6,083 matches
-
pârâit îngrozitor. Am ieșit afară prin spate, desculță. Grămada de lemne stivuită în apropierea cazanului de la baie ardea. Limbile de foc erau uriașe. Am dat fuga la vecini și am bătut în ușă cu toată puterea. — Domnule Nakai! Vă rog, sculați-vă! Incendiu! Se pare că domnul Nakai se culcase, dar a răspuns dinăuntru: — Vin imediat. Pentru că l-am rugat să se grăbească, a ieșit din casă în pijama. Am luat-o spre grămada de lemne care ardea. Tocmai când începusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
am ca să-i cumpăr mamei mâncare. Am intrat în camera chinezească și am scos șezlongul pe verandă. De-acolo o vedeam bine pe mama. Nu arăta a om bolnav. Ochii ei frumoși erau foarte limpezi și tenul proaspăt. Dimineața se scula bine, mergea la baie, își făcea toaleta, se pieptăna singură. Se întorcea în camera ei, se băga în așternut, mânca micul dejun. Se culca iar puțin. Apoi se ridica și citea ziarele până spre prânz. Făcea febră numai după-amiaza. „Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
ea fără ca acest lucru să te mai mire. Scena votivă s-ar putea intitula: "Carol meditează". Pe patul morții, are loc o scenă înduioșătoare, intimistă. Carol mărturisește soției plângăcioase, Regina Elisabeta (Marina Procopie), dificultățile prin care a trecut, apoi se scoală din pat în cămașa de noapte și, pentru că nu era suficient de belicos sfârșitul, trage sertarul și vede un pistol. Gândul sinuciderii îl fulgeră pe loc, dar renunță scârbit, putem vedea pe etajeră și medicamentele, o supradoză din orice ar
Carol Nicolaescu Întâiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7186_a_8511]
-
Dar sunt ferme porțile tăcerii, "Gropi de lup" - în dosul lor - puzderii, Și-un alean neviu, nepământesc. Pentru unii - însorit zenitul, Pentru alții - briză la ferești, Pentru noi - nimic. Doar ruginitul Scârțâit de chei și bocănitul Trufașelor cizme soldățești. Ne sculam ca pentru liturghie, Traversam orașul câinoșit, Ne-adunam stafie cu stafie Să sorbim pe Neva cea pustie Al speranței cântec răgușit. I s-a spus sentința. Se mai ține. Și deodată urlă tremurând, Cum i-ar smulge inima un câine
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
cum sângele/ case-ntregi pleacă-n Vest ziduri oarbe/ căutând pe-ntuneric necunoscutul șoselelor/ speranțele cum pete prea vechi pentru-a mai putea fi luate-n seamă/ în localul din colț perorează mici demagogi cu creier de lână/ șovăitor se scoală poetul de la masă/ sătul de poezie ca de-o mâncare grasă" (p. 31). Singur în Amarul Târg poetul trăiește aproape exclusiv în lumea literaturii. Versurile tinerilor poeți de azi îl întorc în timp la anii propriilor sale efervescențe lirice, când
De veghe în Amarul Târg by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8728_a_10053]
-
doctorul Jekyll să vizualizăm în legătură cu propria sa dedublare. În final, domnul Hyde scapă de sub controlul compoziției chimice și, implicit, de sub tutela "arhetipului" - Henry Jekyll -, luînd contur singur, prin "jocul substituției": "M-am dus la culcare Henry Jekyll și m-am sculat Edward Hyde. Cum putea fi acest fapt explicat?ș...ț. Și cum putea fi acest lucru remediat?". Mica ipocrizie a fostului doctor Jekyll nu trebuie să inducă în eroare. Odată declanșată "deconstrucția", "remedii" nu există. Circuitul "descentralizării" e ireversibil și
Deconstrucție postmodernă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8827_a_10152]
-
