1,460 matches
-
de Înalt. Dar un fior Îi străbătuse șira spinării la auzul acelor cuvinte. Trebui să se stăpânească din greu ca să nu privească În jur. Îi reveniră În minte siluetele amenințătoare În alb și negru pe care le văzuse la abație, scrutând ca niște șerpi tot ceea ce se petrecea. Era sigur că Noffo, șeful inchizitorilor, se afla pe aproape, poate ascuns În camera alăturată. - Așadar, spune-mi ce vrei. Pe chipul cardinalului se lăți o expresie satisfăcută. - Să aflu de la dumneata care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
În picioare. Străzile orașului erau pustii. Cunoștea bine traseul patrulei de noapte, trasat cu singurul scop de a proteja marile familii. Nu Întâmpină nici o dificultate În a le evita pasul cadențat, atunci când Îl auzea de departe. Ajuns În apropierea abației, scrută pentru ultima oară strada din fața lui, spre a se asigura că nu mai era nimeni. Apropiindu-se de colțul clădirii, i se păru că deslușește un zgomot metalic, urmat de un foșnet rapid de pași ai cuiva care se Îndepărta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Cu un efort, Își Înăbuși plânsul. - Nu-i nimic, replică brusc. Doar un vis urât, adăugă el sperând ca acela care În deranjase să plece. Însă văzu ușa Închizându-se. Un călugăr cu un felinar În mână apăruse În prag. Scrută Înăuntru bănuitor, mutându-și privirea de mai multe ori de la el la cadavru. - Dar... priorule, ce faci aici? Și messer Arrigo... - E mort, frate. Sed non a Deo advocatus. El a fost cel care a ales, cu o mână nefericită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
o perfecțiune inutilă, ca Întotdeauna când faptele oamenilor vor să maimuțărească Natura, adăugă sarcastic. Dante ajunsese În fața lui. Le porunci, printr-un semn, celor doi călugări să stea locului. Carul se opri lângă sarcofag. Astrologul ridică o margine a perdelei, scrutând cu luare-aminte. Privirea sa zăbovi pe chipul senin al lui Arrigo, apoi pe lada de la picioarele lui. Pe urmă se Întoarse către poet. - Așadar, era În mâna dumitale. Ar fi trebuit s-o știu, zise el, arătând spre sacul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
i s-au părut mai bune datorită împrejurării în care le mâncase. Brăchut își isprăvise povestea. Judecătorul îl descususe pe îndelete în timp ce mesteca micile lumi, ca un cunoscător. „Bine, bine, bine...“, spuse ridicându-se și aranjându-și plastronul. Apoi privi peisajul, scrutându-l parcă până în străfundul ochilor. Era în continuare la fel de țeapăn, cu pălăria bine aranjată pe cap. Dimineața își prefira încet lumina și orele. Toți cei prezenți erau așezați ca niște figurine de plumb pe o scenă în miniatură. Berfuche avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
cu o voce „de zahăr“, aveau să povestească mai târziu smochinele uscate. Iar coana Marchoprat, care era o gură spartă fără pereche, dădu fuga să-i povestească vechii sale prietene MĂlanie Bonnipeau, o bigotă cu bonetă, care își petrecea timpul scrutând strada de la fereastra joasă a casei sale, dintre plantele verzi care își desfășurau la geamuri volutele apoase și pisica grasă cu o figură gravă, ca de călugăr. Cele două bătrâne începură atunci să facă tot felul de presupuneri și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
bat noroiul vremii Cu ochii-nchiși. Hlamida Să-mi scoată-n drum nerozii, Din cârciumi grași și beți. Ca fluturii, ce rabdă Să-i poarte-n praf omida, Să rabd și eu povara A duce două vieți?" (Nehotărîre) Ne întrebăm, scrutând această veritabilă față a domnului Arghezi: cum a fost posibilă confuziunea: Arghezi poet modernist? Dacă modernismul e ancheta niciodată descurajată a condițiunilor frumosului necontingent, domnul Arghezi se exclude din aceste preocupări. Dacă înțelegem prin modernism satanismul postbaudelairian sau predilecția desenurilor
