cel nou scrutau orizontul cu priviri
„- Știu c-am greșit, iertați-mă, nu-mi luați permisul... Dați-mi amendă, dar una mică, mă omoară nevasta...” O întâmplare cu agentul Hemanuche () [Corola-blog/BlogPost/338006_a_339335]
-
mobilei și așa mai departe. Au fost incendii în apartamente, au fost explozii cauzate de sobe necurățate, de lumânări uitate aprinse în casă, de resturi de țigări nestinse și aruncate neglijent ori de țigări aprinse uitate într-o amărâtă de scrumieră de pe mobilă, de butelii mânuite fără discernământ, de vehicule ce au lovit imobile și au intrat chiar și în interiorul unor încăperi etc. Ați auzit vreodată că asemenea incendii au avut urmări asemănătoare celor de la Colectiv?! Sunt convins că nu... Nu
DE CE ŞI BISERICA ? de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343445_a_344774]
-
am sculat buimac și nici că-mi dau seama de ce. Doar n-am băut aseară, ci acum trei nopți. Azi ar fi trebuit să fiu proaspăt precum o floricică, dar sunt afumat și simt că-mi plesnește capul. Strivesc în scrumieră ultima țigară din pachetul de Assos și mă uit precum vițelul la poartă nouă în pachetul gol. Mă îndrept febril către dormitor în căutarea pantalonilor pe care știu că i-am aruncat aseară undeva pe jos sau pe scaun parcă
COŞMARUL UNEI ZILE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1283 din 06 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343550_a_344879]
-
de gust, de mare talent și putere de muncă”, este părerea lui Silvian Ionescu în “Victor Ion Popa, caricaturist, în Bis.Arta-Teatru-Cinema-Muzică”, București, 6 aprilie 1946, p. 5. “Îl văd la o masă de lucru din stejar afumat, în fața unei scrumiere ticsite de mucuri, cu ceașca de cafea plină lângă un termos imens. În încăperea cât o chilioară - situată în spatele scenei - cu pereții acoperiți de afișe, de schițe, cu rafturile gemând de cărți, un om cu fruntea înaltă și brăzdată se
ELOGIU MULTICULTURALULUI VICTOR ION POPA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379337_a_380666]
-
Priveghiul (cu o „reînviere“ a atmosferei de „priveghi-petrecere“ cu cartofori-băutori, adică, în litera romanului, cu «jocul de cărți, înjurături fără adresă, bârfă măruntă [...], cești de porțelan, chinezești, cu cafea aburindă, stacane din sticlă de Murano, pline cu vin de Bordeaux, scrumiere de argint, farfurii întinse, de porțelan franțuzesc, înflorate cu simț artistic, doldora de gustări reci și calde - totul semăna cu o petrecere deșănțată, nu cu un priveghi...» - p. 16 sq. -, din noaptea de 24 august 1857, a morții lui Grigore
UN ROMAN ISTORIC ÎN CALIGRAFIA UNUI HAIJIN VALAH de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374369_a_375698]
-
minunat, continuă acesta, decât să-ți ajuți semenul în afirmarea lui pe drumul adevărului moral ? Se reculese câteva clipe gânditor și - cu un gest reflex - scoase o țigară. Aprinse un chibrit și, trăgând câteva fumuri, așeză bățul arzând pe marginea scrumierei. Îl privi nostalgic până când flacăra jucăușă carboniză lemnul, apoi ridică privirile. - Vedeți, domniile voastre, eu simt întotdeauna ceva straniu atunci când admir un băț arzând. Poate fi - de ce nu ? - o anume trăsătură de caracter. - Îndepliniți mereu același ritual atunci când vă aprindeți o
TRANSFERUL COMPORTAMENTAL (SAU TRATAMENTUL PSIHOSOMATIC PENTRU VINDECAREA SPECIEI UMANE) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373965_a_375294]
-
nu mă poate nimeni și nimic schimba ! Sunt eu, cel din totdeauna ... Se opri pentru o clipă și - cu un gest reflex - își scoase o țigară. Aprinse chibritul și, trăgând câteva fumuri cu sete, așeză bățul încă arzând pe marginea scrumierei. Îl privi nostalgic până când flacăra jucăușă carboniză lemnul, apoi ridică privirile. - Vedeți, spuse cu o voce domoală, de nerecunoscut, simt ceva straniu atunci când admir un băț de chibrit arzând ... Extrem de surprins, îmi întorc privirile către profesorul Carmstein. Acesta, extrem de detașat
