417 matches
-
jumătate închiși prin căldură la lumea care pare a fi permanent pe punctul de a se evapora. Treptat, nivelul solului se ridică și se întrerupe într-un strat de bolovani și piatră rotundă. Trec prin gâtul unei văi, urmând cursul secat al unui râu. Stâncile abrupte se ridică de o parte și de cealaltă, unde tufișuri noduroase se agață de fața stâncii ca niște căpuși pe burta unei vaci. Drumul devine tot mai greoi, sunt nevoiți să urce pante abrupte, cămilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
câmpii și se întreabă când le va mai vedea din nou. Dimineața, ajung la capătul călătoriei. Sub povârnișul pe care Fotse îl numesc Lizard’s Back este reședința Daou, a marelui șef. În jurul acesteia, pajiștile în terasă coboară spre malul secat al râului placat cu pietre rotunde. Dincolo de el, fața stâncii este ciuruită ca un fagure de peșterile în care Fotse își înormântează morții. Ca și la celelalte ferme, pereții din noroi ai casei șefului sunt părăsiți, iar staulul caprelor e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
vrea să continue recensământul. Profesorul îi spune că nu poate lua cu el decât doi hamali, pentru că mulți dintre cei din tabără fugiseră și că acum duc lipsă de oameni. Încuviințează și pornește în sus de-a lungul albiei râului secat care trece de tabăra lui Daou. Nu știe încotro se îndreaptă. Știe doar că nu mai poate rămâne. Urmează cursul râului, mergând pe o potecă de păstori, printre lespezi de piatră și zone cu iarbă țepoasă. Deși trece pe lângă câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
asta pentru secole, că am făcut bine amânându-mi plecarea, de atâtea ori, ridicând în ultima clipă țeava carabinei lui Gachentard pe care mi-o băgam în gură, în diminețile în care mă simțeam gol pe dinăuntru ca un puț secat. Gustul armei... e chiar amuzant! Limba ți se lipește de țeavă. Simți pișcături. Aromă de vin, roci limpezi. În locul acela se bătuseră niște dihori. Ghearele lor lăsaseră urme: caligrafii și arabescuri, cuvintele unui nebun pe veșmântul de omăt. Cărărui subțiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
a aerului cu lichidul. PÎnă acum n-am realizat că berea poate scoate sunete atît de jalnice. — Sper că bei o sticlă de bere. Nu de aceea venisem pînă aici. Foamea mă Împinsese de fapt spre microbuzul de pe albia rîului secat. Dacă stau și mă gîndesc, nu mîncasem decît un castronel de soba de dimineață. Asta nu Înseamnă că n-am avut unde să mănînc, pentru că mai sînt Încă suficiente restaurante vechi, dintr-acelea de care destul de rar Întîlnești. N-aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
totul altfel decît Îmi imaginasem. Mașinile nu erau aliniate și nici legate una de alta prin cordoane de lumini, nu se cînta muzică, nu era agitația de la festivaluri. Lanternele roșii se legănau În vînt și pe albia rîului larg și secat se aflau Împrăștiate mai multe microbuze cu gurile lor sumbre și palide deschise. Erau dispuse În semicerc, la intervale neregulate și Îndreptate În toate direcțiile. Mie mi-a atras atenția priveliștea de pe partea cealaltă a rîului, peste mal. Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
face pe supărată, deși îi e clar că este invidiată de toate fetele din jur. Miros de praf de pușcă și noapte. Nopțile sunt grozave la fermă, se pare. Cine vorbea despre lună nu o știa uscată ca un burete secat, lăsată în jos, la o aruncătură de băț. Miros de pământ ars și praf. Un sfert de lună, o jumătate de lună, o lună întreagă. Mereu se drămuiește ochilor care o caută până devine o stea printre miile de stele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fruste de alb și negru, iar Fran intrase, sărind într-un picior, apăsase pe un întrerupător și îi schimbase persepectiva într-una plină de culoare. Când era sincer cu el însuși, Laurence recunoștea că sufletul lui era ca un puț secat, dar Fran părea în stare să coboare în adâncul lui și să scoată la lumină lucruri pe care el nici nu știa că le închide în sine. Adevărul era că plecarea ei lăsase un gol în viața lui, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Însuși zburau prin cameră, Împrăștiate prin casa goală. Adormi la piciorul patului mamei sale, mîngîiat de parfumul cămășii ei de noapte din mătase, sub imaginea reflectată de zeci de cioburi ca niște diamante, imaginea unui băiețel care exploda. 7 Piscina secată Timpul se oprise pe Amherst Avenue, nemișcat ca și norul de praf care plutea În camere, Învăluindu-l ușor pe Jim În timp ce umbla prin casa pustie. Mirosuri aproape uitate, un iz slab de covor Îi aminteau de perioada de dinainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
