3,089 matches
-
degetul în punte. O să stai să studiezi până când o să-mi poți spune, fără ezitare, ce reprezintă fiecare dintre semnele astea și în ce poziție o să se afle Bora Bora în fiecare moment al călătoriei... E clar? Zeilor milostivi! O să-i sece creierul! O să i se topească mintea! O sa orbeasca înainte să reușească să dezlege acel labirint complicat de semne și arsuri, care voiau să reprezinte stele și constelații în trecerea lor peste bolta cerului, raportându-le neîncetat la poziția insulei Bora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cu mama și Bica, în fața bradului gătit și a bucatelor de pe masă, împărțindu-și cadourile și singurătatea. Luana era sătulă de acel Crăciun sărbătorit în tăcere doar în prezența celor două, de noaptea Revelionului an de an irosită la lumina seacă a becului din sufragerie, de lipsa veșnică a musafirilor veseli și puși pe șotii. Bica le antrena la rugăciune, făcea rozariul și le povestea viața sfinților, în vreme ce Luana, pitită în cochilia sufletului ei, îi invidia pe cei care, la ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se transforma într-un rulou galben cu pete albe. Brusc, celor doi băieți li se tăie pofta de mâncare. La prânz, au pornit-o spre capătul satului, acolo unde se adunau rațele și gâștele pentru a se scălda în gârla secată pe jumătate. Au stat întinși la soare, bucurându-se de odihna binemeritată. Nici măcar Luanei nu-i mai venea să zburde, îl privea pe Oliviu, frumușel foc și tot numai zâmbet, cum turuia întruna, ca o moară stricată, cu ochii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și fata abia îl auzi replicând: Ești sarcastică. Îl lăsă acolo, în fața căminului, știind că orice ar fi urmat de-acum înainte nu-l va ierta niciodată. Intră la cursurile de după-amiază un alt om. Un coleg făcu o glumă seacă și de prost gust și ea gândi cu superioritate: "Un alt nefericit". Orele se terminară la opt. Mâncă, în fugă, la cantină apoi luă tramvaiul spre casă. La a doua stație, în timp ce privea pe geam cu gândurile aiurea, se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
capăt unei relații nesănătoase. Stai pe lângă mine. Optimismul și energia ta sunt molipsitoare. Te asigur că-mi voi reveni. Acum, ce mai avem de făcut? Se întorsese. Perfect. Îi așteptau o groază de probleme. Întâlnirea cu Donald Veber i-a secat de puteri. Nu s-a declarat mulțumit de nimic din ce i s-a arătat. Echipa de creație și-a dat duhul încercând să-l convingă că de ceea ce-i prezentau avea nevoie. Luana intuia cam ce aștepta omulețul grăsuț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
transformarea Înfățișării insulei. Când soarele e În Înaltul cerului și de neclintit, suspiciunea că ar putea ploua ar părea ridicolă, dar la vreme ploioasă, când apa mustește de pretutindeni, pare că nici soarele, ivit iarăși pe cer, n ar mai seca vreodată toată mocirla. Erau Însă și altfel de zile, așa cum fusese aceea, când uscăciunea prafului și ume zeala apăsătoare alcătuiau Împreună atmosfera firească a insulei. Neng a scos din buzunar o banană. Era neagră și storcită, iar capă tul rupt
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
adevărat, s-a opus Adam. Eu sunt bine educat. Tatăl meu m-a Învățat de toate, literatură, muzică, chiar și politică. Din a strâns pumnul și și-a lovit fruntea, nu prea tare, Însă destul ca să se audă o pocnitură seacă și surdă. A Închis ochii, iar Adam și-a zis că poate totuși s-a lovit rău. — Aha, văd că am de-a face cu un orfan care se minte pe sine. Bine, atunci ia spune tot ce știi despre
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Întrebă Carmina și se temu că fără să vrea îi dădea ultima lovitură Sidoniei, se strânse în ea de încordare, simți cum speteaza scaunului îi intră în spate, avu impresia că tegumentele Sidoniei se vor încreți, vor crăpa ca bălțile secate de apă și, în cele din urmă, se vor prăbuși pe covorul oltenesc într-un nor de praf înecăcios, cenușiu, răspândind miros de șoarece. Dar, spre uimirea ei, ridurile arcuite de fruntea Sidoniei dispăruseră, la fel și cele din jurul ochilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în tăcere, lent, fără să forțeze comenzile, femeia avea impresia că dintr-o secundă în alta pleoapele i se vor lipi și mașina își va lua zborul lin, mai întâi razant, pe deasupra luncii, pe urmă tot mai sus către strălucirea seacă a soarelui din acel sfârșit de septembrie. Într-adevăr, imediat după vizita făcută Fanei, aflând de la Ovidiu de propunerea de căsătorie rostită, în sfârșit de Ovidiu, și lăsată în suspensie de Carmina, știind bine că felul de a fi al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