TRANSFERUL COMPORTAMENTAL (SAU TRATAMENTUL PSIHOSOMATIC PENTRU VINDECAREA SPECIEI UMANE) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373965_a_375294]
-
asaltează, în loc ca eu să fiu acela care s-o facă. -Eu știu, ce să-țizic! Hai, că sună de intrare la oră. Mai vorbim la plecare despre cafeaua promisă, mai adăugă ea privindu-l cu tâlc, stingându-și țigara în scrumiera deja plină cu resturi de țigară. Minodora se abținea de la orice implicare. Răspundea invariabil că nu se pricepe la politică și că nici nu este interesată de aceasta. Lipsa ei de participare la discuțiile cu tema zilei: “politică”, nu făcea
SEISM POLITIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372333_a_373662]
-
legislativ. Ce ar fi să-mi povestești câte ceva din viața de zi cu zi pe planeta ta? Lary s-a instalat comod în fotoliu și-și savură pe îndelete cafeluța care apăruse pe nepusă masă. Deși i se oferise o scrumieră, nu dădea semne că ar fi robul acestui viciu, ceea ce nu putea decât să o bucure pe Mary, care nu suporta fumul de țigară. După ce și Mary a ajuns să se ocupe de cafeluța ei, Lary a început să povestească
UN JOB de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372853_a_374182]
-
monitoarelor. - Atunci o întrebare de 1000 puncte. Ce se mai află în casa lor în afară de “calculatorul domestic” cu greieri lui și televizorul care le umple timpul? - De unde vrei să știu? Poate un covor, în mod precis câteva cești de cafea. Scrumiere garantat că nu sunt, nu se mai poartă de multicel. - Măi prostuțule. În ce își țin hainele prietenii tăi? În ce țin ouăle și șunca pe care le cumpără? Au vre-o carte în casă? Dar vre-o vază de
UN JOB de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372853_a_374182]
-
cu timpul. M-am dus la masa de toaletă și am luat în mână ceasul, ținându-l cu fața în jos. Am izbit geamul de colțul mesei și am strâns cioburile de sticlă în palmă și le-am pus în scrumieră și am smuls limbile și le-am pus în scrumieră. Ceasul bătea mai departe. L-am întors cu fața în jos, cadranul orb și rotițele ticăind, ticăind înăuntru, n-aveau ce să facă...” Comparabil cu gestul lui Polichinelle, rupând pe
ZGOMOTUL ŞI FURIA de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372978_a_374307]
-
am luat în mână ceasul, ținându-l cu fața în jos. Am izbit geamul de colțul mesei și am strâns cioburile de sticlă în palmă și le-am pus în scrumieră și am smuls limbile și le-am pus în scrumieră. Ceasul bătea mai departe. L-am întors cu fața în jos, cadranul orb și rotițele ticăind, ticăind înăuntru, n-aveau ce să facă...” Comparabil cu gestul lui Polichinelle, rupând pe furiș flila cu articolul încriminator din codul penal, gestul lui
ZGOMOTUL ŞI FURIA de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372978_a_374307]
-
de 40, cu care împărțea un apartament întortocheat și intim, la primul cat al unui imobil interbelic, în care erau îngrămădite cu gust, jilțuri îmbrăcate în piele de Cordoba, măsuțe joase din lemn de trandafir, oglinzi de cristal de pe la 1890, scrumiere de marmură, tapiserii și tablouri, gramofoane și telefoane cu discul aurit. La el am auzit prima dată cântecul Zarazei și am răsfoit, elevă în clasa întâia fiind, un “Paris Match”. Pe Zaraza mi-o imaginam înaltă și brună, cu ochi
LUMEA DE ATUNCI... de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371261_a_372590]
-
și de unde venea frântă de oboseală, își mai făcea timp să mai și citească. Ne-am refugiat în bucătărie. Îmbrăcată într-un capot de stambă, cu papuci în picioare, lovea cu ciocanul feliile de carne, în timp ce ținea țigara între degete. Scrumiera era plină de chiștoace. Fuma numai kent. Pe filtrul alb se vedeau urme de ruj. Simțindu-se privită, începu să-și exprime nemulțumirea față de fiica sa, care avea absențe cu nemiluita. Toată noaptea stătea cu borfașii din cartier hă hăind
