388 matches
-
Ravel, am combinat poveș tile pe o pânză pe care am numit-o Le petit poucet. — Cum arăta? — Era imaginea personajului din basmul lui Charles Perrault, într-o pădure. Tom Degețel era un punct roșu, pentru că mă gândisem și la Scufița Roșie. Pădurea ab stractă era sugerată de culoarea verde, se mai vedea și moara, de care ți-am vorbit, iar de partea cealaltă, printr-o anume specie de grafism, l-am reprezentat pe lup. După aceea am prins curaj și
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
ne-am trezit ne-am dat seama că totul a fost un vis. Am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa. Gânguț Elena-Daniela, clasa a V-a Clubul Copiilor Comănești - Bacău profesor coordonator Iacob Leonid Eu și Scufița Roșie Fiind copilă curioasă, cutreieram prin păduri să cunosc natura cea încântătoare, al păsărelelor glas și drăguțele animale. Mergând așa de fericită sărind de pe-un picior pe altul, deodată o zăresc cu ochii mei micuți pe Scufița Roșie cum
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Eu și Scufița Roșie Fiind copilă curioasă, cutreieram prin păduri să cunosc natura cea încântătoare, al păsărelelor glas și drăguțele animale. Mergând așa de fericită sărind de pe-un picior pe altul, deodată o zăresc cu ochii mei micuți pe Scufița Roșie cum hoinărea și ea cu coșulețul cu bunătăți făcute de mama sa. Cum văd că se îndepărtează, o strig: Hei, Scufiță Roșie! Așteaptă-mă! Fetița se oprește. Privește către mine. Eu îi zâmbesc. Bună! îmi spune Scufița Roșie. Mă
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
așa de fericită sărind de pe-un picior pe altul, deodată o zăresc cu ochii mei micuți pe Scufița Roșie cum hoinărea și ea cu coșulețul cu bunătăți făcute de mama sa. Cum văd că se îndepărtează, o strig: Hei, Scufiță Roșie! Așteaptă-mă! Fetița se oprește. Privește către mine. Eu îi zâmbesc. Bună! îmi spune Scufița Roșie. Mă bucur să te văd! îi răspund eu. Vrei să vii cu mine la bunica? Săraca e bolnavă și i-am pregătit în
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
micuți pe Scufița Roșie cum hoinărea și ea cu coșulețul cu bunătăți făcute de mama sa. Cum văd că se îndepărtează, o strig: Hei, Scufiță Roșie! Așteaptă-mă! Fetița se oprește. Privește către mine. Eu îi zâmbesc. Bună! îmi spune Scufița Roșie. Mă bucur să te văd! îi răspund eu. Vrei să vii cu mine la bunica? Săraca e bolnavă și i-am pregătit în coșuleț cu bunătăți, căci poate o să-și revină, îmi explică copila plină de entuziasm. Scufița Roșie
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
spune Scufița Roșie. Mă bucur să te văd! îi răspund eu. Vrei să vii cu mine la bunica? Săraca e bolnavă și i-am pregătit în coșuleț cu bunătăți, căci poate o să-și revină, îmi explică copila plină de entuziasm. Scufița Roșie o luă înainte cu bonețica ei roșioară și cu rochița-i de mătase. Eu, după ea în fugă. Deodată, fetița zări un câmp de-un verde smarald înzestrat cu floricele micuțe pictate cu culori deosebite în felurite parfumuri. Scufița
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Scufița Roșie o luă înainte cu bonețica ei roșioară și cu rochița-i de mătase. Eu, după ea în fugă. Deodată, fetița zări un câmp de-un verde smarald înzestrat cu floricele micuțe pictate cu culori deosebite în felurite parfumuri. Scufița Roșie se așeză pe iarba moale și începe să culeagă florile. Și eu, la rândul meu, după ea. Și strângem noi ce strângem și deodată aud un foșnet în tufărișurile înfrunzite. Copila își continuă treaba, dar eu, cum mă ridic
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
continuă treaba, dar eu, cum mă ridic de-o mare presimțire mă ascund după un stejar secular ce-și făcea veacul în pădure. De pe drumul șerpuit apare un lup lățos, cu ochi strălucitori țintiți spre fetiță. Eu îi fac semn Scufiței să plece de acolo. Ea nu mă ascultă. Lupul ajunge în fața fetiței: Bună ziua, Scufiță Roșie! Ce te aduce pe aici? o întreabă lupul. Păi... mă duc la bunica să-i dau un coșuleț cu bunătăți, îi răspunde fetița. Dar unde
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
un stejar secular ce-și făcea veacul în pădure. De pe drumul șerpuit apare un lup lățos, cu ochi strălucitori țintiți spre fetiță. Eu îi fac semn Scufiței să plece de acolo. Ea nu mă ascultă. Lupul ajunge în fața fetiței: Bună ziua, Scufiță Roșie! Ce te aduce pe aici? o întreabă lupul. Păi... mă duc la bunica să-i dau un coșuleț cu bunătăți, îi răspunde fetița. Dar unde stă bunica ta? o întreabă lupul și mai curios. Eu îi fac semn să
