1,859 matches
-
avea în vedere o serie de principii fundamentale formulate în cadrul teoriei traducerii. 1.1. Elemente de analiză semanticătc "1.1. Elemente de analiză semantica" Lucrarea de față nu adera în mod rigid la un model lingvistic anume. Reperele de analiză semantica sunt luate cu precădere din lucrarea lui Eugene A. Nida, Componențial Analysis of Meaning (1975), ea însăși având, în cadrul general al abordării generativ semantice, un declarat caracter eclectic. Claude Germain observa că majoritatea studiilor ce abordează câmpurile semantice fie își
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
un corpus asemănător listelor de nume divine coranice. Corpusul, o dată stabilit, este supus analizei lingvistice - semantice și gramaticale. Complexitatea materialului, precum și intenția de a trata și problematică traducerii lui în limba română ne-au condus la alegerea abordării din perspectiva semanticii și gramaticii funcționale. Într-adevăr, demersul holistic al acestei abordări, care combină, prelucrează și integrează anumite concepte operaționale și principii de organizare preluate din gramatică tradițională, din lingvistică structurală, din semantica prototipului, din semantica psihologică, semantica cognitivă, din teoria comunicației
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
română ne-au condus la alegerea abordării din perspectiva semanticii și gramaticii funcționale. Într-adevăr, demersul holistic al acestei abordări, care combină, prelucrează și integrează anumite concepte operaționale și principii de organizare preluate din gramatică tradițională, din lingvistică structurală, din semantica prototipului, din semantica psihologică, semantica cognitivă, din teoria comunicației și din pragmatică 18 oferă posibilitatea unei investigări ce are șanse să ducă la concluzii coerențe și nuanțate. Faptul că modelul funcțional ia în considerare toate cele trei relații din cadrul triunghiului
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
condus la alegerea abordării din perspectiva semanticii și gramaticii funcționale. Într-adevăr, demersul holistic al acestei abordări, care combină, prelucrează și integrează anumite concepte operaționale și principii de organizare preluate din gramatică tradițională, din lingvistică structurală, din semantica prototipului, din semantica psihologică, semantica cognitivă, din teoria comunicației și din pragmatică 18 oferă posibilitatea unei investigări ce are șanse să ducă la concluzii coerențe și nuanțate. Faptul că modelul funcțional ia în considerare toate cele trei relații din cadrul triunghiului semiotic: expresie lingvistică
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
alegerea abordării din perspectiva semanticii și gramaticii funcționale. Într-adevăr, demersul holistic al acestei abordări, care combină, prelucrează și integrează anumite concepte operaționale și principii de organizare preluate din gramatică tradițională, din lingvistică structurală, din semantica prototipului, din semantica psihologică, semantica cognitivă, din teoria comunicației și din pragmatică 18 oferă posibilitatea unei investigări ce are șanse să ducă la concluzii coerențe și nuanțate. Faptul că modelul funcțional ia în considerare toate cele trei relații din cadrul triunghiului semiotic: expresie lingvistică - referent, expresie
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ia în considerare toate cele trei relații din cadrul triunghiului semiotic: expresie lingvistică - referent, expresie lingvistică - concept, si referent - concept și evidențiază funcția de comunicare a limbajului uman îl fac să fie congruent cu preocupările de teorie și practica a traducerii. Semantica funcțională părăsește concepția naivă după care conștiința realizează pasiv o „copie” a structurii obiective a lumii reale, iar lexicul este un repertoriu de cuvinte, reflexe directe ale ideilor ce oglindesc lumea reală, dar ea se distanțează și de ipoteză Sapir-Whorf
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
predetermina, orientează și chiar organizează viziunea noastră despre lume19. Mounin, în Linguistique et philosophie, afirmă că nu există ruptură între gândire fără limbaj și gând verbalizat, ci trecere gradata, ce tatonează mereu, de la una la alta20. Definițiilor lexicografice, considerate insuficiente, semantica funcțională le preferă definiția referențiala, adică definirea referentului. O asemenea opțiune este în consonanta cu unul dintre principiile fundamentale de traducere la Eugene Nida, si anume ca, pentru a cunoaște sensul, nu e suficient să cunoști cuvintele, ci și lucrurile
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
publicul cultivat, și una în limbaj „popular”, pentru oamenii de rând, dar care să se încadreze totuși în standardele materialelor publicabile 61. Fiind o lucrare menită să formeze traducători ai Scripturii, autorii prezintă pe larg instrumentele de natură gramaticala și semantica de care traducătorul se poate folosi în vederea realizării unei traduceri inteligibile și firești. În primă fază, cea a analizării textului în limba sursă, indicațiile se referă la analiza gramaticala, la mijloacele sintactice și semotactice de marcare a sensului, la elemente
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