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Acasa > Orizont > Ganduri > SERGIU GĂBUREAC - TABLETA DE WEEKEND (44): APOCALIPSA DUPĂ TRAIAN Autor: Sergiu Găbureac Publicat în: Ediția nr. 956 din 13 august 2013 Toate Articolele Autorului (frântură) Se-nalță Poetul, din mine, în a sa scară Scrutându-și adânc beata lui țară. Marfarele sar de pe-ale lor șine Nu s-a făcut, cică... producția de-afine! Tramvaie se-mpung prin a sa Capitală De crezi că-i rodeo, organizat de Hăineală. Au loc grozăvii prin Comitetul
TABLETA DE WEEKEND (44): APOCALIPSA DUPĂ TRAIAN de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364325_a_365654]
-
Articolele Autorului Ca ziua și noaptea primăvara inimii și toamna trupului pe firul vieții își încrucișează cărările. martor mut, privesc scurgerea nisipului din clepsidră... Marinarul Sub razele lunii, corabia despică valurile, marea dezlănțuită mușcă sălbatic din carenă. Pe punte, căpitanul scrutează atent cerul, stelele își scutură pulberea pe obrajii lui împietriți. Referință Bibliografică: Timpul / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 976, Anul III, 02 septembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Floarea Cărbune : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
TIMPUL de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364385_a_365714]
-
Podișor Publicat în: Ediția nr. 284 din 11 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Pelerin Odată am făcut popas, Acum ar fi prea mare lux. De taină-adieri dau glas Că vine Marele Reflux! Cum nu mă uit iar înapoi, Nici nu scrutez întinse zări, Doar sufletul îl mai ogoi- Nu-mi plec urechea la chemări. De este soare sau e fum, Înfrunt arșițe, viscol, ploi: Sunt călător, îmi văd de drum, Cu un trifoi cu patru foi. Nu mă grăbesc, nu pierd
PELERIN, DE ADRIAN SIMIONECU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364465_a_365794]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > NE ÎNECĂM CU LINIȘTEA ÎN ADÂNCURI Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 922 din 10 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Trup fără nume imagine robustă gândul lăuntric ce naște mâhnire scrutează privirea mintea lucrează riduri pe tâmple albul cu negru griul neutru suflet de veghe în ziduri fără chei se pierde în reverie un pom un om fără alee s-au așezat speranțe pe fir de ață viața cuvinte pe piscurile
NE ÎNECĂM CU LINIŞTEA ÎN ADÂNCURI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363913_a_365242]
-
autorul ne sugerează starea eului poetic care este frisonat de sentimentul de melancolie produs din dorința de a retrăi în preajma a ceea ce a fost odată, un fel de alean, sau nostalgie, sau mai degrabă o dorință puternică când copil fiind scruta “ intens printre castani/ Când seara se lăsa albastră”, așteptând mama “Neliniști de copil strângeam,/ Făr`a rosti niciun cuvânt ... La tine-n brațe mă trezeam,/ Șoptind:”mamă, miroși a vânt. “(Dor ). Dar, și prenumele poetului, Dorian, poate să ne conducă
DORUL CA SENTIMENT AL ADUCERILOR AMINTE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364022_a_365351]
-
să pătimească, Mâini cu noduri groase, ca de arbori vechi, Mâini uitate în poală, gemene, perechi - Două cuiburi goale, împletite în grabă - Singuratici, vorba, lacomi, să o soarbă, Să oprească timpul lung, de pătimit, Căutând la locul celuia iubit, Tot scrutând cărarea celuia iubit, Tot scrutând cărarea celui așteptat, Gârboviți de viață, plans și de oftat! N-am să uit vreodată mâinile lor bune... Deși-s duși acuma din această lume, Alte mâini crescut-au din mâinile lor, Mâini ce-or
