1,145 matches
-
timpul prezent despre un copac viguros, fiul celor patru anotimpuri: făt-frumosul verde-al primăverii, umbra verii pe timp de caniculă, culoarea toamnei, plîngându-și desfrunzirea, solitarul iernii, pe-alei, între nămeți. Scriu așa cum l-am văzut crescând: îndrăzneț an de an, semeț și tot mai demn, cu rădăcinile adânc înfipte în pământ străbun, dăruindu-ne, ca rod, seva spirituală. Astăzi, trunchiul nu-și mai poate primi îmbrățișarea, în schimb, tăinuiește pe lună plină atâtea întâlniri! Când în frunzișul umbros se cântă de
COPACUL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366112_a_367441]
-
natură, cu tot ce presupune ea, sunt, de fapt, propriile gânduri ale autorului. Întrebări puse lui însuși, își găsesc sau nu răspunsul potrivit, pe măsură ce pașii îl duc spre casă. Elizeu (ori poate autorul?) caută peste tot, corespondențe, similitudini, privind munții semeți, indiferenți și singuri, care se aseamănă atât de bine cu structura lui sufletească. Reflecțiile filozofice sunt legate de natură, de viață și de moarte, principalele repere fundamentale cu care se confruntă orice om, în orice timp al istoriei. „De la înălțimea
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366051_a_367380]
-
cât a ținut slujba de înmormântare. Lângă el stateau trei fetițe, una mai măricică, iar celelalte două mai înalte cu un lat de palmă decât Vasilică. Fețele lor creoline erau acum cenușii. Parcă deveniseră niște stâncuțe rupte dintr-un munte semeț, peste care se prelingeau izvoare de lacrimi. Într-un moment de luciditate, observ că una dintre ele plânge numai cu un ochi. Am aflat mai târziu că Ioana, când avea aproape cinci ani, neputând să-și dezlege șiretul de la teniși
POVESTEA LUI VASILICĂ de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1358 din 19 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366161_a_367490]
-
culcuș Colindul Nașterii, ce-și reazimă fruntea de veșnicie, aruncându-și privirile hăt, departe în zenitul istoriei, îmbrățișind Glia cu brațele sale vânjoase și cucernice. Maria Tănase, spune prietenul și impresarul ei de o viață Gaby Michailescu, este o Leliță semeață cu garoafe albe în deschizătura sânilor. Legănându-și umerii ca la râu, cântă cu ochii închiși, smulgând fiecărei note alba petală lăsată să alunece printre degete pe dâra melodioasă... Sparge tonurile, își apropie o clipă mângâierea dulcei armonii, ca apoi
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
ca întoarsă pe dos. Cum aș putea fi fidel lui Dumnezeu, când nu îmi pot fi fidel nici măcar mie? Cei mai umili, fideli, și credincioși robi, mi-au fost bunicii și părinții. La rândul meu, le-am fost cel mai semeț, rătăcitor, și nerecunoscător Rege. Buna creștere este ca memoria: te lasă, dacă o lași. Viața este o oglindă în care, privind, este imposibil să nu roșești. Primul cuvânt rostit de un copil este numele celui care l-a creat: mama
TOCANĂ DE DUDE de JIANU LIVIU în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361674_a_363003]
-
drept al împărpției. Ce foarte tânăr era fratele său mai mic. Iar vârstnicul oștean era povățuitorul și păzitorul acestora. Cei trei tătari purtau veșminte bogate, cu multe podoabe de aur și nestemate pe ele, iar pe întunecatele lor căciuli fluturau semețe pene de vultur. Și se cădea ca cei trei să aibă veșminte de preț, căci Împăratul Tătarilor îi trimise ca soli, departe, la Împăratul Țării de la Răsărit! În urma celor trei soli gonea o ceată de călăreți, viguroși și devotați, ai
BALADA TĂTARĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361626_a_362955]
-
