4,809 matches
-
Vijelie ce ar fi putut sau nu să devină mireasa lui Vișinel. Alte treburi îi mânau pe Lisandru și Rafira, ca și pe oamenii șatrei, pe drumurile vieții lor pline de atâtea hârtoape nevăzute. * Vișinel începu să-și adune câteva scule, puse nicovala în fața cortului și continuă să lucreze la o tingire începută cu o săptămână în urmă, ascultând fiecare bătaie a ciocanului ca pe un cântec ce voia neapărat să-i prindă zborul de pasăre măiastră. Bucata de tablă de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
noi, cu etaj. După predarea unei lucrări mai gingașe, un gang înflorat de jur împrejurul unei case de om gospodar, înainte de Paște, bunicul își primi plata de 700 de lei și-i porunci lui Sâlică să ducă acasă traista grea, plină de scule, că el se oprește puțin la crâșma Doboșoaiei să se răcorească. Numai că, pe drumul de întoarcere, îl mai ispitiră încă două cârciumi unde poposi, la Grigore Pircu și la alogenul Lang, ajungând acasă pe înnoptate, bine aghezmuit. Când îl
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
care ne-a fost confiscată de statul comunist, spre norocul nostru, a constat numai în cea înregistrată la Primărie, în registrul agricol, la numele tatei, Cotlarciuc Vladimir, adică : o bucătărie de vară îcăsoaia unde stătea bunica); o standoală îmagazia cu scule și unelte); un grajd, toate construite de tata după ce s-a întors din prizonierat; două hectare de pădure în dealul Runc; trei hectare de pășune și fânaț. Restul averii era trecut pe numele bunicii: casa, curți, grădini, acareturi, moara, animale
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Sâmbăta se termina programul de lucru săptămânal și muncitorii plecau acasă la țară, timp în care eu sustrăgeam cheile aflate în biroul tatei și, împreună cu Costeștii și Cimpoieșii, pe șest, inspectam toate încăperile, în căutare de fier vechi sau unele scule de trebuință. La bucătărie, cotrobăiam de-ale gurii, iar la plecare, Virgil, care era liderul nostru, își încheia ”vizita”cu un ritual special, acela de a se urina în castronul cu sare de bucătărie. De-a lungul timpului nu s-
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
zile. Ideea, gândul, hotărârea erau ademenitoare. Dar, când să treacă la fapte, începu a se împotmoli în consumuri nu tocmai mici de bani, că, noua îndeletnicire, pe care luase decizia de a se apuca, necesita multe materiale, mașinării, ustensile și scule, toate, ușor de procurat, dar, cu aceeași ridicată cheltuială bănească. A trecut și perioada aprovizionărilor, constituirii atelierului, căci era vorba de un adevărat atelier,cu compartimente și compartimențele. A urmat o altă perioadă de timp, dintr un punct de vedere
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
șapte și zece dimineața, o să-ți dea deșteptarea. Până-n prânz trebuie să termine, că are un parastas, o cumetrie, un botez, un tăiat de moț, o chestie serioasă, vezi bine. Așa că te zorește să-l ajuți și să-i dai sculele la mână. Observă că ești cam mocăit și că profesor, profesor, da' nu prea vezi meserie și habar n-ai să deosebești o cheie de șai'șpe de una de douăzeci vai de capu' tău. Când ajunge pe la jumătate cu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
spăsit că nu, n-ai așa ceva. Se uită la tine ca la ultimul fraier de pe pământul ăsta. Murmură scrâșnit: Dacă știam, îmi aduceam eu Bosh-u' meu, da' cine să-și fi închipuit așa ceva!?" și oftează. Te trimite prin vecini după scula respectivă. Dai din umeri. N-ai asemenea relații încât să-ți permiți așa ceva. În plus nu-i nici zece... Te privește ironic și zice cu un sarcasm greu de egalat: "Nu-i nici zece? Lasă, tălică, că mi ți-i
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
umple găuroiul ce-ți rânjește sfidător din pardoseală. Când te întorci, îți face socoteala și-ți mai adaugă o j'ma de milion, că a trebuit să spargă cu mâna betonu' ăla. Până-și bea domnu' meseriaș bericica, îi strângi sculele și te apuci să faci curat după el. Înainte să plece, își mai aruncă un ochi critic prin baie, apoi se spală fornăind până la brâu. O face iute, jegoșindu-ți după aceea prosopul, cu care oricum va da discret un lustru
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