ALTE MÂINI de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/364035_a_365364]
-
groase, ca de arbori vechi, Mâini uitate în poală, gemene, perechi - Două cuiburi goale, împletite în grabă - Singuratici, vorba, lacomi, să o soarbă, Să oprească timpul lung, de pătimit, Căutând la locul celuia iubit, Tot scrutând cărarea celuia iubit, Tot scrutând cărarea celui așteptat, Gârboviți de viață, plans și de oftat! N-am să uit vreodată mâinile lor bune... Deși-s duși acuma din această lume, Alte mâini crescut-au din mâinile lor, Mâini ce-or să înseteze de același dor
ALTE MÂINI de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/364035_a_365364]
-
întâmplare. (A se vedea, în carte, modul în care romancierul Al. Florin Țene se joacă cu numele: Constantin, Costi, Costel este „geamănul“ protagonist al precedentei sale opere romanești, Netea este anagrama lui Țene A., „celălalt“ eu narativ.) Observăm, din această scrută trecere în revistă a cărții din carte (marcată grafic cu ajutorul literelor cursive), că romanul lui Al. Florin Țene Inelul de iarbă are ca subiect căutarea împlinirii individuale prin dragoste. În fiecare istorioară avem de a face cu o dedublare a
ÎNŢELEPCIUNEA ESTE DUMNEZEU, IAR IUBIREA IDEALUL, PREFAŢĂ DE VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞLA ROMANUL INELUL DE IARBĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364009_a_365338]
-
de gălăgia ce alungă liniștea de la porțile sufletului meu. Mi-e dor de armonie, de acele zile când, liniștea coboară lin din lumină, alungând furtuna și panica stârnite în suflet. Mi-e sufletul un porumbel călător care-și caută echilibrul, scrutând orizontul. Acea linie care unește Cerul cu Pământul și seamănă cu linia vieții, atât de întortocheată uneori. Au trecut anotimpurile peste lume, multe primăveri și toamne am străbătut, dar drumul spre liniște, nicicând nu l-am mai regăsit. Am pierdut
GOLFUL LINIŞTIT de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 898 din 16 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363536_a_364865]
-
de niște eroi care să-l ajute în lupta sa cu „saltimbancii și Irozii” acelor vremuri. Cum efervescența electorală din acest an a prins în vârtejul ei toată suflarea românească, am privit și eu la orizontul alegerilor președintelui României, am scrutat puzderia de candidați dintre care să-mi aleg CONDUCĂTORUL și...am constatat că și „prezentul” meu a rămas la fel cu cel din vremurile eminesciene, deși a trecut atâta timp de atunci. Degeaba mi-a șoptit Poetul: „toate-s vechi
UN BASARAB PENTRU ŢARĂ de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362357_a_363686]
-
aici altfel te vei trezi cu o săgeată în piept sau cu un pumnal înfipt în spate, ori mai rău... știi tu... spânzurat pe lemn, mai spuse comandantul patrulei și făcu apoi semn soldaților să-l urmeze. Rămas singur Baraba scrută cu privirea încruntată în lungul străzii însă nu mai zări nimic din ceea ce-l interesa. Cel pe care pusese ochii dispăruse cine știe pe unde. Dezamăgit și enervat totodată porni totuși într-acolo, în direcția în care acela dispăruse. Din fața
AL TREISPREZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362339_a_363668]
-
uns cu toate alifiile gnoseologice și para-istorice, exclamă patetic - explicit - demitizant (paradoxal) - un enunț retoric, captând cumva - amețitor, - starea de „nestare”, cosmică: rostul sau nerostul însuși actului de a scrie, într-un timp (summum al duratelor noastre) ce poate fi scrutat doar prin „întrezărire”, așadar în plin vertij al Mutației (memoria teluricului, - zburarea materiei în inefabil, prin Cuvânt (aici cuvinte, scântei ale „norișorului de splendoare” din epopeea Enuma Eliș: astrofizica se-mbină analogic cu psihanalismul actual; (ce tip de revelație este
