5,253 matches
-
cândva,Credeam că sortită mi-a fost,Îndrăgostitul e-un prost,Rece să fii și lucid,Mândru și foarte placid,Nisipul se-opune din greu,Dealul tot crește mereu,Simt răsuflarea femeii,Amețitoare ca teiiDe pe Copou, e un vis,Scuzați-mă că nu v-am zis.BORIS MARIAN... XXVIII. ÎNȚELEPCIUNEA MORȚII, de Boris Mehr , publicat în Ediția nr. 1711 din 07 septembrie 2015. Cine nu se naște nu moare. Moartea e cea mai trainică lucrare a lui Dumnezeu. Soarta ta
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]
-
da? -Desigur, ca s-ajungi! Îți plătesc eu benzina și un bonus pentru deplasare - o masă la KFC-ul din Pitești, că-i la jumate cale de București, supralicită miorlăitoarea drăgălașă, închizând fără formula de-adio, nu-nainte s-avanseze scuza neterminată ca Lixandra conducea sub influ...Pesemne, veneau trezitele și nu se făcea să divulge aranjamentu’?! Mă pomenii pocnind palmele așa de puternic, încât pierdui de mușteriu și ultima picătură de somn ce-ar fi putut sta ascunsă în săraca
SENECA PREGĂTEŞTE CEVA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380149_a_381478]
-
Poți să scoți și pe un sfânt din minți! Ieși și așteaptă-mă afară că vin imediat, nu înțelegi că n-am azi timp de pierdut?. După ce acesta ieși, se îndreptă spre scara beciului și cu un zâmbet forțat se scuză față de Vadim: - Îmi pare rău, dar rezolv problema imediat. Mă tot bate și ăsta la cap de-o bună bucată de vreme, să-i dau cu împrumut o cască de motociclist pe care o păstrez, chiar dacă, deocamdată nu-mi trebuie
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
își strecura colții în sufletul ei. - Ce s-o fi întâmplat cu băiatul ăsta? Parcă o presimțire o tot încolțea, nelăsând-o deloc în pace. Telefonul sună. - Bună! Simona? auzi tânăra în casca telefonului. - Bună! - Sunt Sorin. Uite ce e... scuză-mă, știu că este cam târziu. Mi s-a spus că m-ai căutat. Nu am vrut să te deranjez la ora asta însă ai mei au insistat să luăm cina împreună mâine seară. Peste două zile unul dintre frații
ROMAN , CAP. UNSPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380192_a_381521]
-
lui. ,,- Frumoasă toamnă! i-am zis unei femei, care se vedea clar că este de prin partea locului. În loc de răspuns, aceasta a venit cu o întrebare. - Vrei să mergi la o cafea cu mine? - Nu beau cafea seara, m-am scuzat eu, surprins de propunere. A mai repetat întrebarea de câteva ori, mecanic, parcă era un robot. Am refuzat-o la fel de politicos de fiecare dată. Nu știam că pot avea așa succes la femei indigene... (o spun în glumă). - De unde ești
Să ne cunoaştem patria… Canada (Călătorie la Thompson, Manitoba) [Corola-blog/BlogPost/93570_a_94862]
-
creștine al Europei”, infirmându-și astfel propria istorie și propria definiție culturală. Ni se va răspunde că Europa crede în libertate. E adevărat. Dar libertatea este o noțiune cu margini nesigure, în stare să producă orice, dar nu și să scuze orice. Din nefericire părinții democrației, când au scris Carta Drepturilor Omului, au uitat să scrie și o Cartă a datoriilor omului. „Unde nu este datorie, nu este drept, spunea Carol I, și unde nu este ordine nu este libertate”, a
Discurs teribil al Anei Blandiana [Corola-blog/BlogPost/93600_a_94892]
-
Popescu se află într-un oraș din Germania. E căldură mare. Trecând printr-un parc, concetățeanul nostru o ia prin iarbă, pe la umbră. Un agent cu căutătură fioroasă strigă gros: - Verboten! D. Popescu (fugind repede pe alee, fâstâcit): - E “verboten”? Scuzați, n-am știut! Măi, ai dracului, ce ordine! Unde vezi așa ceva la București? Încă plin de emoție, d. Popescu scoate o țigare, o aprinde și aruncă bățul de chibrit pe jos. Același glas grozav răsună: - Verboten! D. Popescu a înlemnit
George Călinescu despre nemti si români [Corola-blog/BlogPost/93627_a_94919]
-
Popescu a înlemnit. Agentul îi arată cu degetul chibritul. Compatriotul meu și al d-lui Simionescu se pleacă umilit, ia chibritul de jos, în pune în buzunar și se retrage de-andaratele, salutând mereu și bâlbâind: - Am înțeles, să trăiți, verboten, scuzați, vă rog... Măi, ai dracului, ce civilizație! Phi! Să fie la noi asta! A doua scenă se petrece la București, în Cișmigiu. D. Popescu calcă țanțoș pe iarbă. Un sergent (umil) - Conașule, să trăiți, nu-i voie! Popescu - Ce nu
George Călinescu despre nemti si români [Corola-blog/BlogPost/93627_a_94919]
-
-i întuneric și Radu tot nu venise. Aprinse lumina și căută telefonul. Îl găsi tocmai în bucătărie și ledul pâlpâia anunțând-o astfel că a fost apelată de trei ori. Toate erau de la Radu, așa că-l sună ea acum. - Radu, scuză-mă că nu am auzit telefonul când m-ai sunat, dar am adormit și aparatul era în bucătărie. Fiind ușa închisă nu l-am auzit. - Nu-i nimic. Am vrut să te anunț că nu știu când pot ajunge la
