10,141 matches
-
dar n-am reușit să articulez nici un sunet măcar și nici să mă mișc n-am putut, dominată deodată de senzația că devenisem lichidă și dintr-o clipă într-alta o să mă vărs pe podea, iar de acolo o să mă scurg de-a lungul peretelui undeva în canal". Deși pare tot mai surprinsă de ceea ce i se întâmplă, eroina relatează totul cu un fel de stranie detașare, aproape cu indiferență. Asistăm la un caz de alienare, dezechilibrul psihic produs prin senzația
Fluxuri epice by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16893_a_18218]
-
cabinet al lui Stelian Popescu. Dar e măcinat de singurătate și depresii. În- tr-un jurnal, ținut în acei ani, publicat în volumul pe care îl comentez, întîlnim notații tulburătoare: "sunt singur, mereu singur", "singur și tăcere", "sunt deprimat", "zilele se scurg cenușiu, nu am conversație cu nimeni". Traduce Le jeune parque de Valéry, ca poem în proză. Dar lucra în condiții imposibile, descrise în jurnal la 14 februarie 1969: "În ultima vreme, m-a frămîntat intens situația în care mă aflu
Un scriitor de raftul doi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16877_a_18202]
-
cu bărbatul devotat ei. Sau iată o altă situație imaginată de autor: "în semiîntuneric, Nicolae apasă succesiv butonul unui diascop. Milena, nud, citește din carte în fața unui ecran, în timp ce Nicolae contemplă scena. Imagini din Paris, inclusiv Arcul de Triumf, se scurg pe trupul ei și pe ecran." Imaginile care se scurg pe trupul femeii și pe ecran reprezintă o invenție artistică admirabilă. Eugen Șerbănescu se dovedește în numeroase alte cazuri la fel de inspirat. Dacă scenariul său va deveni film, filmul respectiv îi
LITERATURĂ ȘI SPECTACOL by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16924_a_18249]
-
de autor: "în semiîntuneric, Nicolae apasă succesiv butonul unui diascop. Milena, nud, citește din carte în fața unui ecran, în timp ce Nicolae contemplă scena. Imagini din Paris, inclusiv Arcul de Triumf, se scurg pe trupul ei și pe ecran." Imaginile care se scurg pe trupul femeii și pe ecran reprezintă o invenție artistică admirabilă. Eugen Șerbănescu se dovedește în numeroase alte cazuri la fel de inspirat. Dacă scenariul său va deveni film, filmul respectiv îi va captiva - dar îi și va speria - pe spectatorii americani
LITERATURĂ ȘI SPECTACOL by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16924_a_18249]
-
politolog, un culturolog poate fi solicitat să prezinte sinteze, clare, exprimate în termeni simpli, folosind statistici validate internațional care să definească, de pildă, poziția și evoluția României comparativ cu a celorlalte țări din Europa, pe parcursul întregului secol care s-a scurs. Odată ce dispune de o bază de informații globale fiabile, electorul va putea clădi pe ele o opinie care să confere valoare reală votului său. Dacă personalitățile apte să răspundă competent nevoilor de informare obiectivă ale opiniei publice nu vin din
Situarea României în lume by Matei Stârcea Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/16961_a_18286]
-
de a domina" (Serendpity). Sau, după cum se exprimă într-un comprimat critic poetul C. Abăluță, antologator și, parțial, traducător al volumului de care ne-am ocupat în prezenta cronică: "Poezia lui Reichmann seamănă cu un cap retezat din care se scurg, odată cu materiile organice, fragmente de gînduri incomplet formulate și resturi din senzațiile înregistrate de simțuri cu o clipă înainte, toate acestea revărsate în grabă și luînd contact cu amalgamul opresant de elemente ale realului exterior printr-o flamă electrostatică". Sebastian
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
