1,077 matches
-
Nu se pot aștepta la asta, sunt lansați În urmărire. Nu se pot opri. Îi trec prin sabie. - Ofensivă În câmpie, cinci mii de dușmani contra o mie de Apărători. Încercuirea mi se pare inevitabilă. - Formație defensivă, cu arcașii În semicerc. Nu, două rânduri de arcași pentru tir continuu. - Aștepți, deci. - Nu aștept. Las să se creadă că aștept. Lansez atacul cu deschidere la sabie, dar, la o sută de pași, scot În față luptătorii cu lanțul, escortați de lăncieri. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
ceva se Întâmplă. Un călăreț tânăr și suplu, Îmbrăcat altfel decât ceilalți, ieși În fața arcașilor și dădu un ordin. Arcașii se supuseră și Își puseră arcurile la spate. Douăzeci de luptători Îmbrăcați la fel ca marea căpetenie se postară, În semicerc, În jurul lui Gâlcă. Acesta nu se clinti. Deodată, trei tătari aruncară, În același timp, funii Încolăcite care prinseră gâtul și brațele căpitanului, apoi traseră, aruncându-l În praf. Gâlcă Încercă să se ridice, dar era prea puternic strâns. Căpetenia mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
lui Eminek, tătarii rămaseră descumpăniți. Ulgui baatur Încerca să adune trupele rămase și să organizeze o retragere prin luptă. Oană Încălecă și făcu semnul de adunare a Apărătorilor. Cei o mie se aliniară și executară o mișcare de Învăluire În semicerc. Cornul sună, limpede și Înalt, În cerul Încins al Lipnicului: Garda Măriei Sale, depuneți armele! În aceeași clipă, voievodul ridică spada domnească, cu mânerul În sus, asemenea unei cruci. Câmpia răsună de strigătul miilor de luptători care ridicară și ei săbiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
deschidea spre nicăieri, și descălecară În fața unui pavilion acoperit de o pagodă simplă, dar lucrată cu finețe. Pavilionul păruse cu desăvârșire pustiu, dar nimeni nu se miră văzându-l pe Shiro așteptând În mijloc. Luptătorii intrară În pavilion, făcură un semicerc În jurul maestrului și se așezară pe călcâie și genunchi. Shiro se așeză În aceeași poziție, iar cei zece se aplecară, atingând podeaua pavilionului cu frunțile. Apoi reveniră la poziția inițială, așteptând să fie Întrebați. - Misiunea? Întrebă Shiro, cu aceeași voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
la locul luptei și Înțeleseră imediat despre ce era vorba. Samuraii rămași În viață se retraseră. Spre surprinderea tuturor, Oan-san Își readuse, calm, ambele săbii În teci, așteptând atacul cu mâinile goale. Cei cincizeci se apropiară și se desfășurară În semicerc. Brusc, câteva shuriken-uri zburară spre el, dar nici unul nu-și atinse ținta. Câteva fuseseră evitate prin răsuciri rapide, altele fuseseră prinse din zbor cu o dexteritate uluitoare. Cinci Ninja Îl atacară dinspre stânga cu seceri kusari-gama. Fără a se clinti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
totul, dar cerul era plumburiu. Se apropiară și tropotele miilor de cai moldovenești, porniți la galop pe urmele urdiei. Se auziră trâmbițele corpurilor de oaste, poruncind curățarea Vasluiului de invadatori și urmărirea acestora spre miazăzi. Apărătorii se opriră, Într-un semicerc larg În jurul voievodului. Li se alăturară căpitanii rămași. Mulți erau răniți, mulți zăceau fără suflare. Dinspre mlaștini sosi un val de liniște, ca o prevestire de țintirim. Valea Bârladului rămase parcă pustie și stingheră, tulburată doar de gemetele răniților și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
meschinăria. Era vânjos, avea, poate, treizeci și cinci sau chiar patruzeci de ani, și purta un kimono gros, de un maro Închis, peste care era legată o platoșă de piele. Părul ușor cărunt Îi ajungea până la umeri. În jurul lor, războinicii făcură un semicerc. Păreau obișnuiți cu astfel de confruntări și, pesemne, nici una nu fusese pierdută de șeful lor. Dar, dacă acesta era rănit, cei opt arcași aveau misiunea de a-l ucide imediat pe adversar, proclamând victoria lui Jian Shi. Nu era cinstit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
boieri, fuseseră chemați ambasadorii, curieri așteptau cu caii Înșeuați să plece spre Buda, Cracovia, Veneția, și Roma. Domnitorul o avea În dreapta pe Doamna Maria, iar conducătorii armatei, cu săbiile la centură, se Înșirau În stânga și În dreapta tronului, În formă de semicerc. Adunarea dura deja de o oră. Fuseseră anunțate hotărârile voievodului În urma bătăliei de la Vaslui. O parte din boieri fuseseră ridicați În rang. Mulți țărani care luptaseră În corurile de pedestrime fuseseră Împroprietăriți cu pământ, devenind răzeși, iar produsele lor puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