Bogdan Lefter că ar fi "incapabil să pună pe hîrtie un rînd care să nu declanșeze automat un căscat!", iar despre C. Rogozanu și Luminița Marcu că n-ar fi decît niște "scandalagii care sparg sticle noaptea între blocuri și scoală vecinii". Est modus in rebus... n P.S.: în ce privește "plagiatul" de care a fost învinuit recent Gabriel Liiceanu, socotim că e o făcătură de prost gust. Un intelectual de talia d-sale nu și-ar putea susține prin odiosul procedeu nici
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
celebre petrecerile în care invita sau era invitat, socotind după mitologicele peripeții despre care mi-au parvenit ecouri. La o cină la el acasă, un prieten i-a lăudat odată cravata de mătase în dungi. Pe dată Joao s-a sculat de la masă, s-a dus la bucătărie și, cinci sau zece minute mai târziu, s-a întors cu o omletă impecabilă, care avea în interior cravata tăiată bucăți. Presupun că temperamentul dur al soției lui i-o fi accentuat vocația
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
Însuși stăpînului casei, într-un moment de armistițiu, i se așază poza, unu la unu, în raftul cu modele în negligé: "Lovinescu însă se anima repede, rîzînd cu mare poftă, dînd capul pe spate, și rotunjind buzele lui. Nu se scula de la birou pentru nimic în lume, în pijama marron cu găitane negre - corespunzînd prin aceasta parcă pasmanteriilor moldovenești - și-i vedeai picioarele mari de Moise al lui Michelangelo, în papucii de casă." Alte detalii - de pildă, lumea literară ierarhizată în
Marea lume mică by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9977_a_11302]
-
interesat dacă relațiile dintre armata rusă și România sunt bune. Parhon i-a răspuns că Rusia a eliberat România și că România îi va fi veșnic recunoscătoare. Dar rectorul Universității din Iași și cel al Universității din Cluj s-au sculat și, pe un ton calm, au înșirat, pe rând, abuzurile, jafurile, agresiunile la care s-au dedat mulți soldați ruși. Stalin avea lângă dânsul un secretar care tot lua note. Ceilalți membri ai delegației asistau îngroziți la această avalanșă de
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
mine, cînd plonjez în subiect. Așadar, eu fac abstracție de exterior. D.P.: N-ai nevoie nici de obiecte-fetiș în preajmă? D.F.: De obiecte-fetiș n-am nevoie, am nevoie, cred, de un anumit spațiu, în care să mă învîrt cînd mă scol de pe scaun, fiindcă mă scol deseori de pe scaun. Mă duc, îmi fac de lucru, ascult muzică sau schimb un disc... Trebuie să rup puțin ritmul elaborării, tocmai pentru a-l amplifica. Am un ritual banal, de om care caută să
Dinu Flămând "Când elimini vanitatea, poți să exiști în scris" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9234_a_10559]
-
Așadar, eu fac abstracție de exterior. D.P.: N-ai nevoie nici de obiecte-fetiș în preajmă? D.F.: De obiecte-fetiș n-am nevoie, am nevoie, cred, de un anumit spațiu, în care să mă învîrt cînd mă scol de pe scaun, fiindcă mă scol deseori de pe scaun. Mă duc, îmi fac de lucru, ascult muzică sau schimb un disc... Trebuie să rup puțin ritmul elaborării, tocmai pentru a-l amplifica. Am un ritual banal, de om care caută să-și reîncarce bateriile, făcînd diversiuni
Dinu Flămând "Când elimini vanitatea, poți să exiști în scris" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9234_a_10559]
-
Ion Trivale - Acum, când ne vedem cu toții adunați la un loc, ar trebui să profităm de ceasul ăsta liber și să urmăm discuțiile noastre despre Știința literaturii și concepțiile d-lui Mihail Dragomirescu. Caragiale - Știi, dragă, că abia ne-am sculat de la masă. Ce, vrei să ne pomenim cu vreo indigestie. Gârleanu - Ați băgat de seamă că pe noi ne servește regulat în urma celorlalți? Ar trebui să protestăm. Trivale - Tot e bine că ne lasă să ne adunăm la un loc
