345 matches
-
dincolo de orice „dubiu rezonabil”; liberalii de dreapta americani - care merg până la o formă osificată de liberal-conservatorism - își găsesc refugiul în universitățile și colegiile confesionale, îndeosebi catolice, institute, fundații - ceea ce nu întârzie să-i înăsprească, iar uneori îi transformă în ideologi sectari, la fel de puțin îmbietori ca și adversarii lor4. Grație legăturilor lor franceze - ceea ce am numit cândva, desigur ironic, „filiera franceză” -, gânditori și formatori ca Strauss și Bloom au făcut posibil accesul unei elite academice la marea tradiție filozofico-politică liberală tocquevilliană. Această
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
cărămizile textuale" din care au fost zidite memoriile naționale. În Europa răsăriteană, nu atât spiritul antreprenorial al editorilor de cărți a fost forța motrice care a asigurat elaborarea vernaculalelor în limbi naționale oficiale, cât mai curând antreprenoriatul religios al mișcările sectare izvorâte din Reforma protestantă. Începând cu miezul secolului al XV-lea, când ecourile reformei răzbat până în arcul carpatic, mai întâi prefațat de husitism, urmat în decursul secolului al XVI-lea de luteranism și calvism, mișcările protestante promovează în Transilvania traducerile
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Tocmai prin purificarea logică a limbajului putem accede spre puncte de vedere mai nepartizane, mai obiective, libere de acele înclinații și idei preconcepute pe care Francis Bacon le numea „idoli“. Ne putem astfel ridica deasupra a ceea ce desparte indivizi, grupuri sectare, mari colectivități sau epoci istorice, în imperiul rațiunii universale. Menirea „noii filozofii“ este să promoveze ascensiunea din lumea gândirii comune - o lume a erorii și a confuziei - în orizontul pur al rigorii logice și al cunoașterii obiective. Friedrich Waismann, un
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Tocmai prin purificarea logică a limbajului putem accede spre puncte de vedere mai nepartizane, mai obiective, libere de acele înclinații și idei preconcepute pe care Francis Bacon le numea „idoli“. Ne putem astfel ridica deasupra a ceea ce desparte indivizi, grupuri sectare, mari colectivități sau epoci istorice, în imperiul rațiunii universale. Menirea „noii filozofii“ este să promoveze ascensiunea din lumea gândirii comune - o lume a erorii și a confuziei - în orizontul pur al rigorii logice și al cunoașterii obiective. Friedrich Waismann, un
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
an, volumul al cincilea reprezintă anii 1955-1956, iar volumul ultim are înscris pe copertă anii 1957-1958. Primul număr, din ianuarie 1951, se deschide cu un Cuvânt înainte: „Foaia aceasta nu este organul unui determinat grup politic și nu are tendințe sectare. Cu atât mai puțin apare ca să susțină interesele, ambiția ori ideologia vreunui ins sau vreunui comitet. Cei care fac sacrificiul să o scrie și să o răspândească înțeleg să o pună întreagă în serviciul românismului. Ca atare, colaboratorii ei - permanenți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286554_a_287883]
-
minimă solidaritate dacă nu pentru autor, măcar pentru subiectul cărții parcă se impunea. Trec peste boicotul publicistic și radiofonic, peste influențarea negativă a recenzenților străini, peste nu puține acte ostile, pentru a reține în primul rând un document de mentalitate sectară, primitivă, josnică: reacția primară a fiicei unui ilustru dramaturg francez-român. Interesându-mă la telefon dacă au primit cartea, mi s-a răspuns obraznic, în termeni dezgustați și disprețuitori. Cine dădea dreptul unei tinere mediocre oarecare, respinsă (după cum mi s-a
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
este a publicului, care este prea înapoiat pentru socialism. În sufletul și conștiința mea, tocmai contrariul este adevărat, și nu știu în ce secol barbar ar trebui să coborâm pentru a găsi, în acest punct, nivelul de cunoștințe al socialiștilor. Sectarii moderni opun fără încetare asocierea societății libere actuale. Nu iau deloc în seamă faptul că societatea, sub un regim liber, este o asociere veritabilă, mult superioară tuturor celor care ies din fecunda lor imaginație. Să elucidăm acest lucru printr-un
