2,120 matches
-
abordează o temă tratată doar sporadic de cercetătorii români dinaintea sa. Pornind de la definirea portretului ca imagine trecută prin filtrul unei convenții, A. analizează dubla determinare a acestuia în funcție de constrângerile textului și de modelele culturale ale epocii. Asociind perspectiva structural semiotică și cercetarea diacronică, lucrarea trasează structura internă a portretului și-i schițează devenirea istorică prin raportare la coduri culturale diferite, fără a neglija rolul formei de comunicare, orală sau scrisă. Remarcabil prin performanțele de sinteză și teoretizare, volumul se distinge
ANGELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285366_a_286695]
-
A. continuă și ilustrează pertinent tradiția școlii clujene de critică și istorie literară, atât sub raportul temelor, cât și sub cel metodic, fapt evident și în contribuțiile autoarei la volumele colective de studii, alcătuite în cadrul catedrei: Studii literare (Cluj-Napoca, 1987); Semiotica și poetica. Contribuții la studiul dialogului (Cluj-Napoca, 1984); Semiotica și poetica. Textul și coerența (Cluj-Napoca, 1985); Semiotica și poetica. Textul și intertextualitatea (Cluj-Napoca, 1987). SCRIERI: Istoria literaturii române moderne (în colaborare cu Maria Protase și Livia Grămadă), partea I, Cluj-Napoca
ANTONESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285388_a_286717]
-
critică și istorie literară, atât sub raportul temelor, cât și sub cel metodic, fapt evident și în contribuțiile autoarei la volumele colective de studii, alcătuite în cadrul catedrei: Studii literare (Cluj-Napoca, 1987); Semiotica și poetica. Contribuții la studiul dialogului (Cluj-Napoca, 1984); Semiotica și poetica. Textul și coerența (Cluj-Napoca, 1985); Semiotica și poetica. Textul și intertextualitatea (Cluj-Napoca, 1987). SCRIERI: Istoria literaturii române moderne (în colaborare cu Maria Protase și Livia Grămadă), partea I, Cluj-Napoca, 1974; Aron Densușianu, Cluj-Napoca, 1974; Istoria literaturii române. Epoca
ANTONESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285388_a_286717]
-
cât și sub cel metodic, fapt evident și în contribuțiile autoarei la volumele colective de studii, alcătuite în cadrul catedrei: Studii literare (Cluj-Napoca, 1987); Semiotica și poetica. Contribuții la studiul dialogului (Cluj-Napoca, 1984); Semiotica și poetica. Textul și coerența (Cluj-Napoca, 1985); Semiotica și poetica. Textul și intertextualitatea (Cluj-Napoca, 1987). SCRIERI: Istoria literaturii române moderne (în colaborare cu Maria Protase și Livia Grămadă), partea I, Cluj-Napoca, 1974; Aron Densușianu, Cluj-Napoca, 1974; Istoria literaturii române. Epoca veche (în colaborare cu O. Șchiau), Cluj-Napoca, 1975
ANTONESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285388_a_286717]
-
de sensuri sunt utilizate mai ales În antropologia culturală (primul În studiile de mitologie comparată, al doilea cu predilecție În cercetările de tip etnografic). Sensul extins apare În multe investigații de tip sociologic, iar sensul abuziv În studiile literare, În semiotică, În politologie sau În cultural studies. Cele mai multe dintre definițiile pe care le consider adecvate perspectivei antropologice și ancorate Într-o investigare substanțială a unor documente de teren sau de arhivă sunt construite prin acumularea de atribute capabile să contureze identitatea
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
se referă la sacramente, adică la acte care presupun o realitate absolută, extraumană” (1969, p. 41). La fel, pornind de la principiul că mitul este un instrument de gândire a realului, Claude Lévi-Strauss va sugera prioritatea, dacă nu istorică, cel puțin semiotică, a mitului (1973, p. 84). Ritul: definiții și tipologiitc "Ritul\: definiții și tipologii" Spre deosebire de mit, conceptul de ritual nu definește o clasă de forme culturale, ci o categorie largă, În care intră numeroase alte clase, uneori distincte, alteori Întrepătrunse. Formele
