443 matches
-
simbolice a organizării, așa cum apare în inteligență artificială clasică. Unitatea conștiinței este funcție a unicității istorice a corpului. Corpul efectuează interpretări ale situațiilor noi care apar în peristază. Subiectivitatea este o emanație a organizării organismului, ca rezultat al unui proces semiotic de interpretare a semnalelor primite în contextul în care trăiește organismul. Intenționalitatea vieții mentale umane a evoluat în funcție de istoria interrelațiilor stabilite cu lumea înconjurătoare. Ea a fost prezentă în germene în multiplele noastre relații stabilite în timp geologic cu animalele
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
legi naturale, așa cum a gândit și Pierce Charles Sanders. Oricum, acesta este un principiu al semiogenezei, care face ca orice tendință de interconectare în ecosistem să fie de largă perspectivă în biosferă. Sistemele vii manifestă în mod evident un comportament semiotic, bazat pe dinamica interacțiunilor semetice. Prin aceasta, obiceiurile par să semnifice producția viitoarelor obiceiuri, în nesfârșitelor și lungile rețele întinse înapoi, până la începutul vieții, și înainte, până la semiosfera globală viitoare. 10. Totalitatea „duetelor contrapunctice” formează sfera de comunicații semiosfera Biosfera
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
pericol iminent. În alte contexte, aceeași substanță chimică nu are nici o semnificație semiotică. Deci, pentru a putea înțelege lumea viului în plenitudinea sa, se impune ca noțiunii de biosferă să i se adauge cea de semiosferă. Din punct de vedere semiotic, biosfera are o componentă cu totul particulară - semiosfera. De altfel, T. Sebeok (1992) afirmă că: În această situație, semiosfera trebuie văzută ca o sferă care acoperă pământul, formată din totalitatea semnalelor interconectate care formează limbajul naturii. 11. Nișa semiotică este
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
dimensiunile biosemiotice ale structurii funcționale, nu am Ținut și încă nu Ținem seama de semnificația semnalelor în desfășurarea și funcționarea proceselor biologice. Nu am fi putut înțelege subtilitatea proceselor imunitare fără o interpretare biosemiotică, fără comunicarea perfectă dintre celule. Dialogul semiotic dezvoltat între celulele participante la realizarea imunității se realizează după legi precise sau, așa cum se exprimă laureatul Premiului Nobel Niels Jerne, conform unei gramatici generative. Mecanismul imun se desfășoară pe baza unui discurs semiotic care nu reprezintă doar cuvinte sau
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
fără comunicarea perfectă dintre celule. Dialogul semiotic dezvoltat între celulele participante la realizarea imunității se realizează după legi precise sau, așa cum se exprimă laureatul Premiului Nobel Niels Jerne, conform unei gramatici generative. Mecanismul imun se desfășoară pe baza unui discurs semiotic care nu reprezintă doar cuvinte sau fraze disparate, ci are un conținut amplu (un eseu, o poveste) și coerent, care poate interpreta orice nuanță introdusă de un anumit semnal. O asemenea interpretare nu poate fi înțeleasă dacă nu aplicăm cel
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
orice nuanță introdusă de un anumit semnal. O asemenea interpretare nu poate fi înțeleasă dacă nu aplicăm cel de-al treilea principiu al lui Jasper Hoffmeyer cele mai simple entități posedă reale competențe biosemiotice în celule. Fără existența unui discurs semiotic, organizat după legile gramaticii generative sau, cu alte cuvinte, după legi funcționale perfecte, nu vom înțelege structura și funcționalitatea organismelor pluricelulare. Principiul: corpul organismelor vii este un roi nu reprezintă o simplă metaforă, ci exprimă o organizare funcțională biosemiotică. Celulele
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