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
am sub ochi nu poate susține o asemenea teză. Dar nu este de ajuns să nu o susțină, ar fi trebuit poate să o combată. Nu este de ajuns să fie atacat acest Comunism grosolan și absurd afirmat de câțiva sectari în foi denigrate. Ar fi fost poate bine să fie dezvăluit și veștejit acel Comunism îndrăzneț și subtil care, prin simpla pervertire a justei idei de drepturi ale statului, s-a insinuat în câteva ramuri ale legislației noastre și amenință
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
acestor greșeli. Dacă reabilitarea a fost uneori înceată și cu pauze intermitente, dacă o anumită recrudescență a fost observată anul trecut în lichidarea cultului personalității, dacă critica și autocritica împreună cu conducerea colectivă s-au dezvoltat în ritm lent, dacă orientările sectare și dogmatice nu au fost combătute suficient de ferm atunci pentru toate acestea, fără doar și poate, responsabilitatea principală îmi aparține mie, ca Prim Secretar al Partidului (Zinner: 1956, 338-342). În continuare, PMM își propunea să se conecteze la procesul
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
istoric, mitic și religios"247. Totuși sînt mulți și cei care se străduiesc să dezlege enig-ma. Aceștia optează în general pentru termenul cel mai generic, naționalismul, care acoperă un imbrolio de ideologii politice, de doctrine specifice, de atitudini persistente, exagerări sectare, mișcări politice concrete, simboluri și multe alte elemente în-că.248 Unii se străduiesc să le ordoneze, cum ar fi și Anthony Smith care enumeră cinci componente ale naționalismului: 1) procesul de formare și de menținere a Statelor-Națiuni; 2) conștiința apartenenței
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
a înțelege corect orientarea biblică pe care vrem să o dezvoltăm. Unele studii asupra condițiilor socio-culturale ale mișcării creștine, în fază incipientă, au arătat că, din punct de vedere sociologic, ea reprezenta un grup social și religios asemănător celorlalte grupuri sectare prezente în iudaismul primului secol. Isus și primii săi ucenici nu erau membri acceptați în societatea lor, iar ei nu acceptau întru totul valorile și instituțiile timpului, ci erau devianți și în opoziție față de acestea. Refuzau legile de purificare ale
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
a căror dezvoltare literară este amenințată de rămânerea în urmă din punct de vedere teoretic - să lichideze cât mai grabnic această situație (...). Dezbaterea a dat un prețios ajutor critic conducerii Uniunii Scriitorilor. Conducerea Uniunii Scriitorilor trebuie să rupă cu metodele sectare de muncă, cu discutarea problemelor de creație într-un cerc îngust, cu înlocuirea dezbaterilor largi prin discuții de cabinet (...) Secretariatul Uniunii Scriitorilor, tovarășii: M. Beniuc, T. Șelmaru și E. Frunză au datoria să contribuie la ridicarea muncii Uniunii la un
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
secțiilor literare trebuie să intre astfel discuția asupra unor opere ca Nicoară Potcoavă de M. Sadoveanu, Drum fără pulbere (ediția a II-a), Pasărea furtunii de Petru Dumitriu, Brazdă peste haturi de Horvath Istvan, Bălcescu de Eugen Jebeleanu (...). Lichidând munca sectară, combătând izolarea și individualismul, condamnând desconsiderarea nihilistă a problemelor teoretice, să întărim personalitatea colectivă a scriitorilor și a criticilor literari, colaborarea lor în muncă, să abordăm cu curaj problemele creației literare, pentru a ajuta efectiv la înflorirea ei”. Nu știm
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
