438 matches
-
poate fi sursa unei reușite (cea a primei jumătăți a cărții). Dacă Horea Paștina ar fi știut să scrie și ar fi respectat convenția breslei, compunînd sisific un tom de acribie erudită, rezultatul ar fi fost o pleașcă de maculatură searbădă, una din nenumăratele inepții docte care umplu rafturile bibliotecilor. Așa însă, s-a întîmplat un lucru prodigios: mutul i-a lăsat pe alții să vorbească în locul lui, selectîndu-i după impresia pe care i-a lăsat-o cuvîntul lor. Și impresia
Pictura văzduhului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5913_a_7238]
-
Evul Mediu, își zise ea. Chiar la ei în oraș era un bărbat a cărui soție îl părăsise, un altul care-și părăsise soția și chiar cineva care trăia cu o amantă, deși nimeni nu înțelegea de ce, pentru că era foarte searbădă. Și brigadierul concepuse un plan. Așezat în baia lui, așteptând în zadar apariția înșelătorului porumbel verde, ideea îl lovise subit: va organiza o operațiune care să-i aducă onoruri și-i va învăța pe oameni ce însemna cu adevărat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
la cinematograful Orion, unde rula o comedie franțuzească cu Jean Gabin, despre care Îi povestise Tamar la clinică În pauza de cafea. Nu era În stare să-și amintească numele filmului. Dar de la celălalt capăt al firului se auzi vocea searbădă a lui Ted Tobias care Îl Întrebă sec, cu un accent american pronunțat: — Ce s-a mai Întâmplat, Fima? Fima se bâlbâi: Nimic, doar că mă plouă. Se zăpăcise și nu Înțelegea ce făcea Ted la Nina Gefen. Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
am pierdut. Nu se vor mai Întoarce. Sau mai rău, vor reveni rareori și vor licări În depărtare, dar emoția primară din ele va fi uitată și pierdută. Pe vecie. Și totul se Întunecă și se dezintegrează. Întreaga viață devine searbădă și mizeră. Cine va veni la putere În Franța? Ce va decide comitetul central al partidului Likud? De ce au respins articolul? Cât a câștigat directorul general? Cum va reacționa ministrul la Învinuirea care i-a fost adusă? De câte ori mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
rămâne singur și neajutorat. Oamenii sunt solidari la necazuri, dar pe timp scurt și, de cele mai multe ori, interesat.“ Asemenea afirmații sunt de o tristă justețe și de un dezolant prozaism. Daniela Gifu are aproape întotdeauna dreptate, dar dreptatea ei este searbădă, lipsită de poezie: „Prietenia adevărată se construiește în timp și este trecută prin multe încercări până la o consolidare puternică.“ „Înainte de a demara un proces acțional [sic!], este bine să analizezi problema cu toate cărțile pe masă, deci cu multă obiectivitate
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
fost un contrarevoluționar bolnav. E bine c-a murit când a murit. Și ce spui e un căcat. Întorcându-se spre public, Întinzîndu-și violent brațele și ridicând palmele ca un dansator grec, spuse: De ce-l ascultați pe căcatul ăsta bătrân searbăd? Ce are să vă spună? Are boașele uscate. E mort. Nu i se mai scoală. Sammler mai târziu consideră că existaseră voci ridicate de partea sa. Cineva spusese: „Rușine. Un exhibiționist“. Dar nimeni nu Încercă cu adevărat să-l apere. Majoritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
caldă. Parfum, destul de mult. Brațe goale. Lui Bruch i-ar fi plăcut poate acele brațe. Aveau mica lor greutate potrivită. Era câteodată o femeie drăguță. Iar Sammler văzu că era bucuroasă că avea această Însărcinare. O salva de o noapte searbădă acasă. Lui Ussher Îi plăcuseră show-urile În miez de noapte. Margotte arareori pornea televizorul. Era adesea stricat. De la moartea lui Ussher, Începuse să arate demodat În dulăpiorul de lemn. Poate că nu era lemn, doar o perucă de imitație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de strategie. Voia răzbunare. Voia viața celor care Îi torturaseră pe căpitanul Oană. Voia Întoarcerea fratelui său. Voia ca luptele să se termine, iar arta să Înceapă. Ca o revărsare de bucurie, de ritm și de culoare, peste o lume searbădă, tristă și Încrâncenată. Strânse mânerul spadei. Era rece și greu, ca o lespede. - Angelo... ,spuse, n-ai pregătit lupta cu al treilea val. - Ai dreptate, spuse comandantul, urmărind coloanele de Apărători care dispăreau În păduri, ca să apară dincolo de crestele munților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
