561 matches
-
populațiilor migratoare barbare (în general) și a dacilor liberi în zona carpatică, Aurelian a dispus retragerea armatei și a administrației romane din Dacia în anul 271, în vederea consolidării frontierei balcanice pe linia Dunării de Jos. În 274 este lichidată și secesiunea Regatului galic; Aurelian restaurează astfel unitatea statului roman, primind titlu de "restitutor orbis". În politica internă Aurelian s-a comportat ca un suveran absolut. Purta diadema solară, purpură și veșimente bogate ca după obiceiul regilor orientali, s-a autointitulat "Dominus
Aurelian () [Corola-website/Science/299881_a_301210]
-
alteori în primii ani de independență. Printre ultimele țări care au abolit sclavia se numără Cuba (colonie spaniolă), în 1886, și Brazilia în 1888. În Statele Unite, sclavia a fost abolită întâi în nordul industrial (lucru care a cauzat Războiul de secesiune), urmând să fie eradicată și în sud până în 1868. Începând cu anii 1960, mișcarea de corectitudine politică din acea țară promovează pentru descendenții sclavilor negri numele de afroamericani, sau african-americani; numele de „negri” continuă să fie folosit. O nouă generație
Sclavie () [Corola-website/Science/299891_a_301220]
-
de vorbitorii de limbă poloneză rezidenți în Uniunea Sovietică. Istoria acestei minorități poate fi împărțită în trei perioade. Comunitățile poloneze au fost „moștenite” de tânărul stat sovietic de la Imperiul Rus. După primul război mondial, Polonia și-a recăpătat independența, iar secesiunea sa definitivă a fost recunoscută prin Tratatul de pace de la Riga din 1921, parafat la încheierea războiului polono - sovietic. În urma acestui tratat de pace, în componența Uniunii Sovietice au rămas teritorii cu o populație poloneză semnificativă. La început, acestor cetățeni
Minoritatea poloneză din Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/299922_a_301251]
-
pe plan extern. Pe parcursul secolului XIX, Statele Unite s-au extins prin cuceriri și anexări de teritorii străine. După 1828, diferențele dintre statele din Sud și statele din Nord se accentuau tot mai mult în problema deținerii de sclavi. Războiul de Secesiune din 1861-1865, a traumatizat tânăra țară, însă Uniunea s-a menținut datorită victoriei unioniștilor din nord. După Războiul de Secesiune, a început ascensiunea economică și tehnologică a țării. Intrarea Statelor Unite ale Americii în Primul Război Mondial în 1917 a marcat abandonarea izolaționismului
Istoria Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/299867_a_301196]
-
dintre statele din Sud și statele din Nord se accentuau tot mai mult în problema deținerii de sclavi. Războiul de Secesiune din 1861-1865, a traumatizat tânăra țară, însă Uniunea s-a menținut datorită victoriei unioniștilor din nord. După Războiul de Secesiune, a început ascensiunea economică și tehnologică a țării. Intrarea Statelor Unite ale Americii în Primul Război Mondial în 1917 a marcat abandonarea izolaționismului. După Primul Război Mondial, SUA a revenit la izolaționismul său tradițional. Această perioadă a cunoscut o puternică dezvoltare economică, însă
Istoria Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/299867_a_301196]
-
aveau potențial militar slab, dar aveau avantajul unor generali buni și al unui spirit de luptă înflăcărat. La 12 aprilie 1861, trupele din Carolina de Sud deschid focul asupra nordiștilor staționați în fortul Sumter din Charleston, marcând începutul Războiului de Secesiune American. După succesele inițiale ale Confederației, situația se schimba în favoarea Uniunii în 1863. Ostilitățile au început la 12 aprilie 1861, când forțele confederate au atacat postul militar federal de la Fort Sumter, din Carolina de Sud. Lincoln a răspuns chemând o
Istoria Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/299867_a_301196]