întâmplări pline de farmec, în atingeri ușoare ale strunelor cobzei. Spune-ne ce-a mai fost, după ce fii Împăratului Tătar sosiră ca soli în palatul Împăratului Răsăritului!... Văzând solii tătarilor intrând în Marele Salon, Împăratul Răsăritului își luă o ținută semeață și, cu o voce solemnă, rosti: - Cine sunteți voi? - Eu sunt Fulgerul-Alb, fiul cel mare al Împăratului Tătarilor! - Eu sunt Săgeată-Iute, mezinul aceluiași împărat!... - Iar eu sunt Vulpea-Șireată, povățuitorul și păzitorul lor credincios!... - Și ce caută în palatul meu “Fulgerul
BALADA TĂTARĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361626_a_362955]
-
din pustiuri, pe culmea unui deal, poporul tătar înalță un gurgan de pământ peste mormântul viteazului lor erou. Iar pe creasta acelui gurgan au sădit vreo zece, ba douăsprezece pini. Iar peste gurgan și peste pini rotesc neliniștiți vulturii cei semeți ai stepei care, plutind în cercuri largi și încete, prevestesc sfârșituri de vară, ori focuri roșii ce mistuie satele de la orizont... * Dar fiul cel tânăr al Împăratului Tătarilor, înconjurat de prietenii săi devotați, se întoarse zburând spre casa tatălui său
BALADA TĂTARĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361626_a_362955]
-
copaci ( ex: brazi ) prin ogrăzile școalelor, căci țara era odată, ceea ce este și azi, o ogradă pe care mulți venetici au făcut școală, versuri precum : “vai de leah, vai de tătar/ ce se luptă cu-un stejar/ vai de ungurul semeț/ ce luptă cu-un brăduleț !”, versuri care ne spun că strămoșii noștri se bucurau de pace în ogrăzi, copacii Europei luptându-se între ei, pentru a da coajă ( papirus, de ! ) editorialelor cu care se scriau păci, precum : “Pace ție, celui
DE PE CARACALULUI LA ŞCOALA OLTENEASCĂ, ÎN POLITICĂ, ŞI ÎNAPOI de JIANU LIVIU în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361771_a_363100]
-
un mic ghemotoc de blană spre minge sărea. Nu avea mustăți, sprâncene, că și le arsese ochii - doua albăstrele chiar atunci culese. Roze purta în urechi, roz era și nasul, blana albă de hermină, sprinten avea pasul. Coada-i flutura semeață ca și un stindard, era fină, delicată, avea suflet cald. M-am decis în graba mare să o iau cu mine lângă inimă sub haină, ca să-i fie bine. O mică sălbăticiune se zbătea să scape miorlăind pe-un ton
FELINĂ de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 175 din 24 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351796_a_353125]
-
erau adunați de fete în buchete pe care le puneau în lăutoarea fetelor, rostind cuvintele ritualice: fragă / Din luna lui Faur / La toată lumea să fiu dragă / Urâciunile să le desparți. De asemenea, adunau toate florile care învinseseră frigul, ridicându-și semețe capetele la soare, surâzându-le: viorele sau tămâioare pe care le strângeau în buchețele și le păstrau pănă la venirea verii, de sărbătoarea Sânzienelelor pe care le aruncau în ape curgătoare, rostind descântece pentru ursit învățate de la femeile în vârstă
SĂRBĂTOARE A IUBIRII LA ROMÂNI, DRAGOBETELE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 787 din 25 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351975_a_353304]
-
din 05 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Când cortina grea, sângerie, brodata cu arabescuri aurii se ridică, murmurul sălii se diluează în emoțiile palpabile ale personajelor, reflectoarele inundă scenă de lemn care sună sub pașii experimentați, precum puntea unui vas semeț sfidând potopul, iar decorurile își încep hipnoză, cu transpunerea imediată în altă lume. Diana adoră teatrul, E, de fapt, singura plăcere care i-a mai rămas în zbuciumul ei îndelungat pentru o carieră de succes, asta, bineînțeles, daca nu lua
(I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352228_a_353557]
-