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
vânătorului. Peste cinci minute lupul ajunge la casa bunicii. Cum intră, se apropie de pat și dă plapuma la o parte. Dar, surpriză, în locul bunicii bătrâne se afla vânătorul care îl împușcă pe lup, iar de după dulap ieșisem eu cu Scufița Roșie și scumpa ei bunică. Ne ducem afară și împărțim cu toții bunătățile din coș. După ce terminăm de îmbucat, eu pornesc înapoi pe cărare și apoi acasă unde mă aștepta mama mea cea dragă. Gălățanu Nicoleta, clasa a VII-a Școala
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
natură penală. În plus, cât Încă n-am Început, ai dreptul s-o accepți ori nu. Dumneata hotărăști. M-am uitat spre el intrigat, cu un Început de tulburare: vorbea serios ori se juca de-a Lupul cel Rău și Scufița Roșie cu mine? Ce naiba erau prostiile astea și unde vroia să ajungă, În fond? Să mă impresioneze, să mă sperie, să mă facă să renunț? Nu Înțelegeam: dacă se răzgândise, n-avea decât să mi-o trântească de la obraz, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mereu, ca un fel de incantație plină de elan, Îmbelșugată și profund satisfăcătoare, cuvântul englezesc „childhood“ (copilărie), care sună misterios și nou și devine tot mai străin pe măsură ce se amestecă În mințișoara mea ticsită și febrilă, cu Robin Hood și Scufița Roșie, cu bonetele cafenii ale bătrânelor zâne cocoșate. În stânci sunt scobituri pline cu apă de mare călduță și șoaptele mele magice Însoțesc anumite vrăji pe care eu le urzesc deasupra minusculelor bazine de safir. Locul unde mă aflu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
eu... Ia să vedem! Cred că aș avea poftă de niște cornulețe cu frișcă. Cunosc o cofetărie pe Calea Moșilor unde le prepară admirabil. Diseară... Ei bine, diseară o să ne uităm la televizor, iar înainte de culcare am să-ți povestesc Scufița Roșie. Crede-mă, vom petrece de minune! Cățărat pe pervazul ferestrei, Mirciulică urmărea silueta grațioasă a Melaniei Lupu. În capătul străzii, bătrâna își flutură discret degetele în dreptul buzelor, apoi dispăru. Motanul rămase neclintit, statuie de catifea cu ochi transparenți agățați
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
n-avea vârstă. Expresia din ochi i-o amintea pe cea a olandezului Van der Hoph. * Aprinse lampa cu abajur de mătase bleu și trandafiri mici din catifea. Din patul de bronz, pictat cu îngerași, te așteptai să răsară o scufiță cu panglici și dantele. În bufetul vienez cu două vitrine, modern prin anii '80-'90, un instantaneu al epocii ar fi surprins sticle de apă de Vichy, flacoane de colonie Cuir de Russie, pastilele întăritoare ale doctorului Blow sau elixirul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
veni. Fii convinsă, draga mea. Va veni! Va veni! Va veni! Luă sticla cu apă fierbinte pregătită în bucătărie și urcă în pat. Motanul adormise în fotoliu. ― Ce să-ți fac, dragul meu, dacă bei... Am să-ți povestesc mâine Scufița Roșie. Eu voi citi puțin din Loti... Pêcheur d'Islande. Are pagini a-do-ra-bi-le. Deschise cartea și cu un suspin începu să citească. Pe noptieră erau pregătite, într-o farfurioară, trei marțipane. * Ocoli băltoaca și se opri la vitrina unui magazin
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Melania Lupu ce părere aveți? ― Se dă în vânt după jeleuri, rade cam la jumate' de kil pe zi, filme cu cowboy și motanul Mirciulică! Așa-i cheamă. În fiecare seară, îi citește din Andersen și Frații Grimm. Duminica povestește Scufița Roșie. O aud bombănind până noaptea târziu. Conchise bătând cu degetul în tîmple: Soni... Cristescu își privi mâinile înguste apoi ochii i se opriră la vârful pantofilor. ― Sînteți convins că Panaitescu s-a sinucis? ― Bine, dar... Sculptorul apucă strâns de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
igrasioși, năclăiți cu vopsea de ulei deja scorojită, tot felul de obiecte de decor: uși din carton, ferestre din polistiren, arbori, munți, dealuri, văi, scări din placaj, fațade de case, stâlpi de telegraf, măști râzânde, măști plângânde, o fântână, o Scufiță Roșie din placaj, un Lup din polystiren, un Zmeu, Zgripțuroici, Sirene din carton, coroane de regi, o cascadă de râu din pefele, un izvor din polystiren, bănci rabatabile și nerabatabile, toate confecționate din carton, polystiren sau placaj, vopsite în așa