la centrul de detenție. Se opriră lîngă șinele de cale ferată. Șoferul Îl salută pe caporal și Îl urmă În stație, unde Își Întinse harta pe cabina telefonului de cîmp. Deținuții ședeau În soarele cald, iar caporalul arăta spre orezăriile secate. O ceață prăfoasă se ridica din pămîntul nearat, un văl alb care ascundea privirilor zgîrie-norii Îndepărtați ai Shanghai-ului. Un convoi de camioane japoneze trecu pe drum cu un duduit care se Împleti cu bîzÎitul Îndepărtat al unui avion de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Jim așteptă ca șoferul să oprească lîngă avioane, dar acesta continuă să meargă spre perimetrul sudic al aeroportului. Suprafața acoperită cu iarbă moale se tremină și urmă un teren desfundat, cu trestie de zahăr sălbatică și pămînt nelucrat. Traversară albia secată a unui șanț de irigații și urmară camionul cu țiglă spre o vale Îngustă, ascunsă Între tufe uriașe de urzici. În aerul serii se ridicară nori de praf alb-cenușiu cînd camioanele militare din fața lor Își lăsară pe pămînt Încărcătura de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
automat. Cele două camioane și mașina Buick se opriseră lîngă terasamentul căii ferate Shanghai-Hangchow. La trei sute de metri mai Încolo, o linie ferată terminus făcea un arc larg spre fabrica de ceramică, ascunzînd-o de oraș. Oamenii Înarmați coborîră În orezăria secată care mergea pe lîngă terasament. Unii Își deschiseseră gențile de muniții și Își curățau puștile. Alții fumau și beau vin din vasele de ceramică pe care le așezaseră pe capota Buickului. Fiecare cu ale lui, bărbații stăteau tăcuți În lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
la Lunghua după armistițiu, ca să-și facă jocurile lui de-a războiul și moartea. Jim Își amintea Întoarcerea lui În casa din Amherst Avenue și pe mama și pe tatăl lui zîmbindu-i slab din fotoliile lor de grădină. LÎngă piscina secată, iarba neîngrijită crescuse În jurul umerilor lor și Îi amintea de tufele de urzici În care zăcuse aviatorul japonez. În timp ce doctorul Ransome stătea pe terasă În uniforma lui americană, Jim ar fi dorit să le explice părinților săi tot ceea ce el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ridică, Alunecă agitat peste soare, surorile pe aripi purtând. Umbra unei porumbițe pică Jos, pe hulubărie; crengile de aripi gemând; Iar jos În vale, prin crângul ce plânge, Zboar-al furtunii mai negre trup fără piept; În aerul nou, răsuflarea mării secate o strânge Și firavul, subțirele tunet... Dar eu aștept. Aștept cețuri și ploaia mai neagră, cerească, Vânturi mai tari, care velele sorții să umfle, Vânturi mai fericite, ce părul să-i Îngrămădească. Și iară Mă rup, mă Învață, aruncă aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
deocamdată în pace. Iată o întrebare de ordin general: ați auzit-o vreodată pe vreuna din persoanele de care suntem interesate să propovăduiască răsturnarea prin forță armată a guvernului Statelor Unite? Două scuturări din capul lui Eisler, rămas plecat, cu lacrimile secate. Mal spuse: — Nu atât ca declarație fățișă, cât exprimarea acelui sentiment. — Fiecare dintre noi a spus-o la mânie fără ca asta să însemne ceva. — Marele juriu va decide ce înseamnă. Fii clar! Cine a spus-o, când a spus-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
lua cu el pe fiul său cel mare, Kanzaburō, și urcau împreună pe muntele aflat la nord de casa lor. Năpădite de buruieni, se vedeau ruinele fortăreței ridicate de samuraiul ce stăpânise odinioară peste aceste locuri, iar câteodată, din șanțul secat și împresurat de tufișuri și dintre întăriturile de pământ acoperite de frunze uscate, se întâmpla să iasă la iveală câteva boabe de orez arse sau câte un bol spart. Din vârful muntelui bătut de vânturi se puteau vedea valea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
leacuri. Tecali, Tecali. Omul luă cutia și, cine știe de ce, o adulmecă. Vamos, răspunse. Dezlegă funiile a trei dintre măgarii legați de copac. Străbătură orașul adormit și trecură dincolo de zidurile negre și înalte ale cetății. După ce măgarii trecură peste râul secat, întunericul nopții începu în sfârșit să se risipească, iar orizontul căpătă o culoare trandafirie. Pe când linia trandafirie se tot lărgea, ajunseră la lac. Luciul acestuia era roșu ca sângele. De ici-colo, dintre trestii, păsări de apă se înălțau în zbor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