aceștia să apuce să se apere? Cât putea fi de iute? Cât putea fi de puternic? Unde putuse el ajunge la o asemenea Îndemânare, necunoscută În lumea pe care o cunoștea Amir? Cei o sută de războinici Bordjighin formaseră un semicerc În jurul șefului lor, dar nici unul nu-i tulbura gândurile. Îl priveau, doar, ușor nedumeriți, plimbându-se prin valea aceea de la un capăt la altul, calculând parcă ceva, punându-și Întrebări și scotocind după răspunsuri. După-amiaza scădea spre seară, dar nisipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
fior Îl străbătu. Poate că luptătorul necunoscut știa că un alt grup de războinici fusese trimis după el. Poate că anticipase și sosirea lor acolo. Nu cunoștea decât o singură ființă capabilă să aibă viziunea primejdiilor viitoare. Se răsuci spre semicercul format de Însoțitorii săi și, spre mirarea lor, o luă la fugă. Sări În șa fără să mai pună piciorul În scări și strigă un singur cuvânt: -Samarkand! Cei o sută de mongoli Îl urmară, iar copitele cailor ridicară praful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
dar la zece pași În spate. Apoi o altă linie, la alți zece pași În spate. - Excelent... spuse Angelo... Acest Amir Baian a Înțeles principiul „cascadei”. Adâncește tirul În spate, ca să-i aducă spre noi. Semnalizează retragere falsă, pe un semicerc de trei sute de pași. Alexandru simți o nouă creștere a ritmului bătăliei. Privi În spatele lui, unde se aflau cele două căruțe identice. Tatăl lui deschisese ochii, și, poate, simțea și el același ritm crescendo pe care Îl simțea Alexandru. Erina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
forță de intervenție rapidă a turcilor. Pe care, Însă, Mihaloglu nu se grăbea s-o arunce În luptă. Înaintarea oștenilor Semilunei continua pe Întregul front. La semnalul comandantului, Apărătorii aflați În contact direct cu ienicerii executară o retragere În două semicercuri simetrice. Ienicerii atingeau valea și Începeau urcușul spre pozițiile inamice. În acel moment, Mihaloglu observă, prin lunetă, că o căruță cu polog, din care nu se vedeau decât capete de blănuri pe margini, care ar fi putut acoperi ceva, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
contact cu tătarii aveau de călărit cel puțin o zi și o noapte. Iscoade pe cai iuți porniră, la ordinul căpitanului, spre Orhei, Hotin și Soroca. O altă coloană a oștenilor scutului și spadei executa o manevră de cuprindere În semicerc a grupului de comandă În care se afla voievodul. Pietro așteptă ca Alexandru să-și ia rămas-bun de la tatăl său, privind, cu neliniște, valul urdiei otomane care se apropia amenințător. - E timpul, spuse căpitanul. Hotărârea măriei sale de a te ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
nu fusese decât semnul că trebuia să renunțe la visele lui de libertate și putere a țării și că, de acum, Semiluna avea să-și Întindă umbra asupra acestor ținuturi. - Retragerea! porunci voievodul. Pedestrimea, Înapoi cu două mii de pași, În semicerc, pe două flancuri, adânc În pădure! Cinci sute de călăreți În avangardă, atac fals asupra spahiilor, cu retragere rapidă. Cinci sute de arcași la liziera pădurii, cu săgeți aprinse pregătite. Ordinele Îi reaprinseră speranța. Era singur, dar vreme de aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
de la Valea Albă. - Spune-mi... - Călărimile coboară la galop... săbiile scoase... trec printre spahii ca și cum n-ar fi decât niște surcele... Ucid tot... taie tot... e o luptă sălbatică! - Trupele lui Mahomed? - Se strecoară prin văi, spre voievod. E un semicerc. Mulți ieniceri. - Firește. Spahii se mișcă mai greu În păduri. Cât de mulți? - Greu de numărat. Mulți. Sunt peste tot. - O mie? Cinci mii? - Nu... Regimente Întregi... Pe toate văile... Poate douăzeci de mii, poate treizeci de mii... Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Alexandru, apropiindu-se de el și neîndrăznind să-l atingă. Săbiile duse În teaca de la spate, cu un gest fulgerător, așa cum fuseseră scoase. Chipul Îmblânzindu-se, ochii mari, albaștri, devenind luminoși și inundând totul. Apărătorii se opriră și formară un semicerc, lăsându-l pe căpitan să avansese spre fiul lui. Erina făcu un pas, dar voievodul Îi prinse mâna. Căpitanul descălecă. Ștefănel aplecă privirea, așteptă ca tatăl său să ajungă În fața lui, Îi luă mâna dreaptă și o sărută Încet, simțindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Brăila. Acolo venea duba-tren, care Însă n-a mai avut loc și pentru noi și-așa am ajuns de-am stat și În penitenciarul Galați... Asta se Întâmpla la Începutul lunii iunie ’64. Penitenciarul din Galați era În formă de semicerc... Acolo am stat Încă o perioadă de 10-12 zile... Ne-a dus apoi cu altă dubă, care colecta de pe-acolo d-ăștia inapți și care ne-a adus până-n București. Parcă acuma văd peronul numărul unu, cum te uiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
