389 matches
-
o funcție acuzativă. Și articolele ebraice au fost actualizate. De asemenea figurează și o conferință despre „Renașterea ebraicei și renașterea arabei literare” (p. 290-312), din care s-a dezvoltat cartea despre "Renașterea ebraicei...", și traducerea ei în engleză. „Topics in Semitic and Hebrew Linguistics” - Subiecte de lingvistică semitică și ebraică, din anul 1988, cuprinde articolele lui Blau în domeniul lingvisticii istorice ale ebraicei biblice și ale limbilor semitice (cu excepția celor de lingvistica arabă care au fost adunate in Studies în Middle
Yehoshua Blau () [Corola-website/Science/314864_a_316193]
-
fost actualizate. De asemenea figurează și o conferință despre „Renașterea ebraicei și renașterea arabei literare” (p. 290-312), din care s-a dezvoltat cartea despre "Renașterea ebraicei...", și traducerea ei în engleză. „Topics in Semitic and Hebrew Linguistics” - Subiecte de lingvistică semitică și ebraică, din anul 1988, cuprinde articolele lui Blau în domeniul lingvisticii istorice ale ebraicei biblice și ale limbilor semitice (cu excepția celor de lingvistica arabă care au fost adunate in Studies în Middle Arabic). Articolele au fost aduse la actualitate
Yehoshua Blau () [Corola-website/Science/314864_a_316193]
-
a dezvoltat cartea despre "Renașterea ebraicei...", și traducerea ei în engleză. „Topics in Semitic and Hebrew Linguistics” - Subiecte de lingvistică semitică și ebraică, din anul 1988, cuprinde articolele lui Blau în domeniul lingvisticii istorice ale ebraicei biblice și ale limbilor semitice (cu excepția celor de lingvistica arabă care au fost adunate in Studies în Middle Arabic). Articolele au fost aduse la actualitate. Cel dintâi articol (p. 11-19) a fost scris special pentru acest volum și servește drept un fel de prefață a
Yehoshua Blau () [Corola-website/Science/314864_a_316193]
-
50-104) e consacrat schimbărilor fonetice și literei ebraice sin שׂ. Blau acordă o importanță particulară cercetării dezvoltării paralele a sufixului feminin et, at - ת.(p. 126-137) și demonstrează măsura în care evoluția formelor de excepție paralele în diversele limbi semitice pot să nu derive din patrimoniul comun, ci dintr-o dezvoltare în paralel. Această chestiune ,a dezvoltării paralele versus patrimoniul comun fiind una din problemele fundamentale ale lingvisticii comparate. Ultimele doua articole se ocupă de limba ugaritică. (p. 339-343) Acesta
Yehoshua Blau () [Corola-website/Science/314864_a_316193]
-
volum de cercetări în domeniul ebraicei și arabei חקרי עבר וערב. Cartea a fost publicată în 1993, având alăturată și o listă a 349 articole pe care le-a publicat Blau până în anul 1991 - în germană ("On Pseudo-Corrections in Some Semitic Languages") ", ירושלים, 1996, ISBN 965-223-926-7
Yehoshua Blau () [Corola-website/Science/314864_a_316193]
-
Termenul chitină a fost propus de către omul de știință francez A. Odio în 1823, în timp ce investiga carapacea insectelor. vine din cuvantul χιτών din greaca veche, semnificând "tunică", derivat în limba greacă modernă în "chitōn" - moluscă. Alte surse pot fi cuvântul semitic "*kittan", sau cuvintele akkadiene "kitû" ori "kita’um", însemnând in, respectiv haine, sau cuvântul sumerian "gada" sau "gida". În română cuvăntul a fost preluat din francezul "chitine", apărut în 1836. Este un zahăr modificat care conține nitrogen, polizaharid, din grupa
Chitină () [Corola-website/Science/322967_a_324296]
-
speculat asupra asocierii dintre "alma" și "almah": „O virgină ... n-a fost descoperită, ea n-a cunoscut bărbat.” "" este un cuvânt modern egiptean pentru dansatoare din buric sau cântăreață, iar unii lingviști îl văd ca fiind derivat din vechiul cuvânt semitic "almah" pentru „fată”. În alfabetul latin, "almah" este scris corect cu "spiritus asper" inițial, adică ("‘almah"), indicând faptul că acest cuvânt este scris cu un ayin la început. Ayin-ul este fie tăcut fie pronunțat ca stop glotal inițial moale (ca
Almah () [Corola-website/Science/319858_a_321187]
-
neolitice ca Çatalhöyük, Cayonu, Nevali Cori, Hacilar, Gobekli Tepe și Mersin sunt considerate a fi printre cele mai timpurii colonizări umane din lume. Colonizarea Troiei a început în Neolitic și continuă până în Epoca de Fier. Istoric, anatolienii vorbeau limba indo-europeană, semitică și kartveliană, ca și multe alte limbi de afiliere necunoscute. De fapt, având în vedere vechimea limbii Indo-Europeane hitite și Luwian, unii savanți au propus Anatolia ca centru ipotetic de la care provin limbile indo-europene. Hitiții au fost un popor antic
Turcia () [Corola-website/Science/297606_a_298935]
-
