7,237 matches
-
pământul? mușcând din firul ierbii cărări de mim grăbit, sau care-mbrățișare va strânge-n lesă vântul? sub gene lungi de freamăt prin ochi de zori ciuntit. Cum va mai plânge ploaia? știind că eu, pe-o toamnă, m-am scuturat de oase și-am îmbrăcat un lut, sub ce ciulini de cruce mi-or bea cărări din cană, și-or sângera amurguri sub dor de frunze mut? Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: ÎNCĂ, NU ȘTIU! Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN
ÎNCĂ, NU ȘTIU! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380151_a_381480]
-
lacrimi care dor Iubirea pentru mine rămâne o rană grea Dar niciodată pentru dragoste nu am să mor • Și vine primăvară însorită, dar eu rămân în iarna Și lupt în inima din muguri pomi să fac Și am să mă scutur de trecut că de o haină Și poate într-o zi voi întâlni și omul drag • Sunt singura cu toate gândurile rătăcite Și nicio punte nu mă duce acuma la liman Citește mai mult Text scris de Teodora Ivan:• A
CORINA LUCIA COSTEA [Corola-blog/BlogPost/379995_a_381324]
-
o tot spăl în lacrimi care dorIubirea pentru mine rămâne o rană greaDar niciodată pentru dragoste nu am să mor• Și vine primăvară însorită, dar eu rămân în iarnaSi lupt în inima din muguri pomi să facSi am să mă scutur de trecut că de o hainaSi poate într-o zi voi întâlni și omul drag• Sunt singura cu toate gândurile rataciteSi nicio punte nu mă duce acuma la liman... XXVIII. UN ÎNGER ȘI UN DEMON, de Corina Lucia Costea , publicat
CORINA LUCIA COSTEA [Corola-blog/BlogPost/379995_a_381324]
-
cu zorii dimineții mă sărută blând și dulce Și mă leagănă cu luna când se duce să se culce, Și mă spală pe picioare cu cristalele de rouă, Mă iubește, mă uimește, mă doinește și mă plouă. Că s-a scuturat de rele, de urât, de frig, de gripă Și și-a primenit veșmântul cam zorit și cam în pripă, A-ncălțat papuci din iarbă, s-a amorezat de soare Și privește înspre ceruri printre cârduri de cocoare. S-a împodobit cu
PRIMĂVARA de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380164_a_381493]
-
de vin să-ți treacă și așteaptă de la mine vești, da? mă chinuii eu să nu-mi trădez compătimirea. Bătrân afurisit, singur și necăjit! Oare ce-mi venise?! -Mulțumesc Geraldine! Mulțumesc! Și-nchise telefonul aducându-mă la starea mea adevărată, scuturată de patetisme l-adresa unor jivine răutăcioase ca... bărbații ăștia! Cum de bajbujucul își amintise subit numele meu adevărat? Cum?! Nu sfârșisem bine scrima cu Sterie, că fusei invitată de Messenger la o videoconferință! Seneca nu mă văzuse de ceva
SENECA PREGĂTEŞTE CEVA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380149_a_381478]
-
după câine! -Norocul și-l face omul cu... tasta lui, ce?! A scris măiestrit, a fost citit și votat, iar, ca urmare, s-a hotărât publicarea lui! Și nu doar! Deși mofluză de ce aflasem, încercai să-mi revin, să mă scutur de orgolii, să fiu civilizată cu omul ăsta, singura ființa normală și plăcută din ultimile săptămâni ale vieții mele, exceptând-o pe Nicole care-mi respecta țicneala de-a mă da scriitoare fără operă și de-a mă accepta. Și
SENECA PREGĂTEŞTE CEVA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380149_a_381478]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > SUNT DOAR O RĂSCRUCE! Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1860 din 03 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Lespezi de timp mă apasă greoaie, cu umbre cernute prin taine de sfinți, lumina ți-o scuturi pe aripi de ploaie, și-mi mângâi obrajii, cu lacrimi fierbinți! Primăveri rătăcesc pe sub nuri dezgolite, așteptări prinse-n lanțuri ard de doruri în scrum, nisipul mă-nghite sub lucirea-i de sticlă, prin clepsidre de viață, mă dezbrac ca
SUNT DOAR O RĂSCRUCE! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380183_a_381512]
-
mă mai alină doar dorința s-aud în staul zvon de oi iar de-oi sfârși cum nu mi-e vrerea măcar m-aduceți înapoi și noaptea risipiți tăcerea cu ceteri, flaut sau oboi ... și-n zori când iar se scutură ori cețuri ori boboci de rouă vă strângeți lângă ciutură și rostuiți poveste nouă *** Ciclul "Doine" © ovidiu oana-pârâu Referință Bibliografică: doar doină / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1678, Anul V, 05 august 2015. Drepturi de Autor
DOAR DOINĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380205_a_381534]
-