culme a realizării erotice. Dar am putea adăuga, pentru a rămîne în tonul secolului al XVIII, "fără nici un viitor". Ospitalitatea a transportat într-adevăr pe erou în afara timpului, el crede că au trecut trei luni, cînd de fapt s-au scurs 300 de ani. Ospitalitatea transportă într-o sferă diferită, plăcerea, confortul, luxul sînt în afara realului. Adevărul profund exprimat aici spune că să fii bine primit înseamnă să nu vezi timpul trecînd (opusul plictiselii), să fii în continuă sărbătoare care înseamnă
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
Până și fondurile din străinătate (gen PHARE) pentru reviste culturale sunt reduse la mai nimic, iar cozile de topor naționale își dovedesc bravura tăind cu nădejde acolo unde europenii - nici ei mari iubitori de cultură - au lăsat să li se scurgă printre degete câțiva galbeni. Evenimentul cultural cel mai spectaculos din ultima jumătate de secol - publicarea, într-o splendidă ediție la editura "Polirom", a corespondenței Mihai Eminescu-Veronica Micle - n-a trezit în ziarele de-a doua zi după lansarea de la "Uniunea
Rița-veverița reporterița by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16977_a_18302]
-
tema corporalității poemului, întîlnită rareori în poezia generației '80 și motivul realului opresor, al cotidianului cenușiu și inform care modifică structuri ale ființei interioare, le spulberă pentru a lăsa eului varianta recompunerii, a reconstituirii și reformării sale: "Sîngele tău/ se scurge/ prin mîna mea/ Mirosul lui/ dulce-acrișor/ se pierde în mine/ Sîngele tău/ se prelinge/ printre degetele mele/ Culoarea lui/ stridentă/ mi-a colorat unghiile/ Am adormit cu mîna/ pe rana ta/ Cînd m-am trezit/ și te-am întrebat/ "te
Un debut by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17054_a_18379]
-
mele s-au împuținat/ și mi s-au rupt ochelarii/ transformîndu-se/ în marmură incandescentă./ Mi-au crescut cercei în păr/ și o țigancă mi-a ghicit/ destinul într-un glob de cristal: /"Vei fi pămînt"" (Desincronizare); și: "Sîngerînd mi se scurg/ mîinile/ printre degete/ Și, nefiind, își adună/ moleculele/ în altcineva". Cealaltă temă, a realului care oprimă, capătă accente carnavalești și se circumscrie eternului motiv literar al "lumii pe dos". E aici toată ironia, sarcasmul și toată suferința unei ființe dipuse
Un debut by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17054_a_18379]
-
mai numeroși. Cerul de deasupra orașului era negru. O luptă, un adevărat măcel începuse-ntre oameni și monștri. Câțiva soldați în drum spre front trăgeau în neștire. Pe străzi trupurile monștrilor hăcuiți te făceau s-aluneci. Din trupurile lor se scurgea un lichid vâscos. Adrian aluneca într-una. Din câteva case izbucniră incendii. Dar pompierii erau ocupați cu tulumbele în lupta cu monștri. Câteva biserici se zăreau fără cruci, iar una chiar fără clopotniță. Câte un trup de muscă doborât, se
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
câteva case izbucniră incendii. Dar pompierii erau ocupați cu tulumbele în lupta cu monștri. Câteva biserici se zăreau fără cruci, iar una chiar fără clopotniță. Câte un trup de muscă doborât, se zărea pe-acoperișul unor clădiri. Lichidul vâscos se scurgea ca o pastă pe ziduri și pe olanele acoperișurilor. Coșurile caselor erau dărâmate. Lumea țipa îngrozită. Două căruțe sanitare trecură pline cu trupuri de oameni către spital. Un monstru se zbătea neputincios sub prelată, în timp ce doi infirmieri îl hăcuiau cu
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