reprezintă o simplă metaforă, ci exprimă o organizare funcțională biosemiotică. Celulele unui organism pluricelular depind în existența lor unele de altele și de întregul edificat împreună, însă acesta ar fi nefuncțional dacă celulele n-ar fi într-un permanent dialog semiotic, într-o continuă comunicare, ce permite constituirea „semiosferei” care reprezintă individul în integralitatea sa. Nu întâmplător considera Hoffmeyer că roiul celulelor cu rol în imunitate interacționează cu roiul celulelor nervoase în menținerea ecologiei somatice. Două aspecte se detașează pregnant din
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
nivel etologic apariția unor comportamente (a unor scheme comportamentale învățate) care influențează în mod favorabil fitness-ul. Mediile extern și intern trebuie înțelese pe direcția concepției lui Jacob von Uexküll (1936) de Umwelt și Innenwelt, ceea ce înseamnă pătrunderea în universul semiotic. Intrând în universul biosemiotic trebuie să acceptăm existența unor tipuri de coduri care funcționează ca părți ale structurilor biologice pentru stabilirea unor legături între prezent și viitor. Aceste tipuri de coduri sunt date de existența unor semnale determinate de anumite
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
lege de totul. Fiecare specie își formează însă nișa sa semiotică în funcție de care își desfășoară existenta în biosferă. După cum specia își formează nișa sa semiotică, tot așa și indivizii își edifică un mediu individual. Acest mediu din punct de vedere semiotic se edifică pe interrelația dintre Umwelt ul și Innenwelt-ul său. După cum consideră Imanishi Kinji (2002), un atribut al naturii este autonomia. Fiecare viețuitoare acționează asupra mediului și asupra celorlalte viețuitoare ca o entitate subiectivă, pentru a forma o societate a
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
438-474. Morar, Ecaterina, Psihologie și situație, Editura Paideia, București, 2003. Morgando, Marcia A., "Personal values and dress: the Spranger, Hartman, AVL paradigm in research and pedagogy", în Clothing and Textiles Research Journal, 13, 1995, pp. 139-148. Morgando, Marcia A., "The semiotic of extraordinary dress: a structural analysis and interpretations of hip-hop style", în Clothing and Textiles Research Journal, 25, 2007, pp. 131-155. Morganosky, Michelle A., "Aesthetic, function and fashion consumer values: relationship to other values and demographics", în Clothing and Textiles
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
al formării inițiale. Actualele prevederi, cf. LEN/2011, vor reda o parte din demnitatea și prestigiul disciplinei și afirmăm acest lucru din următoarele considerente: orice disciplină didactică nu va mai fi studiată în timpul studiilor universitare, cu excepția facultăților de profil, adică, semiotic va înceta în a mai fi considerată o disciplină ‚facultativă’, termen decodat consecvent drept ‚neimportantă’ cei care vor dori să profeseze la catedră vor trebui să urmeze un masterat didactic, adică, se trece disciplina din planul studențesc, unde era frecventată
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
metoda de cercetare a învățăturilor din doctrina esoterică este o formă de libertate a gândirii. Nu se poate concepe o dogmă hermeneutică tot așa cum nu se poate accepta schimbarea unor principii în interpretarea aceluiași tip de text, ritual sau fenomen semiotic. Sigur, în trecut hermeneutica analiza idealistic și mistic (neoplatonic) aceleași texte văzute azi prin ochii hermeneuticii liberale. Istoria schimbă optica. Apocalipsa tălmăcită de Martin Luther în secolul al XVI-lea este cu totul alta față de cea din Codul Bibliei publicat
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cu o abordare pornind dinspre Morfologie spre Sintaxă) , vol.II.ENUNȚUL ( cu o abordare pornind dinspre Sintaxă spre Morfologie). I. MORFOLOGIA CATEGORII MORFOLOGICEtc "CATEGORII MORFOLOGICE" NIVELUL MORFEMATICTC "NIVELUL MORFEMATIC" Nivelul morfematic ocupă o poziție mai complexă în organizarea de sistem semiotic a limbii; intră în relație de interdependență cu nivelul sintactic, în interiorul sistemului gramatical al limbii și în relație de interdependență cu nivelul lexical, în interiorul sistemului lexical. Prin aceasta, nivelul morfematic se constituie, de fapt, într-un spațiu de interferență a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