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Ashley, 2001; C. Blehr, 1999; D. Bryan, 2000; C. Farber, 1983; Th. Spencer, 2000). În al treilea rând, caracterul de metaforă socială: paradele și procesiunile apar ca reconstituiri simbolice ale structurilor sociale. Acest lucru se realizează prin mai multe sisteme semiotice. Astfel, traseul acestor manifestări consacră o anumită geografie socială, care, la rândul ei, exprimă imaginea valorilor și ierarhiilor care Întemeiază ordinea comun acceptată. Procesiunile și paradele reafirmă importanța centrelor consacrate, centre marcate prin construcții ce evocă autoritatea instituțiilor religioase, politice
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
2007 ; Philippe Forest, Le Român, le réel et autres essais (Românul, realul și alte eseuri), traducere de Ioan Pop-Curșeu, Editura Tact, Cluj-Napoca, 2008 (Ioan Pop-Curșeu signe la préface de l'ouvrage, qui porte le titre " Limbaj, semn, lume : despre o semiotica a romanescului " " Langage, signe, monde : sur une sémiotique du romanesque "). 1284 Îl s'agit plus précisément des volumes : Ion Pop, Descoperirea ochiului (La découverte de l'œil), traduction de Ștefana et Ioan Pop-Curșeu, Éditions MEET, Saint-Nazaire, 2005 ; Jean Cuisenier, Mémoire
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
funcționarea miturilor literare (Alecsandri), rolul publicului în orientarea repertoriului teatral de la jumătatea secolului al XIX-lea ș.a.m.d. Introducere în teoria lecturii (tradusă în 1993 în Italia) reprezintă o sinteză interdisciplinară a problematicii lecturii, convocând cunoștințe de teoria textului, semiotică, psihologie și sociologie a receptării, hermeneutică, critică și istorie literară. Semnele vremii (1995) e o culegere de cronici și intervenții în jurul unor autori și cărți (multe sunt ediții critice sau volume de inedite). O secțiune Pro domo, cu interviuri, este
CORNEA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286421_a_287750]
-
de rescriere. În topografia critică actuală, C.-P. identifică patru dintre direcțiile sale fertile: critica orientată spre activarea cititorului (reader-reponse criticism); deconstrucția de inspirație galică, patentată metodologic peste Ocean; critica de orientare feministă; în fine, lectura care uzează de grila semioticii culturale pe linia Bahtin sau Foucault. Evaluându-le comparativ, autorul observă că prima - în pofida extensiei și a armăturii teoretice de care dispune - nu reușește, cel puțin deocamdată, să racordeze semnificativ convențiile de lectură cu factorii sociali și instituționali pe care
CORNIS-POP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286426_a_287755]
-
Cristian Moraru, Interpretare și pedagogie. Pentru o revalorizare a poststructuralismului, CNP, 1992, 1-2; Românii, 96-97; Laurence M. Porter, „Hermeneutical Desire and Critical Rewriting”, „Yearbook of Comparative and General Literature”, 1993, 41; Horst Rurhrof, The Hidden Telos: Hermeneutics in Critical Rewriting, „Semiotica”, 1994, 69-93; Ileana Alexandra Orlich, „Hermeneutical Desire and Critical Rewriting”, „The International Fiction Review”, 1994, 1-2; Mihai Spăriosu, „Hermeneutical Desire and Critical Rewriting”, „The Canadian Review of Comparative Literature”, 1995, 2; Monica Spiridon, Postmodernismul românesc sau Strategiile alternativei, RL, 1997
CORNIS-POP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286426_a_287755]
-
Ethosul folcloric, sistem deschis (1980; Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor). Ca și în cursul universitar Folclor și etnologie. Conexiuni (1987) sau în volumul Existența ca întemeiere (1989), autorul dovedește interes pentru modalitățile noi de abordare a folclorului (structuralism etnologic, semiotica folclorului, hermeneutica simbolului etc.), precum și deschidere spre interdisciplinaritate, el propunând un demers antropofilosofic. C. pornește de la ideea că mentalitatea tradițională românească își cristalizează un echilibru al vieții instituționalizând ca măsură a existenței buna-cuviință, acel comportament ritual care oferă fiecărui eveniment
CREŢU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286489_a_287818]
-