descrierea mecanismelor care au stat la baza unor traduceri realizate. Va fi interesant să vedem ce nume divine au fost preluate prin împrumut direct, prin calc structural, prin transpunere (adică suferind modificări în structura gramaticala), modulare (cu modificări în structura semantica), prin echivalentă sau chiar adaptare (punerea în relație a unor structuri socio-culturale). Autoarea avertizează că granița dintre aceste procedee nu este întotdeauna clar trasata. Neutralizarea prin alegerea unui heteronim general sau aproximativ, ce anulează conotațiile unității-sursă, interferențele diacronice sau diastratice
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
si m"lik, care are sensul mai larg de „stăpânitor”108. Într-adevăr, forma să, de participiu activ, apropiindu-l mai degrabă de verb, îi conferă, parcă, un grad mai mare de generalitate în raport cu al-Malik. Aceasta ar fi unică trăsătură semantica - de grad/intensitate - față de Malik, tocit metaforic și neutru din punct de vedere stilistic. 2.1.7.3. Rabb este atestat de peste o mie de ori în Coran desemnându-l pe Dumnezeu. Apare întotdeauna în anexiune: Rabb al-‘"lamn
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Traducătorii sunt puși în situația să găsească un sinonim al lui „drept” pentru a transfera expresia; soluția traducerii lui y"š"r cu „adevărat” nu ni se pare potrivită, fiindcă acest termen este prea general. Y"š"r are trăsătură semantica în plus față de sinonimul sau, si anume caracterul mai concret: y"š"r se poate referi, de pildă, si la un drum, descriindu-l că lipsit de ocolișuri, urcușuri sau coborâșuri, direct, neted, în vreme ce țaddq califica doar moral o
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
el a verbului r"ƒam („a avea milă”): ‚annón YHWH we-țaddq we’lohQynu meraƒQm (Ps 116/114,5): „Milostiv și drept este Domnul și Dumnezeul nostru miluiește.” (BVA) Și verbul, care este denominativ 224, si adjectivul au o legătură semantica cu substantivul reƒem, „uter”. Pluralul acestuia, raƒamm, plural al intensității, are ca sens originar, conform definiției din Old Testament Lexicon „brotherly feeling of those born from the same womb”225. Cand se spune despre Dumnezeu că este raƒóm i
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
a mamei pentru copilul său. În orice caz, ‚"s: și ra> ƒese: (3.1.14.3.) s-ar cuveni traduse altfel decât raƒóm și merahQm: eventual, primele cu „îndurător, plin de indurare” și celelalte cu „plin de dragoste”. Totuși, bogăția semantica a acestor nume nu poate fi redata în românește (și nici în foarte multe alte limbi). Și sall"ƒ/solQaƒ (3.1.15.1.) pierd o conotație importantă când sunt traduse cu „iertător”: verbul s"laƒ, ce descrie exclusiv acțiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
se referă la iubirea lui Dumnezeu față de credincioșii săi, iubire care nu e de ordinul sentimentului, ci de al voinței, iar cel biblic, la bunătatea și indurarea lui Dumnezeu față de cei cu care a încheiat legământ. Ambele implică statornicie. Bogăția semantica a lui ‚"s:, pusă în lumina și de expresia sinonima ra> ƒese: și de contextele mai numeroase în care se întâlnește această din urmă face din acestă unul dintre cele mai importante atribute ale lui Dumnezeu în Vechiul Testament, iar în
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
și revizor la Dicționarul limbii române, în cadrul Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj-Napoca, iar mai târziu cercetător științific. Este doctor în filologie (1998), cu o teză despre reinterpretarea poemului eminescian Luceafărul. Are contribuții științifice în domeniile semanticii, stilisticii, poeticii și semioticii, publicate în reviste științifice (inclusiv străine) și literare (unele semnate Rodica Popescu), precum și în volume colective, mai ales în Studii de eminescologie, Meridian Blaga ș.a. Colaborează cu poezie la „Tribuna”, „Steaua”, „Familia”, „Orizont”, „Cahiers Bleus” ș.a.
MARIAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288023_a_289352]
-
Luceafărului”, TR, 1999, 37-52; Felicia Șerban, O reinterpretare a „Luceafărului” eminescian, ST, 1999, 11-12; Mariana Neț, „Lumile «Luceafărului»”, LL, 2000, 1-2; Anca Andrei-Fanea, Tulburătoarele sensuri ale poemului eminescian, JL, 2000, 3-6; Constantin Cubleșan, Versiunile „Luceafărului”, LCF, 2000, 12; Cornel Munteanu, Semantica textuală în eminescologie, CL, 2000, 12; Mariana Neț, Integrala „Luceafărului”, JL, 2001, 5-10; Victor Cubleșan, Când critica devine artă poetică, ST, 2001, 5-6; Carmen Vlad, Textul poetic și „monadele magice”, ST, 2001, 12; Constantin Cubleșan, Eminescu în oglinzile criticii, Cluj-Napoca
MARIAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288023_a_289352]
-
la al patrulea volum. Printre teoriile expuse în introduceri se află câteva care s-au impus: teoria circulației cuvintelor, teoria stratului și substratului. Etymologicum..., scriere irepetabilă într-o cultură, fascinează prin acumularea de erudiție, prin excursurile făcute în biografia și semantica unui cuvânt, prin întinsa rețea de citate din literatura populară și cultă. Cuvântul basm, de pildă, devine un studiu monografic de mare densitate (origini - cu opțiunea pentru izvorul oniric al basmului -, clasificare tipologică, analiză comparativă a stilului etc.). Pentru H.