-
început la 12 aprilie 1861, când forțele confederate au atacat postul militar federal de la Fort Sumter, din Carolina de Sud. Lincoln a răspuns chemând o armată de voluntari din fiecare stat și ordonând mobilizarea generală, ceea ce a condus la declararea secesiunii a încă patru state sclavagiste din Sud. Ambele părți și-au constituit armate de război, iar Uniunea a preluat controlul statelor de graniță încă din prima perioadă a războiului și a efectuat o severă și eficientă blocadă navală de-a
Istoria Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/299867_a_301196]
-
1865. În urma războiului, au fost uciși peste 600 000 de soldați din ambele tabere. De la victoria din 1865 a Uniunii și pâna în 1877, politica americană a fost dominată de dispute referitoare la reconstrucția Sudului distrus la începutul Războiului de Secesiune. Construcția căii ferate transcontinentale a adus o creștere economică. La începutul anului 1864, Lincoln îl numește pe generalul Ulysses S. Grant comandant suprem al forțelor nordiste. La 9 aprilie 1864, la Appomattox, Virginia, Grant îl obliga pe generalul Confederației, Robert
Istoria Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/299867_a_301196]
-
a Reconstrucției, vechile sisteme de discriminare aveau să revină rapid pe plantații, deși nu sub forma de sclavie deschisă. La sfârșitul secolului XIX, s-a introdus segregarea rasială strictă, care afecta școlile, transportul în comun și restaurantele. După Războiul de Secesiune, Nordul a cunoscut o creștere economică puternică, îndeosebi datorită construirii căii ferate transcontinentale. În jurul anului 1893 au fost terminate primele linii de cale ferată, deschizând drumul spre Vestul slab colonizat. Pe parcursul secolului al XIX-lea, națiunea s-a extins rapid
Istoria Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/299867_a_301196]
-
moldovenești, ruse și transnistrene), iar Moscova s-a angajat să-și retragă Armata a 14-a dacă se stabilea o constituție pentru Transnistria. De asemenea, Transnistria urma să aibă un statut special în cadrul Moldovei, prin care își rezerva dreptul la secesiune în cazul unirii Moldovei cu România. Deși independentă de URSS din 1991, forțe rusești au rămas în teritoriul de la est de Nistru pentru a apăra populația slavă, în principal formată din ucraineni, ruși și bulgari, care și-a declarat republica
Istoria Republicii Moldova () [Corola-website/Science/299309_a_300638]
-
fiind totodată și punctul central din care orașul a început să se extindă. În Piața Trandafirilor se regăsesc și principalele simboluri arhitecturale ale orașului. În partea sudică a pieții se află cele două clădiri impozante construite în stil Art Nouveau (secesiunea vieneză sau Jugenstil), preponderent în arhitectura Ungariei din perioada dualismului austro-ungar. Palatul Culturii și Palatul Administrativ (inițial a fost primăria) au fost construite după planurile arhitecților din Budapesta Marcell Komor și Dezső Jakab, la comanda făcută de primarul târgumureșean György
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
(n. 14 iulie 1862, Baumgarten, Viena - d. 6 februarie 1918, Viena), a fost un pictor și decorator austriac, lider al avangardei vieneze și unul din fondatorii "Secesiunii vieneze". Arta lui a contribuit în mare măsură la izbucnirea uneia din cele mai mari revoluții din istoria artei. s-a născut la 14 iulie 1862, la Baumgarten, una din suburbiile Vienei. Tatăl său, de profesiune giuvaergiu, era originar din
Gustav Klimt () [Corola-website/Science/299357_a_300686]
-