(اللغة العربية "al-luġatu al-‘arabiyya") este cea mai mare subramură, ca număr de vorbitori, aflată în uz, din cadrul familiei de limbi semitice. Clasificată ca semitică centrală, aceasta este înrudită îndeaproape cu akkadiana, ebraica, aramaica, siriaca, cananeana, feniciana, limbile etiopiene (gheeză, tigrină, tigri, amhară) etc. În momentul de față, araba este limba oficială în Algeria, Arabia Saudită, Bahrain, Comore (alături de alte limbi), Djibuti, Egipt
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
(اللغة العربية "al-luġatu al-‘arabiyya") este cea mai mare subramură, ca număr de vorbitori, aflată în uz, din cadrul familiei de limbi semitice. Clasificată ca semitică centrală, aceasta este înrudită îndeaproape cu akkadiana, ebraica, aramaica, siriaca, cananeana, feniciana, limbile etiopiene (gheeză, tigrină, tigri, amhară) etc. În momentul de față, araba este limba oficială în Algeria, Arabia Saudită, Bahrain, Comore (alături de alte limbi), Djibuti, Egipt, Emiratele Arabe Unite, Iordania, Irak
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
de sinonime, "ploaie" prin 64 de sinonime, "soare" prin 29 de sinonime. "Derivarea radicală" Umflarea lexiului prin sinonomie nu este singurul fenomen considera de unii autori a fi responsabil de perpetuarea diglosiei: acestui fenomen i se adaugă o specificitate general semitică, anume "derivarea radicală": obținerea unei familii de cuvinte dintr-o rădăcină de 3 consoane. Importanța acestui principiu este atât de mare în limbile semitice încât dicționarele sunt ordonate în funcție de rădăcini ("radicali"), și nu alfabetic, așa cum se întâmplă în alte limbi
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
unii autori a fi responsabil de perpetuarea diglosiei: acestui fenomen i se adaugă o specificitate general semitică, anume "derivarea radicală": obținerea unei familii de cuvinte dintr-o rădăcină de 3 consoane. Importanța acestui principiu este atât de mare în limbile semitice încât dicționarele sunt ordonate în funcție de rădăcini ("radicali"), și nu alfabetic, așa cum se întâmplă în alte limbi; de aici apare handicapul de a trebui să cunoști rădăcinile și semnificațiile lor generale, pentru a putea să afli, căutând în dicționar, sensul exact
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
de altfel, în toate limbile vorbite în Europa, au pătruns cuvinte de origine arabă. Împrumuturile din arabă în română s-au produs, în general, pe două căi: Numeroase împrumuturi datează din perioada preislamică (înainte de secolul al VII-ea), împrumuturi din limbi semitice, ca și araba, precum aramaica, ebraica, sud-arabica, etiopiana (geez), precum și din limbi nesemitice precum persana și greaca, limbi purtătoare ale unor civilizații superioare celei arabe de atunci. Împrumuturile din limbile semitice-surori sunt destul de dificil de decelat, având în vedere marea
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
cu multe excepții de la acestea. Ceea ce se prezintă în continuare nu este decât o mică parte a acestei [[gramatică|gramatici]], aleasă în așa fel încât cititorul să-și poate face o idee generală. La fel ca în multe alte [[limbile semitice|limbi semitice]], structura [[verb]]ală arabă se bazează, de obicei, pe o rădăcină triconsonantică, care nu este prin natura sa un [[cuvânt]], dar conține sensul [[semantică|semantic]]. Consoanele "š-r-b", de exemplu, arată rădacina care înglobează sensul larg de „a bea
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
excepții de la acestea. Ceea ce se prezintă în continuare nu este decât o mică parte a acestei [[gramatică|gramatici]], aleasă în așa fel încât cititorul să-și poate face o idee generală. La fel ca în multe alte [[limbile semitice|limbi semitice]], structura [[verb]]ală arabă se bazează, de obicei, pe o rădăcină triconsonantică, care nu este prin natura sa un [[cuvânt]], dar conține sensul [[semantică|semantic]]. Consoanele "š-r-b", de exemplu, arată rădacina care înglobează sensul larg de „a bea”, "s-r-q", „a
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
arabei clasice ("yakūn", "fīhi" și respectiv "kă’in"), dar acum ele sună foarte diferit. Principalele grupări dialectale sunt: Alte varietăți includ: [[Categorie:Articole de pus în formatul standard din ianuarie 2013]] [[Categorie:Articole de pus în formatul standard]] [[Categorie:Limbi semitice]] [[Categorie:Limba arabă| ]]
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
Egiptul. Unul dintre cele mai vechi texte scrise din Siria este un acord comercial între vizirul Ibrium al Eblei și regatul ambiguu numit Abarsal din jurul anului 2300 î. Hr. Savanții cred că limba eblaită ar fi printre cele mai vechi limbi semitice scrise cunoscute după akkadiană. Recente clasificări ale limbii eblaite au arătat că a fost o limbă semitică răsăriteană, destul de apropiată de limba akkadiană. Ebla a fost slăbită de un lung război cu Mari, și toată Siria a devenit parte a