pentru coproducția care a putut fi văzută la Teatrul Evreiesc de Stat la sfîrșitul lunii aprilie. 25 de ani înseamnă o eternitate pentru un act teatral, chiar dacă, aparent, subiectul pare a avea o rezonanță fără limite de timp. În anii scurși de atunci, Holocaustul a fost tema, dacă nu și victima, unor cărți, filme și spectacole. S-a crezut că nu se va mai putea scrie poezie după Auschwitz. S-a putut. Ba chiar, la concurență cu premiile și succesele de
Fidelitate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17094_a_18419]
-
Pavel Șușară Încei zece ani care s-au scurs de la prăbușirea structurilor și a instituțiilor comuniste din România, nimic nu a cunoscut o manifestare mai dezlănțuită (nici măcar lăcomia și raptul economic) decît năzuința reprezentării simbolice și iluzia proiecției în eternitate. De la victimele celor cincizeci de ani de teroare comunistă
Ieșirea din fantasmagorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17111_a_18436]
-
spectrul doamnei de Sainte Colombe. Nu numai că muzica reprezintă tema principală a micului roman, dar narațiunea însăși pare să urmeze un principiu muzical, imaginile au o mișcare simplă și gravă în același timp, de nisiparniță al cărei conținut se scurge lent, iar impresia generală este de alunecare în gol, spre acea zonă gri dintre viață și moarte, unde spectrele capată consistență, iar muzica devine singurul limbaj accesibil. "Muzica există pur și simplu ca să vorbească despre ceea ce cuvîntul nu poate vorbi
Editura Timpul nisiparniței by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15796_a_17121]
-
meu. St-John locuiesc la Mama, în căsuța de pe malul râului. Ți se strânge inima, te simți mișcat de solicitudinea lui Dovie, când te gândești la infernul din care vine și în care se va întoarce deîndată ce se vor fi scurs cele cincisprezece zile de permisie. Atenția lui mi-a strâns întotdeauna inima, chiar pe timpul, când nu dădea piept cu moartea, prin nu știu ce notă de tristețe cu care ne învăluie. Duioșie venită din renunțarea lui la viață, la orice bucurie personală
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
urmărind reacția unui cunoscut prozator român contemporan la o cronică literară defavorabilă, pe care a publicat-o România literară. Și mi-am spus că lucrurile nu par a se fi schimbat în cei aproape șaptezeci de ani care s-au scurs de cînd Călinescu își tipărea însemnările într-o revistă interbelică, deși regimul politic românesc s-a schimbat, el, de două ori în acest timp. Mentalitatea scriitorului rămînînd aceeași, abia dacă băgăm de seamă evoluția moravurilor. Cuplului scriitor-critic (o, ipocrit cititor
Scriitori, critici și țuțări by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15865_a_17190]
-
critică a conceptului de modernism din perspectiva noastră postmodernă, o rearticulare a datelor lui definitorii în urma clarificării și eliminării oscilațiilor, ambiguităților, confuziilor care l-au distorsionat nu numai în anii interbelici, dar și în cea mai mare parte a timpului scurs de la al doilea război mondial încoace"... (s.m.). I.B. Lefter inventariază principalele confuzii care au apărut în legătură cu �modernismul". în perioda interbelică puțini s-au apropiat de accepția actuală a termenului (Streinu și Cioculescu, în cîteva articole). S-a observat deja că
O combinație rară by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15919_a_17244]
-
prăpădului" (ibidem). Stilul său e direct catastrofal. Dubiul e înlăturat în beneficiul unei certitudini a dezastrului obiectiv și deopotrivă subiectiv: Vorbește prisosul unei inimi oricînd pe punctul de a se sfărîma:/ iată ziua mea a trecut, răstimpul meu s-a scurs pe nebăgate de seamă;/ privesc lucrurile ca și cum aș face-o pentru ultima oară;/ de la mine însumi de-acum înainte nu mă mai pot aștepta la nimic" (ibidem). Se simte contemporaneitatea bardului cu Cioran. Ca și gînditorul franco-român, Dan Damaschin își