era puțin umed, pieptănat proaspăt. Era un om energic, de o seriozitate care te atrăgea, vorbea cumpătat. Era o mare diferență între sporovăiala plăcută a Fanei, încărcată de fantezie, cu vorbe ce se înlănțuiau în asociații de efect și comunicarea seacă a lui Dimitrie, exprimând în puține cuvinte un maximum de informații. Părea o fire foarte practică și echilibrată, de neclintit. Le spuse câte ceva despre dificultățile avute pe parcursul campaniei de toamnă. Se dovedea a fi interesat de problemele sale, se implica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Canada să scape de el, îl înțelegeam, el eram eu la mare pe faleză noaptea, atunci, singură în dreptul cortului unde anul trecut aveam alt câine și Aveam un bărbat cu care nu Eram și pe care îl Aveam, Greșit! Mă seacă lumina asta albă și schela pe peretele de beton din aerul ferestrei, cerul e prea bleu alb-galbenul acela de pergament, îți zic eu, azi e ceva, i-am spus lui Pinochio Păianjen când am coborât să luăm vin, suna a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
mă știe careva. Mamă dragă, Iordana, tu ești! mă strînge-n brațe un zdrahon aflat pe prag de crîșming. Nu te uita că-s cam torpilat. Mă preling din brațele lui. Îi curg printre ele ca vodka pe care tocmai a secat-o. Că-mi zice mereu nevastă-mea: "Mitiță, las'te de băutură". Cum să mă las, mamă, cum să mă las după ce-am cheltuit atîta? N-ai să vezi! Arată ca o barcă spartă, cu burta-n sus, Mitiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
controlați". Foștii activiști, securiști, soldățeii uteciști-carieriști de roșiori, în minte, inimă și bibliografie cu "programele", au rămas în cărți. Ei ghidonează, ei fac privatizări galopante ca tuberculoza, în folos propriu, ei sînt "apropitari" și bancheri. Ne citesc viitorul în piatră seacă (litomanții), mereu "în fața națiunii" ori "în centrul atenției". Mediamaniacii știu ce spun. Nu uităm fiindcă vrem, fiindcă vrem să uităm. Poate că sîntem presați s-o facem. Elita comunistă, aristocrații ei ca Beluțu Zilber au fost recuperați repede. Brucan e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
vindece rănile. "Lovește aici cu cornul!" mi-a poruncit zâna. "De două zile zace aici, fără să bea un strop de apă." Recunoscându-l îndată pe Făt-Frumos, am făcut ce mi-a poruncit zâna și a țâșnit izvor din piatră seacă, spre propria mea mirare. Apoi, am cărat apă în gură și l-am stropit cu ea pe Făt-Frumos care imediat a prins viață. În ziua aceea nu aveam chef să urc până la izvor, era mult prea cald și somnul mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
plecând gonit de metafizica ciudatelor gângănii care îngrozeau mecanica fluidelor vântoase cu forțele lor celeste. Voi mi-ați luat sufletul? Nu! șuierau ciudații. Ar fi nedemn pentru noi. Avem de dat, nu de luat. Eu nicidecum! răspundea toamna. Ești prea seacă Mioara, pentru a te fura cineva. Atunci poate noi, cârâiau ciorile! N-aveți voi ce face cu suflet de femeie, vorbea Mioara! Nimeni n-are ce face cu mine, nimeni nu-ncearcă să spună adevărul. Nu cumva mi l-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mea, spuse pilotul descătărămându-se. Măi, frate-miu, ce cauți tu printre broaște țestoase? Au fost cu 50.000 de ani în urmă. Acum acolo sunt moldoveni. Da' de unde vii matale? Pilotul îi răspunse în versuri: Cine trece-n Valea Seacă/ Cu hangerul scos din teacă? Oarecum liniștit, bănuind că bietul om a căzut din istorie în cap, paznicul îi răspunse tot în versuri: Foaie verde de cărare,/ Ești la mare depărtare. Cum pilotul se uită câș, paznicul îl dumiri. Haiducia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
holurile porumbului, pe holurile ferate ale gării din Brăila, pe holurile de beton ale școlii, pe holurile largi ale tinereții, cu ferestre uriașe, dincolo de ele foșnind, înspăimântător, porumbul. Cât uram această simfonie verde, cu partitura foșnetului moale, sfâșietoare, înfrigurată, uscată, seacă, plasticizată osmotic cu croncănitul ciorilor avide de a distruge această imensitate nestatornică, străbătută de acea sperietoare vie cu o șapcă de elev pe creștetul pleșuv, gonind nu se știe de ce printre cocenii drepți, încărcați cu știuleți galbeni și grei, bolborosind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