făptura și traiul ei, cu biata Lina, înghesuită grăsun în umerii ei și a cărei viață era o abnegație permanentă către păcatele altora: la spital, la dispensării, în clientela ei, iar traiul cu doctorul Rim, o unire cam ridicolă și searbădă, care izgonea, rușinate, orice idei de împerechere, fie ea consfințită de lege, timp și obicei. Nu! Mini nu-și putea deloc închipui mobilul dramei - și, totuși, palpitul și mirosul de came crudă rămăsese în nările ei fine, care căutau zadarnic
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
mai numeros, anecdota și ponosul, din curajul complicităței, aveau un diapazon mai liber. . . Jocul ăsta furios al fizionomiilor, scenele interioare pe care le surprindeai după dosuri sufletești, tot acest fond de decor, combinat cu lumina proaspătă de seară, care cădea searbăd pe pânze, cât și cu teatrul ieftin de gelozii, vendettp și achturi, ale trio-ului principal, dau gustului un 118 dezgust pe care Mini se silea să-1 oprească. Știa că legea ei cerea să aibă suflet luminos, bun, fericit, că
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
doar atât încât să îi vadă cutele acelea, adânc săpate de o cuminte așteptare. Apoi, vanitos din fire, își lua răcoarea de pe tâmplele ei arzânde, îndreptându-și trupul zidit cu mare migală spre alte femei cărora le închina viața lui searbădă, cu acel "ceva" sălbatic în privirile languroase de cuceritor al fortărețelor medievale. Pe ea o sacrifica, pentru că i se cerea sacrificată. Îl revolta iubirea ei nechemată, nedorită și totuși uneori o striga... Nici el nu știa de ce o striga. Din
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
pânză, carnea sângera lacomă de viață, de o nouă viață, a treia, pentru ea. Sub ochii lui Musa, toate fibrele ființei ei interioare sângeraseră de spaimă, de umilință, de oroare. Și atunci murise puțin, cu numele și trecutul ciopârțite, amintiri serbede a ceea ce fusese odată. Își amintea ochii lui. Larg deschiși, așa cum își imaginase de multe ori că se deschiseseră și ochii celuilalt, ai mortului de la Guadalete, în fața umbrelor ce-i vesteau sfârșitul. Ascuțit, durerea își făcea loc printre gânduri, amorțindu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
e bine cu tine și simt că o să-mi fie bine cu tine și în clipa asta nu mă gândesc la sex în clipa asta sunt doar fericit că m-ai băgat în seamă pentru că viața mea era ternă și searbădă fără tine. Și culmea e că el nu repetă acum pentru vreun rol. Nu-și exersează talentul de actor profesionist. Exact asta simte. Toate gândurile lui s-au dizolvat în clipa în care ea s-a întors, în clipa în
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
a reuși să mai urci o treaptă. Te urăsc, pentru că nu eziți nici măcar o clipă și nu-ți întrebi niciodată conștiința dacă ce faci e bine sau rău. Pentru că nu ai o conștiință. Pentru că ești doar un purtător de suflet searbăd și fad. Te urăsc. Pentru că lumina din ochii tăi pare vie și omenească. De fapt ochii tăi sunt morți și seci și tot ce transpare afară e doar tehnică și efect special. Ai învățat să stăpânești tehnicile astea de aruncat
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
clipă înainte de producerea lui, dar era inutil. Rămânea unicul posesor al acestui umil secret. Când țăranul cu carul cu boi întâlni în fine bătrâna cu vreascuri, se opriră față în față și schimbară câteva vorbe. Dar totul părea acum o searbădă reluare a unui eveniment prevăzut și întâmplat deja în mintea Bătrânului. își întoarse privirea în vale, spre un sat intrat în conul de umbră al unui nor vânăt, ca un balaur. Vântul înfoie și dădu viață balaurului, împingându-l spre
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
făcut evadarea prea ușoară. Lumea pare atât de strâmtă și de secătuită. Învârtitul în jurul lumii îți dă doar șansa să te plictisești în alte locuri, tot mai repede. Un mic-dejun plictisitor în Bali. Un prânz previzibil la Paris. O cină searbădă la New York, și adormi beat în timpul unei felații în L.A. Prea multe experiențe culminante, prea aproape unele de celelalte. — Ca o vizită la Muzeul Getty, spune Inky. — Săpuniți, clătiți, repetați operațiunea, spune bețivul de la Global Airlines. În lumea plicticoasă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
motivație personală, și deci nu are ce căuta tatăl său, „apreciatul Josef ben Bergelson“, asupra căruia Ianikovski aruncă vina. Atunci când traducea, M.O. Întrețesea propriile sale simțăminte. „Astfel, cum aș fi putut traduce cu atâta Împătimire, dată fiind existența‑mi searbădă“, Îmi spunea el. Poeme de Catul, Canțonierul lui Petrarca, sonetele lui Shakespeare pe care le va tălmăci În colaborare cu răposatul Izirkov, se impun, de asemenea, a fi citite În această lumină. Voi trece, domnule, peste fundalul istoric, aidoma unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