basmului, tr. Radu Nicolau, îngr. și introd. Radu Niculescu, București, 1970; Gh. Vrabie, Folclorul, București, 1970, 47-54, 327-362; N. Roșianu, Stereotipia basmului, București, 1973; Vladimir I. Propp, Rădăcinile istorice ale basmului fantastic, tr. Radu Nicolau, pref. Nicolae Roșianu, București, 1974; Semiotica folclorului, îngr. Solomon Marcus, București, 1975, 117-179; Gh. Vrabie, Structura poetică a basmului, București, 1975; Ovidiu Bârlea, Mică enciclopedie a poveștilor românești, București, 1976; Mihai Pop, Pavel Ruxăndoiu, Folclor literar românesc, București, 1976, 249-271; Mircea Constantinescu, Triumful lui Făt-Frumos, București
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
1965 timp de o lună (cu o bursă de specializare), în 1972-1973 (a urmat timp de șapte luni cursuri la École Pratique des Hautes Études, sub îndrumarea de specialitate a lui Gérard Genette, consolidându-și formația de teoretician în privința abordării semiotice a textului literar) și în 1990-1994 (când a predat limba și civilizația română, ca profesor-invitat, la Universitatea din Bordeaux). Debutează în 1966 în „Analele Universității din Timișoara” și în „Orizont”. Debutul editorial îl reprezintă volumul Realism și devenire poetică în
CIOCARLIE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286252_a_287581]
-
care, după cum o anunță explicit, autorul își încheie activitatea propriu-zis critică - sunt grupate unele dintre cele mai substanțiale comentarii care s-au scris despre scriitori români contemporani (Marin Preda, Radu Petrescu, Sorin Titel). Metoda e, în aceste texte, mai puțin „semiotică”, identificabilă mai degrabă cu o hermeneutică, cu ample descrieri a diverse procedee de abordare. Aici, ca și în alte rânduri, eseistul ține parcă să ilustreze opinii pe care le formulează și teoretic: „O prea strictă determinare teoretică a criticii sfârșește
CIOCARLIE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286252_a_287581]
-
Absorbită, însă, teoria nu-l respinge pe cititor”; „Ideal ar fi, poate, să cunoști toată teoria și să o uiți atunci când citești.” În secțiunea a doua a volumului (intitulată Critică și teorie literară), sunt de remarcat, între altele, analiza „criticii semiotice” și eseul despre Roland Barthes. Impresionează, prin luciditate și antidogmatism, „răfuiala” senină și obiectivă cu critica semiotică; el însuși reprezentant, o vreme, al respectivei orientări, C. își păstrează sângele rece și depistează, cu sagacitate, „regula” succedării orientărilor dominante, a „modelor
CIOCARLIE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286252_a_287581]
-
să o uiți atunci când citești.” În secțiunea a doua a volumului (intitulată Critică și teorie literară), sunt de remarcat, între altele, analiza „criticii semiotice” și eseul despre Roland Barthes. Impresionează, prin luciditate și antidogmatism, „răfuiala” senină și obiectivă cu critica semiotică; el însuși reprezentant, o vreme, al respectivei orientări, C. își păstrează sângele rece și depistează, cu sagacitate, „regula” succedării orientărilor dominante, a „modelor” în metodologia critică: semiotica a fost precedată de tematism și este detronată de teoria lecturii, iar succesiunea
CIOCARLIE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286252_a_287581]
-
Roland Barthes. Impresionează, prin luciditate și antidogmatism, „răfuiala” senină și obiectivă cu critica semiotică; el însuși reprezentant, o vreme, al respectivei orientări, C. își păstrează sângele rece și depistează, cu sagacitate, „regula” succedării orientărilor dominante, a „modelor” în metodologia critică: semiotica a fost precedată de tematism și este detronată de teoria lecturii, iar succesiunea, desigur, va continua. În încheierea volumului e inserat amplul studiu Măștile romantice ale dorinței, care se situează, după cum previne autorul, „în continuarea eseurilor din volumul Negru și
CIOCARLIE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286252_a_287581]
-
5.2. Comunicarea medic-pacient Întâlnirea dintre medic și pacient este o formă de contact uman și, totodată, o variantă de comunicare interumană; se stabilește un “sistem comunicațional medic-pacient” (I. Oprescu, 1975), care poate fi studiat prin metode lingvistice, psiholingvistice, sociolingvistice, semiotice, etc. - pe scurt, prin metode de antropologie cultural-lingvistică. Contactul medic-pacient este rareori căutat ca un scop în sine, ca o nevoie de contact interuman (la diferite nivele: de la nivelul etiologic - Szondi a argumentat existența unei “pulsiuni de contact” - până la nivelul