demonstrativ de aducere aminte. În cele din urmă, dădu din cap, înțelegând, chipurile, la ce anume se referea amicul: "Aaa! Ciușmeaua?" "Păi, da, cișmeaua..." "Gata? Ești hotărât pă treabă?" "Și normal!", făcu Petrică, zornăind din sacoșă. "Ce, am cărat toate sculile dăgeaba? Am venit la o lucrare, nu?" "Bine, dom'ne. Uite, ciușmeaua e după tufișu' ăla marile dă măceș, cum mergi pă aleea spre clopotniță. Da' ce, n-o știi tu?" "P-aia? P-aia o știu, cum să nu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
banii așa", observă omul. "Auzi, tu, da' n-are și el o mașină mai pricopsită așa?" Are, cum să nu aibă. Uite BMW-ul ăla patru ori patru din curte. Ăla negru de lângă scară." "Mersi, duduiță scumpă. Ăăă, da' frumoasă sculă ai, bre! E vreo supărare dac-o încerc și io să văd cât dă tare-i geamu', că auzii că are astea o sticlă pă ele dă nu trece nici glonțu'?" Relu simțea că nici glas nu mai are, gâtul
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
al cărei geamlâc da spre curtea voastră? Ce era ăla? Salam de vară sau salam de Sibiu? Nici azi n-am aflat. Vecinul putea, desigur, să întrețină o astfel de vitrină, că avea un frate care prietenise cu unul, mare sculă pe basculă, undeva la un abator și dacă nu curgea, pica. La multe pofteați voi atunci, omule. Chiar și la școală când îl vedeai pe fiul doctorului, mâncând pâine albă cu unt și cu salam, în timp ce voi mâncați pâine neagră
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
avut și ai dreptate, Dumitre!”. Era poate pentru prima oară când Pâcu nu avea de zis ceva în plus... Cărăușii îl urmăreau pe Pâcu cum întoarce fluierul pe toate fețele și chiar încercându-l pentru o frântură de timp. Bună sculă ai, Mitruță. Numai că o ții ascunsă... De fapt așa se și cade. O sculă bună nu se poartă la vedere. Cuvintele lui Pâcu au stârnit râsul cărăușilor... Da’ ce v-a apucat, flăcăii tatii? S-a umflat orzul în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
zis ceva în plus... Cărăușii îl urmăreau pe Pâcu cum întoarce fluierul pe toate fețele și chiar încercându-l pentru o frântură de timp. Bună sculă ai, Mitruță. Numai că o ții ascunsă... De fapt așa se și cade. O sculă bună nu se poartă la vedere. Cuvintele lui Pâcu au stârnit râsul cărăușilor... Da’ ce v-a apucat, flăcăii tatii? S-a umflat orzul în voi? Râdem și noi de... scula lui Mitruță, pe care în loc s-o folosești o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ții ascunsă... De fapt așa se și cade. O sculă bună nu se poartă la vedere. Cuvintele lui Pâcu au stârnit râsul cărăușilor... Da’ ce v-a apucat, flăcăii tatii? S-a umflat orzul în voi? Râdem și noi de... scula lui Mitruță, pe care în loc s-o folosești o drămăluiești ca pe gobăi - a răspuns Hliboceanu pentru toți. Voi credeți că așa se cântă? Pui fluierul la gură și cântecu-i gata? Păi când te duci la o femeie scoți... fluierul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cântec. Așa că fă bine și gândește-te la o poveste din cele pe care numai scăfârlia ta afumată poate s-o scornească. Drept urmare, Pâcu a privit cu parapon spre moș Dumitru și-a scos luleaua, punga cu tutun și celelalte scule trebuitoare. Le-a așezat pe masă. Cu un calm demn de un mare meșter, a pornit să meremetisească luleaua. Cu mare nepăsare s-a apucat să îndese tutunul în ea. Mitruță, atent la toate mișcările lui Pâcu, s-a repezit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
făcea planton schimbul doi era în câștig. - a zis cu ton de șagă Mitruță. Era în mare câștig!... Da, da! Dormea de două ori! - a intervenit Pâcu, stârnind râsul cărăușilor. Hliboceanu a adus pe dată lădița cu tot felul de scule trebuitoare la drum. A scos o toporișcă și i-a întins-o lui Iordache: Acum să mi vii cu un par, ca să ridicăm carul, pentru a putea scoate roata! Ai venit? Cocoșitu a alergat în desiș și în scurtă vreme
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
arătat-o lui Cotman. Acesta a luat-o în mâini, a cumpănit-o ca pe o găină și a întrebat: N-o ruginit de când stă în pod? Și mai întâi, cu ce merge? Cu sare sau cu plumbi? Râzi de scula mea... Dacă ai ști câți urecheați am cotonogit eu cu ea... Și află tu, băiete, că merge cu alice. Iaca și încărcătura - i-a întins Mitruță câteva cartușe. Asta-i altă ceea, băiete. Numai să nu trebuiască s-o folosim