morfemelor (verbe auxiliare etc.) sau în clasa auxiliarelor sintactice în exprimarea unor categorii lingvistice mai largi (verbe semiauxiliare, adverbe de modalitate etc.), constituenți autonomi ai sistemului de semne gramaticale, coexistând alături de sistemul de semne lexicale în organizarea și funcționarea sistemului semiotic al limbii. Din punct de vedere deictic, clasele lexico-gramaticale își accentuează identitatea specifică, fie prin poziția lor în desfășurarea actului lingvistic, fie prin dezvoltarea unor categorii gramaticale al căror conținut rezultă din raportarea la situația de comunicare. Astfel, substantivul și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Medeea, Hercule, Diana, Crăciunul, Dumnezeu, Isus Hristos, Făt-Frumos etc.; artistic, termeni denumind personaje literare: Dionis, Mara, Stănică Rațiu etc., social-politic, termeni denumind sărbători naționale sau internaționale: Ziua Victoriei, Unirea Principatelor etc. Cele două clase de substantive prezintă trăsături distinctive sub aspect semiotic, semantic, morfologic și sintactic. Deosebiri semiotice Substantivele comune se caracterizează prin înscrierea în structura și funcționarea generală a semnului lingvistic în interiorul raportului realitate extralingvistică-gândire-limbă; sensul lor rezultă din dinamica permanentă, din interiorul semnificatului, între reprezentarea individuală a unui obiect și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
iilor sintactice [i marcarea" identității specifice a funcțiilor pe care le genereaztc "identit\]ii specifice a func]iilor pe care le genereaz\" Unitate fundamentală a comunicării lingvistice, enunțul sintactic concentrează, în organizarea sa, principala caracteristică a funcționării limbii ca sistem semiotic specific: înscrierea organică a unui nivel lingvistic în cel imediat superior și strânsa interdependență dintre nivele. Cel mai înalt grad de interdependență caracterizează nivelele gramaticale: morfologic și sintactic, cu consecințe imediate asupra nivelului lexical situat între ele: variații permanente în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
modul specific în care se desfășoară actul lingvistic concret, enunțul sintactic se realizează în diferite variante, structurale și semantice, TIPURI STRUCTURALETC "TIPURI STRUCTURALE" Cele două variante de realizare și funcționare: - în interiorul sistemului de semne lingvistice, - în complementaritate cu alt sistem semiotic își au originea în variantele situației de comunicare (stilul conversației, stil narativ etc.) și se reflectă în modul de realizare concretă a celor trei atribute definitorii ale enunțului: (1) unitate semantică, (2) unitate sintactică, (3) unitate prozodică. Aceste deosebiri generează
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în două variante:excalamative și neexcalamtive. Noua ediție a Gramaticii Academiei recunoaște existența a patru tipuri de enunțuri, " în funcție de scopul comunicării": asertive, interogative, imperative, exclamative. ( vol.II, pp.25-44) Enunțurile exclamative corespund , în aceasta interpretare, propoizițiilor enunțiative exclamative. Sub aspect semiotic, în funcție de specificul implicării celor trei factori principali (emițătorul, destinatarul și mesajul) în desfășurarea procesului de comunicare lingvistică și, implicit, a categoriei modalității, enunțurile sintactice, în ansamblu sau numai unele componente ale lor (propoziționale, cel mai adesea) pot fi: 1. asertive