Un sol al "ireparabilului" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15934_a_17259]
-
esență neschimbată: "Perversitatea plumbului secret/ dorit în fiecare dimineață/ vertebrele pe care le devoră/ incandescența dinților iubirii/ leșinul neuronilor pe stradă/ micronul de otravă palpitând/ în centrul fiecărei inimi" (Plumbul secret) sau "noiembrie peisaj industrial/ culoarea galbenă a feței/ Se scurge murdară în praf/ Sub muzica motoarelor și ploi acide/ picioare și mâini/ membre de scrum alergând /.../ somnul acestui anotimp/ șterge orașul desenat în cretă/ deasupra orizontului spasmodic" (Noiembrie). Nimic nu mai e natural. Simulacrele au cuprins tot, guvernează și transformă
Poezia și compoziția chimică a vieții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15962_a_17287]
-
furați astfel nu se mai pot plînge decît bunului Dumnezeu. Dacă acest gen de ticăloșie n-ar fi căpătat o amplaore rușinoasă, la fel de rușinoasă ca și abuzurile la care sînt supuși copiii abandonați, m-aș fi gîndit că inventivitatea inșilor scurși de ultima picătură de omenie a găsit legea nepregătită. Dar cînd de ani de zile bătrînii sînt furați cu legea în mînă, oare nici unul dintre bătrînii parlamentari care moțăie prin cele două Camere sau dezleagă integrame nu poate avea o
Banii pentru săraci by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15975_a_17300]
-
acum arsene bîjbîie după briceag și-i/ taie degetele impostoarei, se aude clar,/ le aruncă pe șine, se aude clar,/ n-o să mai scrie, gata,/ a fugit și soldatul de frică,/ - nu mai există moarte, prostule - / vai, și cuvintele se scurg din ea/ cum ploaia călduță/ sau zeama dintr-o savarină,/ se aude/ foarte clar" (Cetatea). Obiectele universului "divulgat" nu par a fi prea multe (pustnicul arsene - cu a mic! -, briceagul cu încrustații, corăbierii, copilul-cafea, Dumnezeu, bîlbîita, moartea, un "tu"-obiect
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
pe Dumnezeu de picior, și dl Vîntu a simțit că acest picior e lunecos în România. Indiscutabil că așa-numitul SOV a învîrtit vremelnic foarte mulți bani și că a avut un imperiu personal din a cărui visterie s-au scurs bani cu larghețe în stînga și în dreapta. La proporțiile României însă, oricît de mare ar fi un asemenea imperiu speculativ, el rămîne la fel de nesigur cum a fost și faimosul Caritas al astăzi aproape uitatului Ioan Stoica. Ca și Ioan Stoica
Cum contraatacă Imperiul lui Vîntu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15618_a_16943]
-
cu privirea, dând din mâini și remarcând că, În ciuda eforturilor făcute, Mihai Cojocaru rămăsese insensibil la „sugestiile“ sale, Iorgu Bleahu a hotărât să schimbe tactica, să treacă la atac: - Atunci, uite ce este domnule Mihai. Constat că timpul s-a scurs pe nesimțite. Fără nici un folos. Regret că ți-am trecut pragul și te-am deranjat. Speram să mă-nțelegi. Nu-i nimic! O să vină o vreme, te asigur, când vei regreta. Va fi Însă prea târziu, căci nu ești curat
A fost o lume. In: Editura Destine Literare by Ion Floricel-Țeicani () [Corola-journal/Journalistic/81_a_355]
-
cu splina pe pietre cu versurile pe pietre/ petrec zile după zile în pustiu și o visez pe dona juana că binecuvîntă mareea de piatră care mă-nconjoară/ cînd vine seara aprind pietrele și pietrele ard ca lumînările/ mi se scurge pe mînă ceară de piatră și carnea arde ca și cînd ar fi de bumbac/ și cînd mi se face foame ființă omenească fiind ronțăi friptură de piatră și cînd mi se face sete făptură perisabilă știindu-mă beau bere
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]