o dexteritate de picol, debarasă iute masa, așezând în chiuveta farfuria și tacâmurile murdare. Își aprinse o țigară și trase cu sete din ea. Căută din ochi scrumiera - spre nemulțumirea lui Vadim, Lidia mai fuma din când în când - și scutură în ea scrumul. Degetele îi tremurau ușor Pe peretele de deasupra mesei, pâlpâia flăcăruia unei candele aprinse; era probabil iarăși vreo sărbătoare religioasă, se gândi el, știind că Lidia nu uita nicio datină. Și pe masă, pe o farfurioară, erau
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > CINE-I OARE? Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Cine vine blând, mirată, scuturându-se de vise peste toamna-ntunecată în pocale de vii stinse? nu sunt pași de păpădie nici mirări din văz de plop ai ghici-o dintr-o mie de n-ar merge la galop. își așează fulgi-n traistă și
CINE-I OARE? de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380297_a_381626]
-
fredonând.. ,,floricele pe câmpii, hai să le-adunăm copii...,, - vara nu mai suporți soarele(de la caz la caz), spui că te sufocă ori că ai făcut insolație..., toamna..., nu știi de ce dar te prind melancoliile, visezi uitându-te cum se scutură copacii de ploaie, de frunze și de arderile tale... - ai vrea să te mai aprinzi ca să arzi cum ardeai odată, dar nu mai ai ..., nu mai ai, până vine iarna care-ți îngheață toate cele... Dar sunt și bătrâneți frumoase
SEMNE DE BĂTRÂNEȚE de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380312_a_381641]
-
Daniel Publicat în: Ediția nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului PAHARE DE AER NE ÎNFLORESC PE DEGETE uită-te vântul și-a uitat aripile acasă sau undeva într-un parc pe vreo bancă căci iată nu mai scutură pomii cu așa putere și vijelie toamna ne îmbracă pe fiecare în clipe pline de umbră melancolie până în dosul norilor în vreme ce pahare de aer ne înfloresc pe degetele fiecăruia cu flori de hai vino odată cu zâmbetul tău deschis și prinde
PAHARE DE AER NE ÎNFLORESC PE DEGETE de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378142_a_379471]
-
Articolele Autorului În interior te-ai simțit afară, aveai cerul plin de stele ciudate și urcai spre el pe-o șubredă scară cu mâini legate. Nu aveai prezent. Doar trecutul straniu ce îți biciuia gândurile-n tropot când sufletul tău scutura un craniu zicând că-i clopot. Ai fi vrut să porți aripi pe-ai tăi umeri, ai fi vrut să ai în inimă aștri, ai fi vrut să poți ca anii să-i numeri doar ca pilaștrii. Să nu-ncepi
CU ORICE RISCURI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378199_a_379528]
-
1713 din 09 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Iertările Mă iartă apa când o beau, Mă iartă timpul când îl stau Și... dintre tot ce nu s-ar vrea, Îmi iartă tot, făptura ta; De mine, floarea din cuvânt se scutură...Mă iartă, vânt Căci pun și eu amar pe flori, un verb, să plângă în culori Și îmi întind pe fân cosit de temeri, trupul dezvelit, Să mă săgete mila Sa Cu asprele iertări și ea, mireasmă! Nu vedeți c-
IERTĂRILE de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378245_a_379574]
-
floare, sărut să-mpământe... Mi-ai spus că ochii tăi, încă, Visează amurguri domnești Și-a lor privire adâncă, Se pierde...Să-i încălzești... Iar eu, ca un frig, pipai pleoapa, Ce între noi s-a închis, Spun iernii, să-mi scuture urma, Cu dorul ei, ne-prescris. Și făr-ale tale brațe, Femeie aș fi, doar în gând, Iubindu-ți amorul, în cale, Cănd visul mă ceartă, roșind. Cand felul aromei mă-ncearcă Un vis ne-mplinit să detest, În brațele tale, iubite
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377143_a_378472]
-
mamă. Directorul nu căută răspuns. Plecă mai departe. Dădu o raită pe la machiaj, dar nu întâlni pe nimeni. Urcă iar în biroul său. Se simțea rău în propria sa piele, de parcă dintr-o dată a devenit incomodă pentru proporțiile lui. Se scutură ca un câine proaspăt ieșit din baie. „Cum naiba de n-am bănuit nimic atâta vreme? Normal să se producă fapte reprobabile, dacă stau tot timpul cu nasul în piese și nu respir atmosfera din fiecare colțișor al teatrului. Iată
CINE A SEDUS-O PE LIZETTE? de HARRY ROSS în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377107_a_378436]
-
reușit, în cele din urmă, să o prindă bine și să o scoată pe mal... - Dragoș,... Dragoș! Ce este cu tine prietene? Hei! Gata! A trecut! Profesorul doctor Vlad Lăcătușu, care tocmai ieșise din sala de operații, își trezi prietenul scuturându-l ușor de umăr... Dragoș, transpirat tot, de parcă ar fi ieșit de sub duș, a sărit direct în picioare, buimăcit... " Am..., am adormit...? Maria! Unde este Maria?" Va urma... Martie. 29. 2015 Autor, Olguța Luncașu Trifan Iași Referință Bibliografică: ÎN MÂNA
ÎN MÂNA DESTINULUI...(9) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377168_a_378497]