amânarea sine die a chestiunii. În paralel, guvernele britanice succesive au ales să ignore pe cât posibil situația delicată pe care o moșteniseră În Ulster, unde majoritatea protestantă Îi domina pe catolicii locali prin „aranjamente” la circumscripțiile electorale, clientelism politic, presiuni sectare asupra angajaților și monopolul slujbelor În domeniile-cheie: administrația, justiția și, mai ales, poliția. Politicienii din restul Marii Britanii preferau să ignore aceste lucruri. Partidul Conservator obținea prin aripa „unionistă” (născută din campania de secol al XIX-lea pentru a menține Irlanda
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fapt, Mitterrand a avut chiar un rezultat mai mic decât la tentativele anterioare, În 1965 și 1974. Cruciale au fost Însă disciplina simpatizanților stângii (care În turul al doilea s-au solidarizat În jurul lui Mitterrand În loc să se abțină din Încăpățânare sectară) și opiniile Împărțite În sânul dreptei. Dintre cei care votaseră pentru Chirac În primul tur, 16% au preferat să voteze În al doilea tur cu Mitterrand decât să-l realeagă pe președintele În exercițiu Giscard d’Estaing, un om detestat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
anii ’90 o transformare socioeconomică fără precedent, nu mai semăna nici pe departe cu bătrâna „Eire” din plăsmuirile naționaliste. Într-un Dublin Întinerit și absorbit de noua sa ipostază de escortă multiculturală și paradis fiscal al prosperității europene postnaționaliste, preocupările sectare ale IRA Provizorii păreau, ca și obsesiile imperialiste și unioniste ale Ordinului de Orania la Londra, relicve bizare dintr-o altă epocă. Dacă ne gândim la istoria anterioară a marilor state din vestul Europei, noua politică a particularismelor subnaționale poate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pe măsură ce au fost implementate reformele constituționale, problema separatistă a Încetat să mai fie urgentă. Vechii „stâlpi” comunitari (rețele sociale și politice dispuse ierarhic, care țineau locul statului-națiune) intraseră deja În declin. Belgienii mai tineri nu mai reacționau la stimulul afinității sectare, deși politicienii În vârstă nu au Înțeles imediat acest lucru. Declinul practicilor religioase, accesibilitatea Învățământului superior și migrația de la sat la oraș au slăbit influența partidelor tradiționale. Din motive evidente, acest lucru era și mai valabil pentru „noii” belgieni: sutele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
politicii interne și locul lor proeminent În polemicile despre imigrație și azil se datorau neliniștii crescânde față de apariția pe Întregul continent a unei noi generații de partide xenofobe. Unele dintre ele Își aveau rădăcinile Într-o epocă anterioară de politici sectare sau naționaliste; Dansk Folkeparti sau List Pim Fortuyn În Olanda erau recente și surprinzător de populare. Toate se dovediseră neașteptat de versate În exploatarea sentimentului „antiimigraționist”. Fie că perorau Împotriva „minorităților etnice”, precum Partidul Național Britanic, fie că, asemenea Frontului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Istoricii tac ca ascunși după obloane ferecate, ronțăind resturi și scursuri de la mai marii zilei, iar alții tari la minte, lătrători de profesie, corbii tuturor ospețelor, ne împroașcă, ne murdăresc și ne torturează veșnic cu aceleași acuze: fasciști, teroriști, rasiști, sectari, ba și comuniști, numai de legionarii Romei contopiți cu nemuritorii daci nu vor să rostescă un cuvânt. Plângi tu, Romă, durerea fiilor tăi, răcnește tu, lupoaică, ginta latină amenințată iarăși cu destrămarea. Legionarii români nu au dreptul nici la istorie
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
cărămizile textuale" din care au fost zidite memoriile naționale. În Europa răsăriteană, nu atât spiritul antreprenorial al editorilor de cărți a fost forța motrice care a asigurat elaborarea vernaculalelor în limbi naționale oficiale, cât mai curând antreprenoriatul religios al mișcările sectare izvorâte din Reforma protestantă. Începând cu miezul secolului al XV-lea, când ecourile reformei răzbat până în arcul carpatic, mai întâi prefațat de husitism, urmat în decursul secolului al XVI-lea de luteranism și calvism, mișcările protestante promovează în Transilvania traducerile
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]