CARTEA CU PRIETENI- ION IFRIM-AMINTIREA UNEI MARI IUBIRI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347740_a_349069]
-
țigări, crezând că gestul acesta ținea loc și de întrebare. Tocmai mă pregăteam să apăs degetul pe rotița randalinată a brichetei, când, am și auzit-o cum dă drumul unui hohot de plâns, răsucind și strivind chiștocul de țigară în scrumieră. Se ridică și mă invită în sufragerie. Cu puțin înainte de a pătrunde în camera în care fusesem invitat, am încercat să-mi închipui care era motivul pentru care fusesem chemat și mai ales de ce era așa de deprimată. Căzuse, probabil
CARTEA CU PRIETENI- ION IFRIM-AMINTIREA UNEI MARI IUBIRI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347740_a_349069]
-
lui Ștefan trântind supărată ușa, amenințându-l că se va căi mai târziu că o tratează ca pe o simplă curvă la care apelează doar când are nevoie. Ștefan, indignat de insolența salariatei și totodată amantei sale, a aruncat cu scrumiera după ea făcând-o țăndări în urma impactului cu peretele, unde lăsă un crater adânc în tencuială, descoperindu-și astfel temperamentul său coleric. Timpul le-a rezolvat însă pe toate cum știa el mai bine. Gina s-a calmat, amintindu-și
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1192 din 06 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347754_a_349083]
-
si-a scos sutienul cu mișcări mecanice, după care a mers la baie și a îmbrăcat un halat. Se hotărâse să nu mai vorbească. A plecat la bucătărie. Când a intrat Fănel, era la a doua țigară. Prima zăcea în scrumieră fumată pe jumătate, răsucită și strivită. El, tot în ciorapi și chiloți, a scos o sticlă cu vin din frigider și a turnat în două pahare. După ce a aprins o țigară, a întrebat-o plictisit și obosit: - Bei puțin vin
ISPITA (16) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348231_a_349560]
-
într-o apă stătătoare, poziția în picioare, acea senzație am simțit-o eu, că plutesc. M-ați întrebat despre ușurare, eliberare. Ei, ăsta e răspunsul meu. Pluteam. Parcă călcam în aer. Când am ajuns acasă, mai întâi am adunat toate scrumierele. Erau scrumiere și-n baie, și-n dormitor, și-n balcon, și-n sufragerie, și-n bucătărie, peste tot. Le-am pus în găleata de gunoi. Pachete de țigări peste tot... Le-am pus în găleată și-am mers în
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345089_a_346418]
-
apă stătătoare, poziția în picioare, acea senzație am simțit-o eu, că plutesc. M-ați întrebat despre ușurare, eliberare. Ei, ăsta e răspunsul meu. Pluteam. Parcă călcam în aer. Când am ajuns acasă, mai întâi am adunat toate scrumierele. Erau scrumiere și-n baie, și-n dormitor, și-n balcon, și-n sufragerie, și-n bucătărie, peste tot. Le-am pus în găleata de gunoi. Pachete de țigări peste tot... Le-am pus în găleată și-am mers în acea seară
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345089_a_346418]
-
m-am trezit și, în puterea obișnuinței, fără să-mi aduc aminte că eu făcusem o promisiune lui Dumnezeu că am de gând să-l urmez, am oprit ceasul deșteptător și pipăiam locul unde știam că se găsesc țigările și scrumiera. Fiind locul curățat de cu seara, mi-am adus aminte de ce se întâmplase cu o seară înainte. Zdup lângă pat în genunchi: “Doamne, dacă exiști, dă-mi putere, ajută-mă să pot să mă las de fumat, de băut și
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345089_a_346418]
-
lui Ștefan trântind supărată ușa, amenințându-l că se va căi mai târziu că o tratează ca pe o simplă curvă la care apelează doar când are nevoie. Ștefan, indignat de insolența salariatei și totodată amantei sale, a aruncat cu scrumiera după ea făcând-o țăndări în urma impactului cu peretele, unde lăsă un crater adânc în tencuială, descoperindu-și astfel temperamentul său coleric. Timpul le-a rezolvat însă pe toate cum știa el mai bine. Gina s-a calmat, amintindu-și
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376805_a_378134]