la rugina pe care mi-o aruncă peste armura mea de inox cei din jur. Ținutul Botoșanilor, ca loc de dus viața, este, așa cum spui, un țărm. Insă un țărm fără ieșire la mare, la ocean, ci la niște ape secate sau cu mici acumulări de apă, una spre un Est respingător, așa cum este ceea ce se profilează peste Prut și mai încolo peste Nistru, și alta, un Herasus peste care privesc uneori cu invidie, dar fără entuziasmul care m-ar face
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
La fel și cei americani. * Vremurile nu țin seama de timpul probabil. * Și la Polul Nord dragostea e caldă. * Răceala de la Ecuator se suportă la fel ca și căldura de la Poli. * Nu numai gerul îngheață. * Unii mint de îngheață și apele secate. * Einstein a formulat teoria; realitatea există dintotdeauna. * Teoria ondulațiunii universale a fost formulată de Natură. * Singurătatea poate fi și o stare autocritică. * Toți aspiranții la glorie au fost inițial mari... speranțe; unii au rămas la acest stadiu. * Te faci marinar
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
puternică încât să contemple singurătatea a fost atunci când era cu Naji. Irene a părăsit tabăra. Dincolo de culme era o cărare care ducea către o vale îngustă. Irene a luat-o în zigzag, printre copaci, a traversat o albie de pârâu secată și l-a găsit pe Naji sprijinit de un bolovan. Soțul ei urmărea fumul care se unduia pe linia estică a orizontului. Irene a rămas în picioare, lângă el. Râul nu se mai auzea atât de departe și femeia a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
apoi cu zile. Acum, cred, simți primejdia și dimensiunile ei cu mult timp Înainte. Poate cu luni Întregi. Știi că spre tine au pornit războinici dinspre Marea Marmara. - Da, știu. Îi voi Întâlni În vară sau toamnă, Într-o vale secată, la marginea unui deșert, iar valea aceea se va umple de sânge. - Așa e. Până aici pot vedea și eu. Dar puterea mea de viziune se limitează la oamenii care trec pragul acestui templu și la cei foarte apropiați lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
buni luptători ai ordinului nostru. Nu s-a mai Întors nici unul. Iscoade care au venit de pe Drumul Mătăsii ne-au adus de curând vești incredibile. Oamenii noștri s-au ciocnit de acest luptător la marginea deșertului Gobi, Într-o vale secată. Nu știau că se află acolo. Îi aștepta. Nimeni n-a văzut nimic, dar după urme a fost un măcel. Au izbucnit flăcări și au detunat parcă tunuri, deși acolo nu putea fi nici o artilerie. O sută de Cuceritori au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
coasta de sud, rămâneau cocoțați pe stâncile abrupte acoperite de ferigă, cu ochii la epavele care ies la iveală din valuri. În pădurea de pe deal, În timpul unei averse, au fost puși pe goană de capre sălbatice. În albia unui râu secat, au dat peste bolovanii enormi pentru care Perdo e celebră, pietrele acelea străvechi pe care sunt cioplite cu cuvinte Într-o limbă necunoscută, pe care Adam le-a copiat Într-un caiet, pentru ca puțin mai târziu să descopere că erau
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
aceștia Îi apucă disperarea. Prizonierii bat cu picioarele, cu pumnii În scânduri, zgârie cu unghiile În tablă, strigând din răsputeri să li se aducă apă. După scrumbiile Înfulecate În grabă, cerul gurii și gâtlejul li se transformă Într-un râu secat. Ca să-și potolească setea, Își beau propria urină și culeg cu limba boabele de transpirație de pe vagon. Trenul oprește În câte o stație, paznici amețiți de băutură trec pe lângă șine, inspectează vagoanele, controlează osiile, discută Între ei, aruncând unii altora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mersul pe sub lumina puternică a soarelui, iar noaptea se petrece același lucru, doar că lumina devine sunet. Ca să mă smulg din îmbrățișarea vegetală care m-ar fi putut anihila, mă abăteam de-a lungul unei râpe, un fel de albie secată și lungă de vreo două sute de metri, umblam cu soarele pe cap și cu picioarele în umbră, era o albie a echilibrului, acolo îmi găseam justificări, firește, îmi erau egale, o logică a stărilor mă împingea spre ele. În zilele
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]