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
Strabon și Josephus Flavius scriu că se abțineau de la plăcerile lumești și pe care poporul îi considera «călători prin nori» ?” (3, p. 49). Ulterior, într-un studiu devenit notoriu, Traian Herseni a detaliat problema, ajungând, „după analize atente și minuțioase, semiotice și comparativ- istorice”, la concluzia că „solomonarii continuă, într-o formă populară, țărănească, vechile ordine ale preoților- - magicieni din aceste ținuturi, care ne conduc din nou la geto-daci. Ktistai sau, se pare, mai corect skistai («cei care se abțin de la
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mai ample de a înțelege realitățile intelectuale și sociale ale culturii noastre. Cînd Iuri Lotman și colaboratorii săi caută să înțeleagă 3 funcția "culturii" drept "agresiune a regularității împotriva sferei iregularității" și cînd Umberto Eco prezintă 4 drept țel al semioticii concepute de el o "logică a culturii", atunci devine vizibil contextul mai larg în care trebuie integrată încercarea de a realiza o teorie a narațiunii, o prezentare sistematică a elementelor esențiale ale narațiunii, precum și a interrelațiilor lor structurale. Faptul că
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
vitalitate narativă, la fel ca aceea a victorienilor, depășește majoritatea convențiilor formale. Opera în discuție este O poetică a compoziției. Structura textului artistic și tipologia unei forme compoziționale a lui Uspenski. Acest autor, a cărui abordare are legătură cu abordarea semiotică a lui Iuri Lotman, face din tranziția de la nivelul punctului de vedere (točka zrenija) punctul de plecare cel mai important al studiului său: "În trecerea de la un punct de vedere la altul, de la o manieră de descriere la alta, trebuie
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
perspectivizarea literară nu se străduiește să atingă acuitatea vizuală a perspectivizării din artele grafice, din moment ce perspectivizarea narativă nu urmărește de regulă să descopere și să prezinte relațiile spațiale dintre obiecte, ci, mai degrabă, să selecteze obiectele reprezentate în funcție de importanța lor semiotică și să accentueze semnificația atașată anumitor obiecte. Spațiul narat, așa cum a arătat Roman Ingarden, este întotdeauna o "structură schematică" doar parțial determinată. Acesta conține numeroase "zone de nedeterminare"273 care sînt spații goale pentru cititor. Realizarea (sau "concretizarea") acestora este
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
-i fie greu să selecteze ceea ce este cu adevărat semnificativ, în cazul în care acele elemente esențiale nu sînt subliniate prin intermediul camerei, de pildă printr-un close-up. În narațiunea literară tocmai prin reducerea și selecția detaliilor se realizează accentuarea lor semiotică. Valoarea lucrurilor selectate crește atunci cînd alegerea detaliilor este făcută prin intermediul perspectivizării trăite imediat, adică prin percepția unui personaj-reflector precum Stephen. Procesul este foarte diferit atunci cînd camera și poziția personajelor în spațiu sînt prezentate în strînsă legătură. O comparație
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
forțe? Și-a preluat poziția "pe covorul din fața căminului". Un scriitor modern cu greu ar fi putut neglija ocazia de a indica relația spațială dintre scaunul episcopului, canapea și șemineu prin intermediul unei perspectivizări corespunzătoare, conferindu-le astfel acestor elemente semnificație semiotică. Sînt și excepții, însă în general aperspectivismul din romanul victorian exclude acest nivel de implicații. Situația narativă din pasajul citat păstrează un aer auctorial, cu toate că naratorul auctorial adoptă în mare măsură viziunile vizitatorilor. Perspectiva externă și aperspectivismul predomină. Totuși, perspectivismul
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]