-ntrezărești cum Vieața Se-ntoarce somnoroasă, în ciclul ei steril, Sub fard și mască, mimma unei absurde arte... Și totuși deasupra rotirilor deșarte Făuritor de sensuri, să te ridici viril; Și, beat de aderare activă și adâncă, - Aplauze unice în searbădul decor - Smulgând ardorii tale cuvântul creator, Eternei reîntoarceri a Vieții să-i chemi: "Încă!" PYTAGORA În calmul multor zile de drumuri lungi pe mare Spre sânul adâncimii fluide am privit; Iar ochiul meu lăuntric e încă năpădit De-a umbrei
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
tale cerca să întîrzie. O! Hiperboreenii râdeau, râdeau mereu... Iar ochiul meu mai tare se ascuțea să vadă Și sfredelea mai aprig în surul minereu De nouri ce-ți ascunde filonul de zăpadă. Fier stins părea alături scânteietorul plai Și searbădă a zării lumină rubinie Când prin împăturarea de neguri străvedeai Regească și senină și amplă armonie. Cum, cel ce simte gândul ascuns, nu se temea Să-mi pună dinainte atâta strălucire Și nu vedea mii suliți înfipte-n carnea mea
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
pământ culcată de aruncăturile lopeților pe fereastră și găsește pe Isus în acel vârf. " O stea era în ceruri, în cer era tîrziu." 137 Goliți tiparul acestei bucăți de conținutul venerabil al elementelor bisericești. Veți găsi (desenată în drojdie) o searbădă invenție mecanicistă: grotescă și banală ca o bicicletă. Poezii utilizând asemenea elemente, cu neinteligența laică a unui manual înscris în sindicate, sunt profanatorii. În treacăt fie spus: domnul Arghezi e un neinstruit meșteșugar al versului. Individualitatea, noțională, a cu-vîntului, nu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
nimic din înflorirea, ușurința, rotunda cordialitate a unuia din rarii europeni de la Dunăre: domnul și omul de litere Eugen Lovinescu. Pentru onoarea persoanei sale, în totul respectată, îi vom refuza paternitatea a cel puțin acestei cărți. * Un asemenea monument de Searbăd (Evoluția poeziei lirice) nu poate fi rodul minții sale una, ornată și proporțională, ci al unui adevărat agregat de encefale: monstru schițat undeva, foarte jos, pe scara zoologică. E opera cenaclului "Sburătorul", cutiei, care face din d-l E. Lovinescu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ea în pivniță, precum bogătanii, să nu cumva să-ți ceară careva vreo bucățică! glăsuiră femeile. Parcă sunteți nebuni, nu alta! se plânse jalnic Nicanor. Pepenoaica e o făgăduință, o nadă a norocului pentru cei din Goldana. Nu carnea ei searbădă trebuie să o râvnim, ci semințele-i de aur!... Nesătui, bărbați și femei de la Goldana și de la Kotonoaga tăcură îndărătnici, fiecare pe limba și în gândurile sale. Mângâindu-și gânditor mustața-i ruginie, Iuga replică, fără adresă, dând din umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nici măcar cu soldați fără grade, soldați din cei cu ochi mongolici mijiți, kalmâci și kârhâzi și alți soldați din Asia, veniți pe tancurile Armatei Roșii, se despuia stând îndelung dinaintea oglinzii de cristal pentru a-și studia pielea încrețită și searbădă de pe trupul istovit, examinându-se de la sânii fleșcăiți până la păroasele stinghii, care îi erau atinse de degradarea provocată prin neștiute molime și de scârboase boli lumești. Erau momente abjecte, în care pălăvrăgea despre trecute glorii triviale, care mă puneau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Evul Mediu, își zise ea. Chiar la ei în oraș era un bărbat a cărui soție îl părăsise, un altul care-și părăsise soția și chiar cineva care trăia cu o amantă, deși nimeni nu înțelegea de ce, pentru că era foarte searbădă. Și brigadierul concepuse un plan. Așezat în baia lui, așteptând în zadar apariția înșelătorului porumbel verde, ideea îl lovise subit: va organiza o operațiune care să-i aducă onoruri și-i va învăța pe oameni ce însemna cu adevărat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
un surîs real fremătînd pe buzele Galateii. Din toate promisiunile artei vrea să stoarcă o picătură de sînge, dovada puterii sale de a crea. Fără acest adevăr, arta lui nu mai are nici un sens. Întreaga sa trudă i se pare searbădă dacă degetele statuii nu vor fi la fel de vii ca ale sculptorului. El rupe vălurile și declară: Nu Olimpul este visul cel mai Înalt!... (...Vreau să știu dacă tot ce s-a spus despre puterea artei e adevărat! Vreau să știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]