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ți-o rămas încă bun. Află că aici în cotlonul ista de chimir am o poveste veche-veche... Nu știu cât îi de adevărată, dar îi tare frumoasă!... Dacă tot ai deschis vorba, atunci scoate-o la lumină, că altfel moare acolo între sculele lui ducă-se pe pustii!... Pâcu s-a prefăcut că nici nu aude spusele prietenului său și și-a văzut de lulea... Când fumul plutea în jurul capului lui ca un nimb, a pus mâna pe ulcica cu vin, a gustat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pînă am reușit s-o pornesc. — Așa deci, zice Sena căzînd pe gînduri, dînd ocol caroseriei, oprindu-se în dreptul portbagajului pe care îl deschide cu podul palmei făcînd să-i scîrțîie balamalele. Ce mai vechitură, se gîndește, descoperind lada de scule pitită sub un preș mizerabil. O apucă de mîner scoțînd-o la iveală, o zdrăngăne lovindu și-o de coapsă, balansîndu-se incomodat, pășind greu, în timp ce domnul Președinte îl urmărește în oglinda retrovizoare cum se apropie. — Nu sînt deloc superstițios, zice domnul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
plecarea pînă găsim un meseriaș care să i facă o revizie amănunțită, să fim liniștiți că n-o să ne lase undeva la mijlocul drumului cînd ne-o fi lumea mai dragă. Nici o grijă, spune Sena lăsînd neglijent din mînă trusa de scule care se izbește de pămînt făcînd un zgomot metalic asurzitor, ia să vedem ce avem aici. Ăsta da arsenal, dom’ Președinte, se vede că aveți legături strînse cu reprezentanții clasei muncitoare, zice deșertînd totul pe jos, trecînd în revistă șurubelnițe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
adică treisprezece? se miră Dendé. — Dom’ Roja, zice Tîrnăcop, chiar vreți să facem totul uitat, întreabă, dîndu-și seama că dintr-o clipă în alta cortul o să cadă grămadă. — Toate catrafusele astea nefolositoare, se aude vocea lui Roja pufăind, haine, cratițe, scule, lanterne, brichete, mîncare, apă, cărți. Păstrăm doar armamentul și muniția, zice. — E ca un leu dom’ Roja, zice Tîrnăcop simțind că se înviorează, o fi ieșind oare în sfîrșit din letargie? — Numai așa o să putem să ne facem auzită vocea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
v-ați urcat în mașină, încearcă să-l convingă șoferul, dar Roja nu-l aude, o ține tot pe-a lui, a început să picure, se gîndește, nu mai e mult, sînt în dreptul Turnului cu Ceas, dedesubt este magazinul Tehnometal, scule, accesorii, unelte cu care poți să faci o revoluție adevărată, roboți de bucătărie, prăjitoare de pîine, uscătoare de păr, rîșnițe de cafea. Vreau să-ți atrag atenția că nu mai e mult, spune Roja. E bine să ții seama de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
trebuit să i-o înfigă din prima, l-ar fi ciuruit mai tare, mare pagubă, viața lui era mult mai importantă, începe să patruleze cinci pași înainte, cinci pași înapoi apăsat de culpă, stai locului odată, îi spune Gulie, pregătită scula? se aude și vocea lui Dendé, desfă-l cît poți de tare, se repede cu furculița știrbită spre limba Curistului, o înțeapă, o străpunge dintr-o parte în alta și i-o scoate afară printre dinți răsuflînd în sfîrșit ușurat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
înalt și grinzile cioplite printre despărțiturile cărora aerul cald cu miros de ulei pătrundea lent, cernând parcă peste noi o pulbere străveche. La capătul atelierului, pe toată întinderea peretelui opus, se afla masa de lucru, bine lustruită, cu grămezi de scule curățate cu multă grijă. Alte obiecte, ce dădeau impresia că își au fiecare locul lor, erau împrăștiate prin atelier: blocuri de piatră necioplită, rădăcini uriașe de copac puse una peste alta ca o piramidă, buturugi de mărimi diferite, ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
din cap amărât, ai să te-mbolnăvești - și brusc răbufnește într-un acces de furie, un strigăt deznădăjduit, iscat din senin, de ură bestială îndreptată împotriva mea! - ai să îmbătrânești și atunci n-ai să te mai dai așa mare sculă de basculă independentă! — Alex, Alex, sare și maică-mea în timp ce taică-meu se duce la fereastră, ca să-și tragă sufletul și să aibă ocazia să bombăne disprețuitor despre „zona în care locuiește ăsta!“ Lucrez pentru New York, dar, după mintea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]