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
Studii „Mihai Eminescu” din Ipotești, membru în colectivul de redacție al publicațiilor „Analele Universității «Al. I. Cuza»”, „Limba română” (Chișinău). Prin originalitatea și îndrăzneala cu care regândește structura gramaticală a limbii române și repune stilistica în discuție ca funcție a semanticii aplicate, I. ocupă un loc singular printre lingviștii români contemporani. El acoperă un spectru larg de preocupări și reușește să aducă o contribuție marcat originală în fiecare dintre disciplinele abordate. Trăsătura comună a gândirii de stilistician a lui I., cu
IRIMIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287617_a_288946]
-
limbii române rămâne așezarea pe primul plan a relațiilor și a funcțiilor și descrierea formelor în raport cu rolul îndeplinit în ansamblul comunicării. Gramatica este sinonimă cu morfosintaxa, un ansamblu de forme în relație cu alte forme, stilistica oferă partea descriptibilă a semanticii, iar universul poetic al unui scriitor - al lui Eminescu în speță - este gândit ca reunirea structurilor profunde cu expresiile lingvistice, funcții ale celor dintâi. Gramatica limbii române (1997), care reunește toate cercetările de gramatică ale lui I., preocupat îndeosebi de
IRIMIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287617_a_288946]
-
verbului, s-a impus prin viziunea în care predomină analiza logică a funcției și descrierea relației stabilite de formă în sistem, viziune ce guvernează și concepția stilistică a lui I. Rezumată, aceasta ar fi că gramatica este o expresie a semanticii. O ilustrează un material imens, ales cu precădere din opera lui Eminescu. Evoluția concepției stilistice, de la masiva lucrare Limbajul poetic eminescian (1979) la Dicționarul limbajului poetic eminescian (I-II, 2002), constă în adâncirea investigațiilor semantice și în sublinierea corelațiilor dintre
IRIMIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287617_a_288946]
-
și perpetue. Subiectul trebuia să devină un android programat nu doar să-și renege trecutul, ci și să-l uite. El trebuia să devină un „om nou”. Contra-spălarea creierului ori contra-reeducarea ca posibil concept Am explicat relativ detaliat morfologia și semantica „spălării creierului” și a reeducării, pentru a se Înțelege mai bine ce ar putea Însemna contra-spălarea creierului sau contra-reeducarea. Termenul contra-reeducare este pus pentru prima dată În circulație (În cerc restrâns) după procesul reeducatorilor de la Pitești și după executarea lui
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
impresia unei cărți de o rară densitate, utilitate și acuratețe științifică” (Theodor Hristea). Lucrarea Textul poetic. Perspectivă teoretică și modele generative (1995) reprezintă o abordare interdisciplinară la care și-au dat concursul lingvistica, semiotica în general și pragmatica în special, semantica logică și metodele matematice de semiformalizare. După o discuție teoretică asupra textului ca „obiect”, „act” și „activitate de limbaj”, M. trece la o analiză mai aplicată, descriind perspectiva generativă în gramatica și teoria textului. Se propune o abordare personală, conform
MIHAILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288126_a_289455]
-
apoi documentarista (1963), cercetător științific (din 1969), cercetător științific principal (1971) la Institutul de Cercetări Fonetice și Dialectale al Academiei Române, lector asociat la Facultatea de Limbă și Literatura Română (1967-1972). Este doctor în filologie la Universitatea din București, cu teza Semantica transformatională a limbii române (1968). În 1980 emigrează împreună cu soțul său, scriitorul Constantin Eretescu, în SUA și se stabilește în Providence (Rhode Island), unde este asistent (1982-1987), profesor asociat (din 1987) și profesor titular (din 1990) la Catedră de studii
GOLOPENŢIA-ERETESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287311_a_288640]
-
orașelor / vertebre de bronz / mușchii schije de platină / suntem în aorta zilei...”). De altfel, autorul experimentează întreaga succesiune de impresii ale avangardei românești. Principala sa inovație constă în substituirea ironică a limbajului poetic tradițional cu terminologia domeniilor modernității, plus subminarea semanticii și a funcțiilor morfo-sintactice: „apasă-te liră sterlină-te citroën-mă moară de eucalipt / și probabil să ne plimbăm / bitte iubirea mea 900 metri peste nivelul mării / văd plămânul tău cu parcuri și chaise-longue”. Că e parodiată aici chemarea eminesciană sau
ROLL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289297_a_290626]
-
se insistă asupra condiției liminale a literaturii ca premisă fundamentală a capacității sale de a proiecta lumi posibile. De altfel, ipoteza lumilor posibile, cu o străveche tradiție speculativă, este prizată astăzi de discipline diverse, ca filosofia analitică sau logica modală. Semantica lumilor posibile și rolul ei în limpezirea statutului lunecător al ficțiunii au atras atenția și teoreticienilor literaturii. Interesul polemic al lui S. merge însă mai curând spre implicațiile esențialiste atribuite relației real - posibil de filosofia europeană. Și, mai ales, spre
SPARIOSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289809_a_291138]