am aterizat în Capitala de Nord care este Beijing, Orașul parcă nu se vedea. Mi s-a înfățișat sub forma tuturor străzilor asfaltate îngrijit, curate și a zidurilor mai înalte decât statul de om. Casele abia se ghiceau în spatele zidurilor semețe, cenușii. Îmi plăceau străzile tăiate în unghi drept pe cele patru laturi ale Palatului imperial, pitit și el după ziduri reci și anunțat abia prin turnurile de pază din colțurile patrulaterului. În schimb, străzile mi se păreau supra populate la
DIALOG CU CONSTANTIN LUPEANU – UNUL DINTRE CEI MAI PROLIFICI SINOLOGI AI LUMII de DOINA DRĂGUŢ în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/352290_a_353619]
-
urma că pe un “guru”. Și avea măgarul asta o mulțime de ...pro...fani Ce se-adunau împrejuru-i (cu accept de la “ciobani”). Mai zbiera o dată tare (când intra-ntr-un con de umbră) Când vulgar și când romantic se-ntorcea semeț la turmă , Si le întreba șăgalnic pe-amețitele mioare : - Ați mai văzut undeva ,un măgar atât de mare ? Ele cu capu-n pământ (oaie ,fără judecată ) Repetau doar un cuvant :niciodată...niciodată ! Ca-n zicală din bătrâni despre “sârmana prostie
MAGARUL de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1800 din 05 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352530_a_353859]
-
atâtea pagini frumoase și înălțătoare în istoria neamului nostru( ... În ea s-au păstrat neatinse și firea și graiul, și poporul românesc( ... .)băștinașul mandrei Oltenii e pretutindenea”cruce de voinic”, român deștept și vrednic, făcut să țină piept nevoilor, pururi semeț, încrezător în el, gata să lupte morțiș pentru ceea ce i s-o părea lui că-i sfântă dreptate.” Asemenea circumstanțe readuc în actualitate mai ales acum, când se împlinesc și comemorează trei veacuri de la Martiriul Marelui Domnitor Constantin Brâncoveanu, a
VARVARA&MITE MĂNEANUDEDICATIO CONSTANTIN BRÂNCOVEANU-300 DE ANI DE LA MARTIRIU. OLTENIA de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350573_a_351902]
-
deschid două ferestruici și apar niște figurine multicolore. Simultan, din înaltul turnului răsună o melodie cântată la trompetă. Mai în mijlocul pieții se află statuia lui Jan Hus, iar după fațada unor clădiri se ițesc, precum niște urechi ciulite, două turnuri semețe ale unei biserici în stil gotic. Despre Primăria Veche am aflat niște istorii care dovedesc că cehii au fost dintotdeauna niște oameni aprigi. În două sau trei rânduri, mulțimea înfuriată, nemulțumită de consilierii Primăriei care nu le îndeplineau cererile, a
NUNTA DE CORAL LA PRAGA de DAN NOREA în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350544_a_351873]
-
în tine și de la toate vine. Iar fericirea ce-ți dorești e însuși drumul ce-l pășești. E-n albul fulgului de nea și în albastrul râului, În toată frunza crângului și-n noaptea verii, catifea. E-n vârful muntelui semeț, în ropotul de val isteț În floarea teilor din curți, în toate este, aminte adu-ți! Referință Bibliografică: Amintește-ți! / Ioana Voicilă Dobre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 674, Anul II, 04 noiembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012
AMINTEŞTE-ŢI! de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351266_a_352595]
-
plâns. Dumnezeu mi-a dat zile și m-a învrednicit și cu putere de muncă. Și acum muncesc, ce-i drept, nu la câmp, că mi-s bătrâne oasele”. Și moș Ion Paiu, firav cât un pai dar cu sufletul semeț ca o stâncă, iradia de bucuria vieții. Întâlnirea cu el ne-a făcut să ne rușinăm că noi, generațiile de după război, scutiți de obolul nostru jertfelnic adus Patriei, trăim pe seama demnității celor din stirpea sa. Căci ei purceseră în 1941
EI AU SUPRAVIEŢUIT MĂCELULUI DE LA COTUL DONULUI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351342_a_352671]
-