ROMAN ÎN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377113_a_378442]
-
de ciocolată, ștergându-și degetele pe un șervețel de hârtie. - Bună dimineața mami, spuse Mircea alintându-și mama ca în vremurile copilăriei, sărutând-o pe obraz. De ce te-ai sculat așa de dimineață? Doar ești în convalescență. - Convalescență pe naiba. Scuză-mi înjurătura pe care nu se cădea să o auzi din gura mamei tale, dar nu vezi cum arată toată casa? - Cum arată, mami? Mie mi se pare totul în regulă. Nu-mi dau seama ce te nemulțumește. Poate ești
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377227_a_378556]
-
haine murdare aruncate unde vrei și unde nu vrei. Florile nu sunt udate, iată cum s-au ofilit. - Doamnă, dar eu nu am program decât patru ore și trei zile pe săptămână, iar vila este foarte mare, încerca să se scuze menajera. Ce pot să fac mai bine în acest timp? Dacă doriți să vin mai multe zile, îmi spuneți și vin. - Nu dumneata ești vinovată, Maria. Omul acesta al meu care, dacă se schimbă de pantalon, îl aruncă unde se
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377227_a_378556]
-
că la spital cineva îi bagă mănușile chirurgicale în mâini, apoi, altcineva îi dă la mână instrumentele, altă persoană tamponează sângele în urma inciziilor efectuate? Pentru el poate a devenit o obișnuință să facă altul treburile murdare, încerca Mircea să-și scuze tatăl zâmbind. - Ha, ha, cine-mi sunteți voi bărbații și cum săriți unul în sprijinul celuilalt! Auzi la el, treburi murdare. Ce, aici este la spital? - La spital se simte ca la el acasă și la el acasă se simte
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377227_a_378556]
-
atât. Munca nu era grea iar salariul era bun. - Mamă, ce zici, nu dorești să te scot astăzi în oraș? Nu am mai fost de mult, iar împreună nici nu-mi amintesc când am fost ultima dată. - Ce spui, Mircea? Scuză-mă, nici nu eram atentă. Mă tot gândeam la niște nimicuri, însă parcă am auzit ceva de oraș. - Nu ai de făcut cumpărături, o plimbare, o înghețată sau o prăjitură, vedem noi cum ne pierdem timpul? - Da, dar tatăl tău
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377227_a_378556]
-
mare dorință de parvenire, cultivă în sufletul lui o rebeliune față de propriul său părinte și organizează un complot împotriva lui, strângând oaste și vrând să-și detroneze tatăl. Iată, o atitudine, un caracter, un destin. El a crezut că scopul scuză mijloacele și a ignorat pe Dumnezeu care îl ridicase pe David ca și căpetenie a poporului Său. Una dintre cele mai luminoase figuri istorice este regele David, care de la păstor de oi ajunge pe tronul țării. Dumnezeu îi vede inima
DESPRE PRINCIPIALITATE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382209_a_383538]
-
suie în zori în autocarul care ducea cenacliștii spre următorul spectacol. Numai că la puțin timp după ce caravana se pusese în mișcare, la intersecția cu un drum de țară, o femeie cu broboadă neagră făcea semne șoferului să oprească. “Mă scuzați, domnule Păunescu, vă rog s-o lăsați pe fata primită aseară în echipa dumneavostră să coboare, că i-a murit acum o oră mama.” Tânăra învățătoare din Maramureș a coborât să se ducă la căpătâiul mamei ridicate la cer și
Adrian Păunescu, trei ani în veşnicie [Corola-blog/BlogPost/93260_a_94552]
-
credeau implicați în organizarea revoltei împotriva regimului Ceaușescu. Pe unii i-au găsit, pe alții - care fie plecaseră de acasă, fie dispăruseră din oraș - i-au revăzut în balconul Operei, devenit locul simbolic al luptei împotriva comunismului. Nu există, așadar, scuză pentru turnători, oricât ar susține ei că raportau securiștilor din "datorie patriotică" și grijă față de "interesele statului român". Pentru mulți intelectuali din generația mea, "datoria patriotică" și respectul față de "interesele statului român" însemnau cu totul altceva. Și anume, să studiem
Și totuși, ce facem cu turnătorii? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8226_a_9551]
-
Mircea Mihăieș De la nemuritoarele vorbe " Madam! să am pardon! scuzați!" ale lui Rică Venturiano (reluate în formula "Scuzați, pardon, bonsoar!"), la emisiuni TV de genul "Iartă-mă!" și la cotidianul "Scuze!", scuipat neglijent printre dinți, nu ducem lipsă de formule care să arate că suntem politicoși și civilizați. Ne cerem
Știți să vă cereți iertare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8256_a_9581]
-