-
clopoțeii: Câțu-Mâțu, Două ouă-ncondeiete, Puse bine pe perete. Unul mie, unul ție, Unul de tovărășie. Așa m-am pomenit și eu mai mulți ani, cu coșul și clopoțelul pe uliță, la Câțu-Mâțu. După ce strigam de câteva ori ciudatele versuri și scuturam clopoțelul cât mă ținea mânuța, ieșea gospodina la poartă, zâmbind. Mă mângâia pe creștet... pe obraji...îmi spunea vorbe de alintare și îmi punea în coș unul sau două ouă de găină. Apoi, plecam la altă poartă și repetam figura
POVESTIREA CÂŢU-MÂŢU (PARTEA-NTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377171_a_378500]
-
pământ. Dacă ar fi fost unul dintre animalele surorii sale, câinele nu ar fi atacat-o, se gândi fata, încercând să-și apere fața de colții ascuțiți. - Culcat, se auzi o comandă undeva în spatele ei. Nu-Mă-Uita se ridică repede, își scutură rochia albastră vaporoasă și se întoarse curioasă în direcția din care se auzise porunca dată animalului. De pe un cal roșu, o privea un flăcău roșcat, îmbrăcat în straie roșii. Prințesa amuți de surpriză. Prințul Roșu, căci el era, coborî de pe
NĂSTRUŞNICA POVESTE COLORATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377211_a_378540]
-
iubite, s-aprinzi iar cerul cu sălbăticia unui joc, să-i ceri pământului să-ți cânte dorul tău. Ruine dintr-un templu au rămas; din „praznicile” lumii, niciun glas... * Doar timpul gârbovit, tresare când și când, și iarba înrourată se scutură de gânduri, ca de un zeu lepros, ce fără milă ne-a lăsat uitării, în piatră tăinuind ... un flaut fermecat, ... un flaut fermecat... 11 ianuarie 2015 Referință Bibliografică: Un flaut fermecat... / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1518
UN FLAUT FERMECAT… de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377266_a_378595]
-
alinte și să șlefuiască pietrele de cuvânt în așa fel încât cel care le vede rotunjimea să le perceapă ca fiind “ale lui”, a explicat poeta. Astfel, Aura Popa șlefuieste cuvintele, tatuând poemele “cu păpădii”, ca mai apoi să le scuture în văzduhul speranței, unde doar “vântul nerăbdării” le-ar putea scutura: „Cu păpădii am tatuat poeme/ Și în văzduhul tău le-am scuturat/ Dar vântul nerăbdării prea devreme/ Le-a risipit și nici n-ai observant”. (În vară...) Lumina înseamnă
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]
-
cel care le vede rotunjimea să le perceapă ca fiind “ale lui”, a explicat poeta. Astfel, Aura Popa șlefuieste cuvintele, tatuând poemele “cu păpădii”, ca mai apoi să le scuture în văzduhul speranței, unde doar “vântul nerăbdării” le-ar putea scutura: „Cu păpădii am tatuat poeme/ Și în văzduhul tău le-am scuturat/ Dar vântul nerăbdării prea devreme/ Le-a risipit și nici n-ai observant”. (În vară...) Lumina înseamnă iubire, o cale spre senin unde își adună visele spre a
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]
-
a explicat poeta. Astfel, Aura Popa șlefuieste cuvintele, tatuând poemele “cu păpădii”, ca mai apoi să le scuture în văzduhul speranței, unde doar “vântul nerăbdării” le-ar putea scutura: „Cu păpădii am tatuat poeme/ Și în văzduhul tău le-am scuturat/ Dar vântul nerăbdării prea devreme/ Le-a risipit și nici n-ai observant”. (În vară...) Lumina înseamnă iubire, o cale spre senin unde își adună visele spre a simți “cerul tremurând”: „Îmi ești lumină și popas în toate,/ Nu mai
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]
-
să-mi faci escală Și în gânduri să-mi aduci dulce rânduială; Acum când secara din Șes a dat în pârgă Și mierea din stupi a început să curgă... Drumețule drag, poarta am descuiat, Iar florile de tei s-au scuturat, Iar plâng florile de nu mă uita, Acelea, semănate cu mâna ta... Iar privesc stele cerului de sus, Neputința în suflet iar mi s-a pus, Iar în mine focul arde mocnit, Iar în inimă o durere mută s-a
DRUMEȚULE de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382132_a_383461]
-
cele de acum; și voi umbla din când în când (tot mai rar) prin melodii îndepărtate... mai îndepărtate... Căci filele-s tot mai puține și răsăritul se-ascunde (puțin câte puțin) în spatele zidului alb. E doar o neliniște, când trec scuturând crengi cu petale, ce ning peste presimțirea altor anotimpuri. Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: ALTE ANOTIMPURI / Florica Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1772, Anul V, 07 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Florica Gomboș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
ALTE ANOTIMPURI de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382221_a_383550]