UN CAVALER LA CURTEA OXIMO(I)RONISMULUI de EUGEN EVU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362449_a_363778]
-
pilonul, inima care susține întreaga creație: „(Semiîntuneric. În avanscenă, la o măsuță care se găsește în colțul din stânga, Anton Pann se așează cu oarecare încetineală, deschide cartea și începe să scrie. După un timp își ridice privirea către bolta cerului scrutând depărtările și, cuprins de nostalgia amintirilor, vorbește cu patimă). ANTON PANN: Trag cortina ca pe-o spumă,/ Totu-i viu ca și-altădată.../ Gluma, cu plăcere e gustată/ Precum șuncă afumată -/ Sărată și piperată,/ Dar... udată după lege,/ Cu-un
„ANTON PANN” OPERETA STRĂLUCITOARE A COMPOZITORULUI MARIN VOICAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364027_a_365356]
-
pe lângă el, mormăind ceva într-o limbă păgână. Nu-l observase, Tragodas fiind pitulat într-o tufă. Mai stătu astfel ceva vreme, neîndrăznind să se ridice de la pământ. Dar simțind liniște peste tot, cuteză să-și ridice capul și să scruteze împrejurimile la lumina lunii. Era singur. Se ridică în coate și se târî până lângă un trunchi scorburos de salcie. Căută din nou să se dumirească unde se află. Bucuria i-a fost imensă, căci locul în care ajunsese i
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
etc.), orășelul Valls se transformă într-o adevărată Mecca pentru toate cetele de „castelani” din Regiunea Catalonia. În astfel de ocazii, piațeta centrală Plaça del Blat arată ca un cazan clocotitor, capitală incontestabilă a „castelelanilor”, care se-ntrec în a scruta cerul de la egal la egal, ochi în ochi. Începută în anul 1791, tradiția încă tânără a acestor întâlniri a dus multă vreme o existență de nișă, rezumându-se strict la granițele localității Valls. Abia la începutul secolului al XIX-lea
SENTIMENT CATALAN de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364132_a_365461]
-
Apoi, imediat ce făcu asta o rupse la fugă pe câteva străzi și în cele din urmă ieși în spatele hanului grecesc făcând un ocol considerabil doar ca să scape de privirile indiscrete. Privi cu atenție în jurul său și se apropie de intrare scrutând împrejurimile. Intrând acolo, printre foarte puținii clienți, Baraba văzu la o masă un om singur care stătea cu spatele. Se gândi să meargă într-acolo să se așeze la masă și să înceapă o conversație care cine știe, l-ar
ANCHETA 12 (FRAGMENT DIN ROMAN) COMOARA de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364105_a_365434]
-
2013 Toate Articolele Autorului la ultimul cart Mai sunt azi cuvinte ce-și murmur-acorduri spre șoapta ce încă noi nu am rostit, iubirea săpat-a în inimi fiorduri în care pluti-vom mereu spre zenit. Eu sunt timonierul ce marea scrutează, chiar dacă eu țărmul visat nu-l zăresc, rămân sa-mi fac cartul de ultimă strajă cu gândul minunii ce vreau s-o iubesc. Lumina îmi este o dalbă fecioară luceferii inimii aruncă văpăi în mine vuiește o mare sprințară și-
LA ULTIMUL CART de LEONID IACOB în ediţia nr. 930 din 18 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364238_a_365567]
-
-mi fac cartul de ultimă strajă cu gândul minunii ce vreau s-o iubesc. Lumina îmi este o dalbă fecioară luceferii inimii aruncă văpăi în mine vuiește o mare sprințară și-așteaptă iubirea ochilor tăi. Eu sunt timonierul ce marea scrutează, spre șoapta ce încă noi nu am rostit, lumina îmi este o dalbă fecioară, iubirea mi-i drumul ce-l port spre zenit. Leonid Iacob Referință Bibliografică: la ultimul cart / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 930, Anul
LA ULTIMUL CART de LEONID IACOB în ediţia nr. 930 din 18 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364238_a_365567]