îmi plăcea să trec pe sub valuri, să-mi întind brațele către înainte ieșind aproape deasupra hăului format în urma fiecărui val, așteptând ca următorul să mă salte și de acolo să mă arunc pe sub cel ce venea în trombă parcă mai semeț decât înaintașul său... Când am ieșit și am mers pe nisip, suflam amândoi greoi, semn că mișcarea a fost continuă și apa destul de rece, totuși, ca să nu ne permită a sta pe loc. - Mai intrăm ori ne punem chiloții la
IOI, IOI, IOI! ÎN PRIMĂ AUDIŢIE (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351379_a_352708]
-
de cristal, Scutec Pruncului așterne Peste lut primordial. * Bat din aripi heruvimii Ca să primenească zarea, Pruncii noștri află primii Că începe Sărbătoarea. * Semn al marii bucurii, Muntele-și asumă jertfa, Pe când coruri de copii Îi cinstesc în imn oferta: * “Brad semeț crescut pe creste, Unești Cerul cu Pământul, Fiindcă tu ne dai de veste Că din nou coboară Pruncul.” * Iată-n inima-mi bătrână Se revoltă-un băiețel Parcă încercând să-mi spună Că ar vrea brăduț și el. * O, copil
BRĂDUŢUL de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 720 din 20 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351555_a_352884]
-
alcătuiți mai mult din roci marine care pe țărm uneori dispar abrupt în valurile înspumate ale Mediteranei scăldate-n razele astrului dogoritor al zilei. Destul de frecvent pe aceste "piramide" montane se ridică ruinele cetăților romane cu zidurile și turnurile lor semețe. Un alt ornament natural ce domină zona de sud a Italiei îl constituie palmierii toaletați cu fantezie de localnici, dând grădinilor și parcurilor o anume atracție, impresionând prin impozanța lor. În același timp balcoanele vilelor și ale blocurilor abundă în
ILUZII ŞI SPERANŢE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350736_a_352065]
-
nici atâta... Tu n-ai putut să pui în mine, în om, mai multă putință și de aceea nici omul nu poate. (trist) Vezi, Doamne deci, că Tu ești cel vinovat... VOCEA : Nu e bine, Costache...cugetul îți este prea semeț... CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (meditând, trist, ca de pe altă lume) Nu-mi este, Doamne...grăiesc numai adevărul. De multe ori în viață te-am blestemat pentru lumea și pentru condiția în care m-ai creat. Mi-ai pus pe umeri o crucea
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
bătrânețe N-am trecut destul prin univers Mai am în suflet multă tinerețe. În strângerea intensă de mână Îți simt pulsația febrilă Așteptând ca să rămână Ca imaginea fertilă Corpul tău vibrând de viață Desigur, ca și altădată Privirea ta încă semeață Și mirosul ce îmbată. 24 noiembrie 2000 Moldova Veche Referință Bibliografică: Statuia ta / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 335, Anul I, 01 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
STATUIA TA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350835_a_352164]
-
dobrogenii astfel s-au plecat, Dar vatra și credința și-au păstrat. Un val prielnic marea a adus, De patru veacuri jumătate-apus Când roșiorii-n lupte s-au jertfit Să-i deie țării sceptrul regăsit. Și regele-a pășit apoi semeț, Călare-n fruntea oștii, îndrăzneț, Ca Dobrogea, ținut scăldat de apă, La pieptul României să încapă. În evul tău cel nou ce-a început, Tărâm prea blând de ape și de lut, Cusut ai fost c-un pod de țara-mamă
POEZII PATRIOTICE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350910_a_352239]
-
Lacrima Lui. “Din stana-mi de piatră, dă-mi, Doamne, atât, / Dă-mi lacrimi cu care să-Ți țin de urât - // Dă-mi lacrimi în loc de credință, și crez, /O lume întreagă, în plâns, s-o botez -// Pe lumea cea crudă, semeață, și rece, / Dă-mi lacrimi cu care nimic nu se-ntrece, // Doar lasă în urmă o pace în care / Cu marea de lacrimi Te spăl pe picioare - // Pe plânsu-mi, de calci, am să plâng cu sfială, / Și piatra ce sunt
POEZIA CA EXERCIŢIU DE SUPRAVIEŢUIRE. CRONICĂ LA CARTEA LUI JIANU LIVIU-FLORIAN ALTER IUDA , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351525_a_352854]