anii 1891-1897, devenit membru al societății artiștilor vienezi, ""Künstlerhausgenossenschaft"", împreună cu alți pictori, se străduiește să reformeze instituția aservită unor principii artistice net conservatoare. Până la urmă, ei înființează, în 1897, o nouă grupare artistică, separată de Künstlerhaus, care se va numi "Secesiunea". Membrii acesteia primesc un teren din partea orașului Viena, pentru a-și putea construi sediul. Chiar în anul următor ei își organizează, în pavilionul proiectat de arhitectul Joseph Maria Olbrich, prima expoziție. Klimt va fi primul președinte al "Secesiunii". Manifestul lor
Gustav Klimt () [Corola-website/Science/299357_a_300686]
-
va numi "Secesiunea". Membrii acesteia primesc un teren din partea orașului Viena, pentru a-și putea construi sediul. Chiar în anul următor ei își organizează, în pavilionul proiectat de arhitectul Joseph Maria Olbrich, prima expoziție. Klimt va fi primul președinte al "Secesiunii". Manifestul lor va fi publicat în 1898, în primul număr al revistei ""Ver Sacrum"". Filozofia "Secesiunii" este căutarea adevărului despre existența umană. Deasupra intrării în pavilionul asociației se putea citi următoarea inscripție: "Fiecărei epoci îi este caracteristică propria artă, iar
Gustav Klimt () [Corola-website/Science/299357_a_300686]
-
sediul. Chiar în anul următor ei își organizează, în pavilionul proiectat de arhitectul Joseph Maria Olbrich, prima expoziție. Klimt va fi primul președinte al "Secesiunii". Manifestul lor va fi publicat în 1898, în primul număr al revistei ""Ver Sacrum"". Filozofia "Secesiunii" este căutarea adevărului despre existența umană. Deasupra intrării în pavilionul asociației se putea citi următoarea inscripție: "Fiecărei epoci îi este caracteristică propria artă, iar artei - libertatea". Fidel acestui ideal, Klimt își eliberează arta de tabu-uri. În 1905 ajunge însă
Gustav Klimt () [Corola-website/Science/299357_a_300686]
-
inscripție: "Fiecărei epoci îi este caracteristică propria artă, iar artei - libertatea". Fidel acestui ideal, Klimt își eliberează arta de tabu-uri. În 1905 ajunge însă în conflict cu artiștii ce i-au fost apropiați și, ca urmare, rupe legăturile cu "Secesiunea" și formează un alt grup, ""Kunstschau"". În ciuda numeroaselor legături și aventuri amoroase, Klimt a avut o singură dragoste trainică, Emilia Flöge, pe care a reprezentat-o în mai multe tablouri. Începând din anul 1900, pictorul petrece mereu câteva săptămâni de
Gustav Klimt () [Corola-website/Science/299357_a_300686]
-
al Episcopiei Ortodoxe de Alba Iulia. În anul 1998 episcopia păstorită de el a fost ridicată la rangul de arhiepiscopie. În anul 2005 a fost unul din candidații propuși a-i succeda mitropolitului Antonie Plămădeală. Nealegerea lui a dus la secesiunea nordului Mitropoliei Ardealului, sub conducerea lui Bartolomeu Anania, care a devenit arhiepiscop mitropolit. După moartea lui Anania, succesorul acestuia la Cluj a fost Andrei Andreicuț. Între 1967-1972 a urmat cursurile Facultății de Construcții Căi Ferate din cadrul Universității Tehnice de Constructii
Andrei Andreicuț () [Corola-website/Science/299365_a_300694]
-
George Pomuț, nepotul lui Dinică Pomuț, fierar, de origine din satul Săcele, comitatul Brașov. El a părăsit Ungaria în timpul revoluției de la 1848, prin Italia, ajungând în SUA. El a devenit ulterior general de brigadă în armată nordistă în timpul războiului de secesiune din SUA și ulterior a devenit consulul general al SUA la St. Petersburg. În această calitate a mijlocit cumpărarea regiunii Alaska de către guvernul SUA de la Imperiul Rus. Ilustrul român vorbea vreo 4-5 limbi. A murit în Rusia, unde se și
Jula () [Corola-website/Science/297723_a_299052]
-
plastică au făcut ca Luchian să fie indignat de orânduirea socială care favoriza o astfel de artă de agrement, astfel că unul dintre criticii din 1896 l-a caracterizat în următorul mod: În 1896 s-a produs o mișcare de secesiune, împotriva președintelui „Salonului Oficial”, C. Stăncescu, intitulată „Salonul artiștilor independenți”, care amintea de „Salonul Independenților” de la Paris. Revenit la București, pictorul a fost în 1896 principalul inițiator al „"Expoziției artiștilor independenți"”, care s-a deschis chiar în fața Salonului Oficial. În