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în sfera generalului, la un grad maxim de abstractizare; • lingvistică, a subordonării „reprezentării” ontologice și interpretării logice față de specificul dezvoltării discursive, înscrisă într-un sistem lingvistic dat, în care individualul și generalul coexistă într-o dinamică proprie limbii ca sistem semiotic distinct și a unei limbi anumite totodată. Prin luarea în considerare a celor trei perspective, se impune o deosebire de esență între relațiile sintactice construite și marcate, în planul expresiei, prin conjuncțiile coordonatoare ci și dar: • Unitățile coordonate prin conjuncția
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
tă și spre ceea ce este de nedespărțit și de neînvins. Observăm că în arta icoanei culorile codificate (auriul, roșul, galbenul, albastrul etc.) nu seamănă cu nici un lucru presupus în mod intrinsec colorat. Aparența lor se manifestă într‑un câmp pur semiotic (în acest caz câmpul liturgic) în care ele enunță eternitatea, divinitatea, gloria, umanitatea etc.; culorile nu valorează drept semn al culorilor vizibile care s‑ar voi să se vadă dat fiind că ele sunt deja vizibile, dar ele indică, dincolo de
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
tă și spre ceea ce este de nedespărțit și de neînvins. Observăm că în arta icoanei culorile codificate (auriul, roșul, galbenul, albastrul etc.) nu seamănă cu nici un lucru presupus în mod intrinsec colorat. Aparența lor se manifestă într‑un câmp pur semiotic (în acest caz câmpul liturgic) în care ele enunță eternitatea, divinitatea, gloria, umanitatea etc.; culorile nu valorează drept semn al culorilor vizibile care s‑ar voi să se vadă dat fiind că ele sunt deja vizibile, dar ele indică, dincolo de
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
că îl punea în mare dificultate din moment ce o expedia la "vorbire", ceea ce nu rezolvă nimic." (Probleme de lingvistică generală, p. 56). Benveniste pare foarte aproape de Saussure: "Sensul" (în accepțiune semantică [...]) se realizează în și printr-o formă specifică, sintagma, spre deosebire de semiotic care se definește printr-o relație de paradigmă. Pe de o parte, substituția, pe de altă parte, conexiunea, iată cele două operații tipice și complementare. (Benveniste 2000: 193) Benveniste se desprinde totuși de Saussure, instaurînd în limbă "o diviziune fundamentală
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
iată cele două operații tipice și complementare. (Benveniste 2000: 193) Benveniste se desprinde totuși de Saussure, instaurînd în limbă "o diviziune fundamentală, total diferită de cea pe care a încercat-o Saussure între limbă și vorbire" (2000: 224), între domeniul "semiotic" și domeniul "semantic" al lingvisticii enunțării. [...] În realitate, lumea semnului este închisă. Nu există tranziție de la semn la frază, nici prin sintagmare și nici altfel. Le desparte un hiatus. Trebuie să admitem, în această situație, că limba comportă două domenii
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Nu există tranziție de la semn la frază, nici prin sintagmare și nici altfel. Le desparte un hiatus. Trebuie să admitem, în această situație, că limba comportă două domenii distincte, fiecare cu propriul aparat conceptual. Pentru cel pe care-l numim semiotic, teoria saussuriană a semnului lingvistic va servi ca bază de cercetare. Domeniul semantic, dimpotrivă, trebuie să fie recunoscut ca fiind distinct; necesită un nou aparat de concepte și definiții. (2000, vol. II: 56) Benveniste exclude "textul enunțului" din cîmpul "semantic
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
intrăm într-un domeniu nou" (2000: 121) [...] "Ea se distinge net de celelalte unități lingvistice" (2000: 123) Considerînd propoziția ca pe o unitate de ultim rang integrator (trăsături distinctive > foneme > silabe > morfeme > lexeme > propoziție), Benveniste fixează o limită lingvisticii sistemului ("semiotic"). El consideră fraza ca pe o unitate de alt ordin: Fraza aparține, fără îndoială, discursului. Chiar așa putem s-o și definim: fraza este unitatea discursului. [...] Fraza este o unitate, în măsura în care este un segment al discursului". (2000: 123). Această unitate
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]