Mircea Mihăieș De la nemuritoarele vorbe " Madam! să am pardon! scuzați!" ale lui Rică Venturiano (reluate în formula "Scuzați, pardon, bonsoar!"), la emisiuni TV de genul "Iartă-mă!" și la cotidianul "Scuze!", scuipat neglijent printre dinți, nu ducem lipsă de formule care să arate că suntem politicoși și civilizați. Ne cerem iertare nu doar pentru dezagrementele produse altora, ci
Știți să vă cereți iertare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8256_a_9581]
-
trebuie o anumită superioritate și detașare în raport cu propriile convingeri pentru a fi dispus să-ți ceri cu adevărat iertare. La noi, unde aroganța, orgoliul prostesc și mitocănia funcționează într-o desăvârșită, indestructibilă unitate, vei auzi arareori pe cineva cerându-și scuze altfel decât din vârful buzelor și cu sentimentul că-ți face un hatâr. Cunosc personaje care, deși obligate prin tribunal să prezinte scuze pentru jignirile aduse, au refuzat s-o facă. Au plătit sumele stabilite drept daune morale, dar când
Știți să vă cereți iertare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8256_a_9581]
-
oameni de afaceri nu s-au oprit din goana înavuțirii nici măcar o clipă pentru a cere iertare pentru dezastrul lăsat în urmă, pentru ruina în care încă se zbate țara. N-ai să vezi nici un ministru sau parlamentar cerându-și scuze pentru incompetență, rea-credință, nemernicie și abjecție. Strânși cu ușa, îți vor replica, zâmbind sardonic, că n-ai înțeles regulile democrației. Dacă aceasta e regula în România, e de-a dreptul reconfortant să constați că, o dată la un sfert de secol
Știți să vă cereți iertare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8256_a_9581]
-
unor mari scriitori români, filosofi sau pedagogi, care reînviau într-un fel confesiunile scriitoricești din perioada interbelică, rostite în fața studenților de la Facultatea bucureșteană de Litere la solicitarea profesorului Dumitru Caracostea. Geo Bogza n-a putut onora o asemenea propunere (se scuză că e un slab orator), dar îi invită pe cei doi tineri să-l însoțească în drumul spre Răchițelele Apusenilor, la poetul Teofil Răchițeanu. Pleacă numai Viorel Mureșan, însoțit de lectorul universitar (pe atunci) Ion Pop. Un specialist în avangardismul
Geo Bogza și tinerii scriitori ardeleni by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/8290_a_9615]
-
primul zâmbet". Conversația însă tot lâncezește până ce același admirator al pipei lui Barbu aduce vorba despre Groapa, lău-dân-- d-o. Brusc posomorâtul Eugen Barbu devine alt om, își dă drumul la gură, spune glume în doi peri ("doamna să mă scuze!"), povestește despre vecinul de apartament Haralamb Z., și el scriitor, dar care lui îi este indiferent, despre "Jean Maurer" care va interveni să-i fie reeditată Groapa. Cineva mai cere o sticlă de vin, Barbu și mai mult se încălzește
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8436_a_9761]
-
grijulii să nu care cumva să "scape" ceva insurgent, înșelând chiar vigilența cenzorilor care aplicaseră viza de rigoare". Astfel că, tracasat de presiuni, Petru Dumitriu intenționa să adauge ediției din 1955 a Cronicii un Cuvânt înainte, în care să se scuze pentru absența unei prea mari tendențiozități în prezentarea aristocrației (de care, oricum, această primă variantă a romanului nu ducea deloc lipsă). În cele din urmă, a renunțat la această introducere: "Prin istoria unei familii, autorul a încercat să picteze câteva
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
sintaxă - și concep într-un anumit fel poezia. Ei nu se acreditează prin atât ca poeți adevărați, ci ca producători de texte pe care criticul are datoria să le ierarhizeze. Între ele și în interiorul lor. Aceste departajări - pare că se scuză autorul nostru - nu înseamnă nicidecum judecăți de valoare purtate asupra celor trei cărți, ci țin seama doar de ponderea pe care, în fiecare din ele, o au motivele și imaginile recurente." (p. 288). Înregistrarea recurențelor rămâne, în aceste condiții ne-
Eul care tot scrie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8575_a_9900]
-
apare portretul unui ins malefic. Să demontezi o psihologie de răufăcător, înregistrând dinăuntru ce determină și ce justifică devierile de comportament - întreprinderea poate duce la atenuarea unei aversiuni normale față de abjecție. Scriitorul e prevenit: când explici și motivezi, chiar dacă nu scuzi, firește, natura repugnantă a unor fărădelegi, nu mai poți arunca în voie anatema. Din unghiul artei, rezultatul excelent obținut confirmă eficacitatea demersului. Mai rămân însă, poate, rezerve de formulat din altă perspectivă. Ce vreau să afirm? Contactul cu o materie
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]