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
primele gravuri și litografii. În timpul următoarei călătorii la Paris (1896) își expune lucrările la Salonul Artiștilor Independenți și la galeria Bing. Munch se îndepărtează de limbajul artistic impresionist, fiind mai interesat de valorile decorative și de expresivitatea liniilor. În cadrul expoziției "Secesiunii" din Berlin (1902) expune 22 tablouri din ciclul "Frize de viață". La Berlin, face primii pași în domeniul graficii și execută în special "acvaforte" și litografii. În toamna anului 1908 se internează într-o clinică din Copenhaga din cauza unei accentuate
Edvard Munch () [Corola-website/Science/297872_a_299201]
-
evoluția populației românești din Ungaria, pe localități, conform datelor oficiale ale ultimelor recensăminte. Cele mai cunoscute personalitate care s-au ridicat din rândul minorității române din Ungaria sunt George Pomuț, revoluționar pașoptist, general în armata americană, participant la războiul de secesiune, consul al Statelor Unite ale Americii la Petersburg, Rusia, și Ioan Irimie (Janos Irinyi), din Leta Mare (Letavertes), Bihorul unguresc, inventator al chibritului neexpoziv (cel cunoscut astăzi), prin combinarea fosforului cu dioxid de plumb în loc de clorat de potasiu cum se proceda anterior. Ioan
Românii din Ungaria () [Corola-website/Science/307699_a_309028]
-
atelierul lui Haschbé (vezi capitolul Controverse, incertitudini) unde a realizat studii în ulei și cărbune. În acele vremuri, pictura germană trecea printr-o perioadă de rătăciri și confuzii, fapt care a determinat apariția în anul 1892, a curentului secesionist intitulat „Secesiunea müncheneză”. Pictorii münchenezi doreau ruperea cu trecutul și militau pentru o artă înnoitoare. Astfel, ei s-au depărtat de realitate și au trecut la fel de fel de alegorii, reverii sau fantezii idealizante, care s-au dovedit în final a fi un
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
trecutul și militau pentru o artă înnoitoare. Astfel, ei s-au depărtat de realitate și au trecut la fel de fel de alegorii, reverii sau fantezii idealizante, care s-au dovedit în final a fi un semn al decăderii, nefast pentru artă. „Secesiunea müncheneză” a avut o mulțime de adepți, ea răspândindu-se la Viena sub numele de „Secesiunea vieneză”, la Berlin sub numele de „Secesiunea berlineză” și mai apoi în întreaga Germanie. Octav Băncilă s-a remarcat prin meritul de a nu
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
trecut la fel de fel de alegorii, reverii sau fantezii idealizante, care s-au dovedit în final a fi un semn al decăderii, nefast pentru artă. „Secesiunea müncheneză” a avut o mulțime de adepți, ea răspândindu-se la Viena sub numele de „Secesiunea vieneză”, la Berlin sub numele de „Secesiunea berlineză” și mai apoi în întreaga Germanie. Octav Băncilă s-a remarcat prin meritul de a nu se fi lăsat influențat decât trecător de către acest curent, care pe atunci era unul la modă
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
fantezii idealizante, care s-au dovedit în final a fi un semn al decăderii, nefast pentru artă. „Secesiunea müncheneză” a avut o mulțime de adepți, ea răspândindu-se la Viena sub numele de „Secesiunea vieneză”, la Berlin sub numele de „Secesiunea berlineză” și mai apoi în întreaga Germanie. Octav Băncilă s-a remarcat prin meritul de a nu se fi lăsat influențat decât trecător de către acest curent, care pe atunci era unul la modă. La München, secesioniștii aveau expozițiile lor exclusiviste
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]