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de abureală. Voia oare să demonstreze că este clarvăzătoare sau ce altceva voia să demonstreze? Că nu-i o simplă muritoare? Că așteaptă, având calități ieșite din comun, de la concitadini, mai mult respect? Gerard căută cheia dosită după paravanul cu Scufița Roșie și Lupul și descuie. Pătrunzând în întunericul încăperii, i se păru că aude în surdină niște acorduri de pian sau ceva din operetele lui Kalmann. Dacă n-ar fi aprins becul de deasupra ușii, ar fi avut senzația că
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nici mai târziu n-am citit povești cu zâne, cu spiriduși. Am trecut direct la isprăvile săvârșite de Gruia lui Novac sau de echipajul submarinului Dox. Probabil, la fel ca absența jucăriilor, asta a avut urmări negative. Cred că nici Scufița Roșie, nici Pinocchio, nici Albă ca Zăpada n-au făcut parte din copilăria mea. În schimb, ascultam cu gura căscată ce-mi povestea tata despre campaniile militare ale lui Alexandru "Machedon". Habar n-aveam cam la ce distanță se afla
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
fel de transă vigilă, unui astfel de exemplar i-a deschis pe neașteptate fermoarul bluzei. Bluza era turcoaz. Culoarea naturală a purtătoarei. Mă duc să-l privesc, uite că nu doarme, privește pe perete, acolo de unde teoretic trebuie să apară Scufița Roșie sau cine trebuie să apară după o noapte atît de agitată, un iepure, plouă, se Întoarce cu spatele, nu m-a simțit, se duce să viseze. Această extraordinar de fragilă ființă care sare, rupe ciucurii fotoliului, dă din mîini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-și salva de la moarte stăpînul. CÎinele este prietenul omului”, tot din Dicționar), cum m-ați Înnebunit amîndoi, chiar, uitasem iar de copil, pentru că-și tot acoperă fața cu mîinile, e nițel marcat de ce se-ntîmplă prin casă, iată varianta lui la Scufița Roșie, a fost odaată, o bunicuuță, care mergeea, și-a călcat-o mașina, se ascunde-n debara și, În final, mi-am pierdut serviciul. Fiindcă dacă stai acasă și scrii cu speranța că vei mai lua un premiu din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
calmă, resemnată; scriitorul Își ascunde, sub o formă sau alta, inevitabila depresiune, provocată de sentimentul Împuținării, al crizei, al neputinței.” (Lucian Raicu) Așadar să supraviețuiesc calm, demn, să-mi pun o mască mortuară diseară, cînd mergem la concert. Andrei povestește Scufița Roșie, varianta a doua. A fost odaată ca niciodaată, o bunicuuță, tare supăraată. Și-a Împușcat-o lupul. Că plîngea. Textele din această Scufiță roșie pe care o citiți cu ochelari sînt aproape la fel de vechi ca basmul: „BÎlciul presei” (titlu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
supraviețuiesc calm, demn, să-mi pun o mască mortuară diseară, cînd mergem la concert. Andrei povestește Scufița Roșie, varianta a doua. A fost odaată ca niciodaată, o bunicuuță, tare supăraată. Și-a Împușcat-o lupul. Că plîngea. Textele din această Scufiță roșie pe care o citiți cu ochelari sînt aproape la fel de vechi ca basmul: „BÎlciul presei” (titlu inventat de Radu G. Țeposu) a apărut În Cuvîntul, Amfiteatru și Cuvîntul de ambe sexe, sub pseudonimul H. Parcea, În anii 1990 - 1992; rubricile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
atunci mi s-a părut Însă o groaznică impietate, cum adică nu există scenariști, există, erau scriitorii, era vecinul de la opt, care fusese sectorist și putea oricînd să scrie un scenariu pentru că-și pusese ochelari, vedea mai bine, ca-n Scufița Roșie, avea dinți atît de mari, erau atîția alții, neînțeleși și pierduți chiar pe-acolo, prin Ministerul Culturii unde cînta Spiess urmărind cu ochi de tenor cum vin angajații la program, altceva nefiind În stare să urmărească, nu scria În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Nu-mi venea nici una în minte. Mă simțeam neghiob, și conștiința opacității mele mă paraliza. Trecui repede în revistă: Perrault, Grimm, Andersen, Lafcadio Hearn. Mi se păreau toate cunoscute. Mi se părea că aș fi ridicol să le spun povestea Scufiței Roșii sau a principesei adormite, sau a comorii fermecate. Aș fi vrut să știu o poveste minunată, cu aventuri și complicații multe, care să-i placă și Maitreyiei. Să fie, în sfârșit, demnă de un tânăr inteligent și cetit; să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]