roților. Unele părți mai clare dezvăluiau punctele prejudiciate, care fuseseră Înlocuite de artizan. Pe cutie, legată printr-o ultimă roată dințată de mecanismul intern, se afla o lungă axă orizontală din alamă, la ale cărei extremități se găseau fixate două semicercuri contrapuse, mari de o palmă. - Nu se explică, rosti din nou Alberto. Tânărul Amid se apropiase și el și privea În tăcere. - Învăluită În nori e și voința lui Alah, murmură el. Dante ridică din umeri. - Ai zis că funcționează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Îl deplasa cu o fracțiune de rotație, iar ceva din interior se urni cu un țăcănit. Acum, axa superioară Începuse să se Învârtă, accelerând progresiv regimul de rotație. Dante urmărea totul cu un interes plin de neliniște. Fâlfâitul celor două semicercuri se Întețise, ca elitrele unei insecte uriașe care se pregătea să-și ia zborul de pe bancul de lucru. Mașina vibra ușor, Însă greutățile părților rotative trebuie să fi fost măsurate cu cea mai mare grijă, Întrucât echilibrul rotației nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
amăsurată locului și scopului și va invita pe oaspeți la ceremonia sînțirei prezentului consacrativ. 3. La 5 ore după prânz se va începe ceremonia și adică: a) Se va depune prezentul învălit pe o masă înaintea bisericei. b) Într-un semicerc îndărătul mesei se vor pune membrii comitetului în gală, având fiecare tricolorul național și ținând în mână câte - o cunună de flori și câte - o făclie. Toți ceilalți tineri vor coprinde loc în dreapta și în stânga mesei iar publicul va ocupa
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
iar horul teologilor va cânta un imn religios. e) Apoi se va ținea de pe tribună cuvântarea festivă, în decursul căruia se vor aprinde făcliile la mormânt. f ) După cuvântare se va înălța prezentul, în vederea publicului, de cătră trei tineri din semicerc, din care unul va citi inscripțiunea cu voce înaltă. g ) Sub sunetul clopotelor va fi dus prezentul cu pompă și în ordinea stătorită de comitet, și depus pe mormânt. h ) După depunere, va executa corul în biserică un imn compus
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
până jos, la stânci, ca să vadă apa înălțându-se și licărind în întuneric. Alergă într-o direcție până la un zid de beton, apoi se întoarse în cealaltă direcție până se izbi de alt zid de beton, ca o stâncă. Un semicerc de beton în fața lui nu prezenta nici un fel de ieșire nici în față, nici în jos, nici o ușă fermecată, nici o făgăduială de noi mistere; iar în spate, un șir de țevi se înălțau ca o orgă gigantică, fără nici un spațiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Cu un gest repezit, care se dorește a fi prietenos, custodele își invită oaspeții întârziați, în holul din capul monumentalei scări interioare, din marmură șlefuită, ce urca maiestuoasă, pe ambele aripi, către nivelul următor. Pe laturile treptelor, la parter, în semicerc, sub lampioanele celor două nimfe sau alegorii feminine de bronz, opere delicate ale sculptorului francez Belleuse, fusese amenajat un spațiu expozițional destul de restrâns, care reușea prea puțin să pună în valoare o ofertă destul de sărăcăcioasă, de exponate: Câteva săbii de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
plată pentru talentul său! Poate că Platon a fost convins de talentul lui Eudoxiu atunci când, întors din călătoria sa în Egipt, acesta i-a dat o lecție - de geometrie, dar și o lecție umană - învățându-l cum să repartizeze în semicerc o adunare la un banchet. Detaliile anecdotei nu ne-au parvenit, dar n-avem nicio îndoială că iscusitul filosof l-a rănit în amorul propriu pe gânditorul instalat în superbia sa, înainte de a-i deveni un aliat mai util ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
pământ se desfășura printre urzicile prăfuite și frigiderele stricate, coborând râpa. Metroul care trecea pe deasupra, protejat de un trotuar Îngust și de un zid jos din cărămidă, În locul acela cobora pătrunzând În tunel. La lumina lampioanelor se zărea intrarea: un semicerc perfect, amenințător și ademenitor În același timp - ca porțile din carton colorat din Luna Park. Tunelul dragostei, sau ceva asemănător, Îi trecu prin gând. Maja coborî atentă. Îi era teamă să nu cadă, nu cumva să piardă copilul a cărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]