Topîrceanu - pescuitor de perle by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/9300_a_10625]
-
troiene. - Ileană, te rog, du-te imediat! Că eu mă duc! - Ce spui, părinte? - Du-te și nu mai ... Săraca bătrână și-a tras un șal pe umăr. S-a dus la fin - noroc că finul stătea alături - l-a sculat, a adus preoții. - Ce s-a întâmplat, părinte? - Începeți slujba, părinților, începeți slujba, vă rog începeți slujba! Să-i facă stâlpii. - Părinților, un pic mai repede, dacă se poate, un pic mai repede, că trebuie! Și ei se grăbeau și
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
era marea bucurie a libertății. Mă duceam și mă băgam cu capul în fântână. Bineînțeles că erau scandaluri nemaipomenite când eram găsită iar cu capul la fântână. Dar era o lume altfel. La cinci după masă, bunica venea și ne scula din somn cu tablaua cu chiselele de dulceață. Nu numai din cireșe albe, care era cea mai importantă. Așa spunea bunica: când ai cel mai important oaspete, îl tratezi cu cireșe albe. Dulceață de cireșe amare, mai pui, dar pe
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
extins cu noi secții: lăcătușerie, sculptură, ceramică și s-a introdus spre studiu Limba Franceză. Absolvenții școlii deveneau în cea mai mare parte meseriași particulari recunoscuți pentru măiestria și profesionalismul lor, alții se angajau în fabrici și uzine, muncitori. Altă scoală cu caracter practic care a funcționat în Gorj, a fost școala de cântăreți bisericești, înființată în 1895, din inițiativa poporului care se întreținea din cotizațiile preoților dar și din taxa de 6 lei pe an, pe care o plăteau elevii
Învăţământul în Gorj 1848-1918 Fondatori şi oameni de şcoală by Băluţoiu Daniel Sorin () [Corola-publishinghouse/Administrative/1289_a_1875]
-
bună-dimineața. Pentru personajul care se pedepsește în jurnal - chiar și înghițind, ca într-o cură de îngrășare, delicioase fapte de cultură - deranjul este anulat de obiective. Jurnalul e scris în timp util, cu neașteptate rezerve de modernitate prin buzunări: "Mă sculai la 6 ore. Studiai englezește și scrisei rîndurile istea. Acum e 8. Mă duc să mă îmbrac și să beau cafeaua." E prezentul "operațional", dincolo de care se vede, aproape întotdeauna, un viitor "strategic". Luminozitatea lui se măsoară în traduceri isprăvite
Facerea lumii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9532_a_10857]
-
mai mulțumitor decât pe acest înțelenit câmp și unde lucrători așa de puțini se văzură la început? Unde s-a putut cândva cu mijloace așa puține a se câștiga efecturi mai înseninătoare de cum ne arată istoria acestui loc și acestor scoale?" (v. Timotei Cipariu, Discursuri, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1984, seria "Restituiri", p. 21). Dacă în țară bicentenarul școlilor blăjene a trecut neobservat, români din diaspora, la inițiativa monseniorului Octavian Bârlea, fost elev al Blajului, s-au gândit la cinstita aniversare a
Mircea Eliade despre Școlile Blajului by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/9597_a_10922]
-
de presă tipărită vor fi aidoma colecționarilor de timbre. Filateriștii rezistă și ei, sunt câți sunt și trăiesc ascunși, nu-i vede nimeni. La câtă expertiză am eu, poza care se vede în zece ani este a unei singure scule. Sculă care poate fi și tabletă, și celular, și televizor, și calculator, toate funcțiunile acestor device-uri pe care le avem în clipa de față separate, se vor aduna într-o singură sculă. Tendința de sinteză este evidentă", consideră editorialistul. Trecând printr-