diluat, privirile au dispărut în nepăsarea mea. Obsesia Închipuitei tindea spre materializarea ei. Fir cu fir, celulă cu celulă, bucată cu bucată, frumusețe pusă una lângă alta. Cel mai șarlatan adulter, înșelarea propriei mele rațiuni. Și pentru că Any Palade era seacă și urâtă, i-am suprapus închipuirea. Și ce zână se făcu! Ce stea! Feminină 100%, de calitatea indestructibilă a iubirii nemuritoare. Cu asemenea haină merita să mă laud la braț cu ea prin lume. Nășteam invidii și gelozii. Divulgam ciudatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
neatent, nu mai țin minte cine contra cui mă lovea cu paleta, mi-aduc aminte fluidul în care zăceam așteptând mâna salvatoare. M-am trezit după alt maldăr de timp, uitând și de întrebări, și de mine însumi. Bazinul a secat și eu am putut vedea, auzi, gândi. Dar un segment de viață nu-l trăisem. Acum poți să râzi, deși scofâlcit, m-am reîntors la momentul de dinaintea căderii în apa neagră a bazinului. Și încerc să umplu acel timp netrăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Cristo, gîndindu-se că ar fi posibil să înghețe instantaneu, oare cum o fi să vomezi sloiuri? — Dacă le trebuie droguri, o să le dau eu droguri, zicea Piticul, pînă o să le iasă pe urechi. Știa să scoată bani și din piatră seacă, atunci cînd era vorba de scumpa lui patrie. Imediat s a dus să se întîlnească cu Castro rezervîndu-și o cursă charter spre Cuba, își amintește domnul Președinte. — Eu nu opresc pentru nimic în lume, zice Sena, trecînd prin dreptul unei
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
aproape nimic. O ZECIME DIN VENITUL TĂU În timpurile descrise în Vechiului Testament, exista în Israel obiceiul de a dona o zecime din venituri. Chiar și în agricultură se practica acest obicei, o zecime din recoltă îngropîndu-se pentru a nu seca prea mult din puterile pămîntului. În plus, o altă zecime era ținută ca rezervă pentru însămînțările din anul următor. Mai era și obiceiul de a nu cultiva nimic pe un teren un an din zece, pentru a lăsa pămîntul să
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
de unul. Și, mergând mai departe: ...fiecare anotimp al fiecărui iubit ce lumina atinge și-nchide! Dar câți iubiți reușesc, oare, să facă chestia asta, să atingă și să închidă lumina? Toată cartea este plină de gângureli sibilinice. Fluvii vor seca în albie și stele se vor stinge pe cer până când cineva va reuși să descifreze versurile scrise de Ana Cioriciu Ștefănescu. Ce garanteaza premiile literare Dan Mircea Cipariu a avut o idee frumoasă: să alcătuiască o antologie - cu titlul Poezie
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
sau imprevizibile, dar forțate). Și o face cu multă convingere, tocmai pentru că nu are conștiința istoricității stilurilor. Iată-l luându-și o poză de bard și declamând: „Să cad în hău, să urc până la nori, / Să fiu șlefuitor de piatră seacă, / Puteam să fiu căutătorul de comori - / Dar soarta n-a știut să le încapă. // Mie mi-au fost ursite durerile de sine, / În van zbătându-mă ca marginile mării, / Disprețul să l primesc de la oricine, / Căci smulg cuvinte din ghearele
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
la niște chestii pe care nu pot să le spun. Parșivu, spaima cuțitarilor, pistolarilor, ninjiștilor și parșivilor, a căzut lat, inert ca un tăbîltoc, în plasa drăcoaicei Rodica. Hai cu mine la Soare Apune, o ruga Ceaun cu o voce seacă, ieșită dintr-o gură uscată. Și mama? Doamne, s-o las pe mama singură, fără nimeni pe lume? Această poziție fermă l-a făcut pe Parșivu să accepte și nenorocitul de arest din Vaslui. Deși zilnic le amintea polițiștilor "drepturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
nu merit chiar nimic? Ba da. Lara plînge. Costică Bostan se apropie de fată și nu mai întîmpină nici o rezistență. Se lasă în mîinile vecinului și lacrimile nu mai contenesc. Deși face încercări s-o liniștească, fata plînge pînă îi seacă izvorul lacrimilor. Este total inertă și Bostan dorește să încheie această aventură neașteptată. O să am grijă de tine. A murit și tătuța meu. Nu fi prostuță. Ba sînt. A doua zi Lara atîrna de o funie în tinda casei. Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]