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
al Eblei și regatul ambiguu numit Abarsal din jurul anului 2300 î. Hr. Savanții cred că limba eblaită ar fi printre cele mai vechi limbi semitice scrise cunoscute după akkadiană. Recente clasificări ale limbii eblaite au arătat că a fost o limbă semitică răsăriteană, destul de apropiată de limba akkadiană. Ebla a fost slăbită de un lung război cu Mari, și toată Siria a devenit parte a Imperiului Akkadian după ce cuceririle lui Sargon de Akkad și ale nepotul său Naram-Sin au sfârșit dominația Eblanului
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
Siriei în prima jumătate a secolului 23, î. Hr. Din secolul 21 î. Hr., hurienii s-au stabilit în părțile nord-estice ale Siriei, pe când restul regiunii a fost dominată de amoriți, Siria a fost numită Pământul Amoriților de către vecinii lor asiro-babilonieni. Limba semitică nord-vestică a amoriților are atestarea cea mai veche din limbile canaanite. a reapărut în această perioadă și a avut o prosperitate reînnoită până a fost cucerită de Hammurabi al Babilonului. De asemenea, Ugaritul s-a ridicat de asemenea în acel
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
în această perioadă și a avut o prosperitate reînnoită până a fost cucerită de Hammurabi al Babilonului. De asemenea, Ugaritul s-a ridicat de asemenea în acel timp, aproximativ prin 1800 î. Hr., în apropierea Latakiei moderne. Ugaritica era o limbă semitică apropiată de limbile Canaanite, ce a dezvoltat alfabetul ugaritic. Regatul Ugariților a supraviețuit până la distrugerea sa de către mâinile unor popoare jefuitoare indo-europene ale mării, în secolul 12 î. Hr. Yamhad (modernul Aleppo) a dominat nordul Siriei timp de două secole, deși
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
mai puțin Babilonul. Inițial, egiptenii au ocupat mult din sud, pe când hitiții și mitaniții, mult din nord. Oricum Asiria a obținut dominația, distrugând Imperiul Mitanni și anexând teritorii imense deținute înainte de hitiți și Babilon. În jurul secolului 14 î. Hr., diferite popoare semitice s-au ivit pe teritoriu, precum seminomazi, care au intrat într-un conflict fără succes, cu Babilonul aflat în est, și cu arameii vorbitori de limbă semitică vestică care i-au absorbit pe amoriții de mai înainte. Suteanii au fost
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
teritorii imense deținute înainte de hitiți și Babilon. În jurul secolului 14 î. Hr., diferite popoare semitice s-au ivit pe teritoriu, precum seminomazi, care au intrat într-un conflict fără succes, cu Babilonul aflat în est, și cu arameii vorbitori de limbă semitică vestică care i-au absorbit pe amoriții de mai înainte. Suteanii au fost de asemenea subjugați de Asiria și de hitiți pentru secole. Egiptenii au luptat cu hitiții pentru controlul asupra Siriei vestice; lupta și-a atins apogeul cu Bătălia
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
clauza 5 -2) prevede, de asemenea, introducerea unei alte limbi oficiale; acest lucru a fost inițial conceput ca o portiță pentru o posibilă reintroducere a limbii italiene ca partener tradițional al maltezei la un moment oportun. Malteza este o limbă semitică care se trage din actualmente defuncta arabă siciliană (), din sudul Italiei. este format din 30 de litere bazate pe , inclusiv diacriticele "ż", "ċ" și "ġ", precum și simbolurile ', "ħ", și '. Malteza are un substrat semitic cu împrumuturi substanțiale din siciliană, din
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
moment oportun. Malteza este o limbă semitică care se trage din actualmente defuncta arabă siciliană (), din sudul Italiei. este format din 30 de litere bazate pe , inclusiv diacriticele "ż", "ċ" și "ġ", precum și simbolurile ', "ħ", și '. Malteza are un substrat semitic cu împrumuturi substanțiale din siciliană, din italiană, puțin din franceză, și, mai recent, și din ce în ce mai mult, din engleză. Caracterul hibrid al limbii malteze a fost acumulat într-o perioadă lungă de bilingvism urban maltezo-sicilian care a transformat treptat vorbirea rurală
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
fondat de genovezi în secolul XIV pentru a controla traficul pe Dunăre; numit după Sf. Gheorghe ("san Giorgio"), patronul orașului lor natal. de la slavul "gora" (munte) și râul „Jiu” („Jiul de munte”) posibil din "har" ("deal" sau "munte" în limbile semitice și turcice, vezi Ağrı) de la orașul Hunedoara, compus din antroponimul Honod + magh. "vára" („cetatea lui”), vezi de ex. Timișoara posibil de la triburile numite "Iașii sau Iazygii" care locuiau temporar în regiune în secolul XII. denumire de origine slavă probabil compus
Listă de etimologii ale județelor României () [Corola-website/Science/297447_a_298776]