Vezi ce le-a zis CTP studenților despre sex, prostie sau moarte by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/80309_a_81634]
-
care se adresa. Îi băteam în perete; el stingea lumînarea și se liniștea, dar era de rea credință și nu se culca. Peste cîtva timp, cînd credea c-am adormit, aprindea din nou lampa și iar începea să bodogănească. Mă sculam atunci, mă duceam la el și-l rugam să mă lase să dorm. (...) acesta a fost pentru mine primul semn al bolii de nervi ce-l cuprinsese." Nu vom lua, de aici, observațiile medicale - ci modul de lucru însuși: cum
Cum scria Eminescu? by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7706_a_9031]
-
stoparea liberalizării de la începutul epocii Ceaușescu. O viață austeră, teribil de sărăcăcioasă sub raportul confortului material, dar consistentă uman, plină sufletește și moralmente de sentimentele femeii pentru familia și micro-comunitatea ei. Intră acum în scenă, pe lângă femeia-ricșă, femeia-locomotivă: "Deseori, mă sculam la ora 4 pentru a corecta lucrările pentru care nu aveam timp ziua. Dimineața duceam copiii la grădiniță. Fiind grăbită, îi luam de mână, să meargă mai repede. De multe ori, ajungeam să arăt ca o locomotivă, trăgând după mine
Ceaușism la pătrat (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8183_a_9508]
-
băut cafeaua, am plătit nota. M-am ridicat, i-am spus că masa se terminase. M-am trezit primul. Ea era la celălalt capăt al patului, nu aveam nici un punct de contact cu corpul ei. Aș fi putut să mă scol pe furiș și să mă duc în sufragerie. Am rămas acolo. Era deja dimineață, auzeam afară pe cineva vorbind și o motocicletă demara. Întindeam mâna, îi atingeam părul, gâtul, mi-era frică să nu o trezesc. Eram excitat, mă deranja
Régis Jauffret - Poveste de iubire by Dragoș Jipa () [Corola-journal/Journalistic/9692_a_11017]
-
pensiune nu tocmai onorabilă - varianta cu poantă, verde, a cloroticelor asemenea așezăminte din Bonciu și Fântâneru): "A văzut el unul, - uite, ală dela perete, care se face că doarme, - cum îl pândea pe furiș, când scotea portofelul din buzunar... Se scoală și aprinde lumina, să-l vadă mai bine. - Ce faci, domnule? - strigă unul. - Nu pot să dorm. - Serios?! Nu vrei să-ți dau un jurnal?... Fă bine și stinge. Omul nu vrea. Celălalt, se scoală și stinge el. - Eu am
Orașe care au fost by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9736_a_11061]
-
scotea portofelul din buzunar... Se scoală și aprinde lumina, să-l vadă mai bine. - Ce faci, domnule? - strigă unul. - Nu pot să dorm. - Serios?! Nu vrei să-ți dau un jurnal?... Fă bine și stinge. Omul nu vrea. Celălalt, se scoală și stinge el. - Eu am plătit aici! - strigă cel dintâi. - Ai fost un prost... Uite, eu n'am plătit. Că mă cunoaște madama... Ai văzut-o? Aia grasă. Râd cu toții. - Da, aialaltă cine era, mă? - se informează altul. - O cucoană
Orașe care au fost by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9736_a_11061]
-
Încercăm să Închidem și noi un ochi, un ceas-două! Măi, omule! Da cini crez tu cî poati dorni după toati aisti Întâmplări ninorociti? Da, iaca a sî Încerc. Victor sforăia doborât de oboseală și emoții. Peste un ceas, Maria se sculă, descuie cealaltă odaie și după ce dădu la oparte oalele din față se strecură În „salonul mortului”, așa cum credea ea că sună mai expresiv, Îi schimbă cu mare atenție bandajele iar peste rănile urâte presără praful de la cele câteva pastile de
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]