773 matches
-
este decât un semnificant pus într-o anumită poziție de către alți semnificanți"60. Dacă faza de răsturnare a ierarhiei semnificat/semnificant pare a privilegia statutul semnificantului, faza de deplasare a deconstrucției semnului va demonstra că acest privilegiu este absolut vulnerabil. "Semnificantul semnificant" nu semnifică decât în raport cu "semnificantul semnificat" (problema traducerii), astfel încât și accentul pus pe semnificant cade. În De la grammatologie, Derrida surprinde o serie de contradicții în interiorul sistemului lui Saussure: pe de o parte, Saussure afirmă că scrierea este "imaginea" limbii
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
o anumită poziție de către alți semnificanți"60. Dacă faza de răsturnare a ierarhiei semnificat/semnificant pare a privilegia statutul semnificantului, faza de deplasare a deconstrucției semnului va demonstra că acest privilegiu este absolut vulnerabil. "Semnificantul semnificant" nu semnifică decât în raport cu "semnificantul semnificat" (problema traducerii), astfel încât și accentul pus pe semnificant cade. În De la grammatologie, Derrida surprinde o serie de contradicții în interiorul sistemului lui Saussure: pe de o parte, Saussure afirmă că scrierea este "imaginea" limbii, iar pe de altă parte, că
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de răsturnare a ierarhiei semnificat/semnificant pare a privilegia statutul semnificantului, faza de deplasare a deconstrucției semnului va demonstra că acest privilegiu este absolut vulnerabil. "Semnificantul semnificant" nu semnifică decât în raport cu "semnificantul semnificat" (problema traducerii), astfel încât și accentul pus pe semnificant cade. În De la grammatologie, Derrida surprinde o serie de contradicții în interiorul sistemului lui Saussure: pe de o parte, Saussure afirmă că scrierea este "imaginea" limbii, iar pe de altă parte, că scrierea și limba sunt două sisteme de semne absolut
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Proces/Performance/Happening Distanțare Participare Creație/Totalizare De-creație/De-construcție Sinteză Antiteză Prezență Absență Concentrare Disperare Gen/Graniță Text/Intertext Paradigmă Sintagmă Hipotaxă Parataxă Metaforă Metonimie Selecție Combinație Rădăcină/ Profunzime Rizom/Suprafață Interpretare/ Lectură Contra Interpretării/ Lectură greșită Semnificat Semnificant Lizibil (în termenii lecturii) Scriptibil (în termenii scriiturii) Narațiune/Grande Histoire Antinarațiune/Petite Histoire Cod principal Idiolect Simptom Dorință Genital/Falic Polimorf/Androgin Paranoia Schizofrenie Origine/Cauză Diferență-Différance/Urmă Modernism Postmodernism Metafizică Ironie Determinare Indeterminare Transcendență Imanență SURSA: Ihab Hassan
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
mod constant. Disoluția teoriilor moderne ale semnificației și referinței a dus la preocuparea accentuată pentru pluralitatea vocabularelor, a jocurilor de limbaj, a practicilor discursive, la paralogie, incomensurabilitate, diferend. Crizele reprezentării și ale referinței impun limbajului statutul unui joc liber al semnificanților care a încetat să se mai refere la un înțeles exterior. Limbajul nu mai surprinde semnificația lumii și, cum se observă la Derrida, discursul se reflectă și se investighează pe sine ca discurs sau realizează relații cu celelalte texte prin intermediul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
între limbă și stil, ca la Barthes, sau a fost corelat cu o istorie, o societate sau o tendință culturală. Dacă întreaga mișcare Tel-Quel utilizează termenul de écriture în sensul de scriitură, ca muncă producătoare, act operatoriu sau joc al semnificanților, o serie de filosofi, la care se face frecvent referire, trimit în același timp la scriere și la scriitură atunci când utilizează cuvântul écriture. În măsura în care scriitura presupune scrierea, cele două concepte se contopesc într-o unică modalitate de a susține sau
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în vedere că începuturile teoriei se regăsesc și în structuralism și semiotică, Julia Kristeva și Roland Barthes vor investiga și aceste domenii. Conceptul de semn, în accepțiunea sa saussuriană, va suporta numeroase critici și reevaluări; cercetări mai recente acordă prioritate semnificantului, tocmai pentru a susține conceperea textului ca producere (în acest context, Jacques Derrida și Jacques Lacan vor fi des invocați). De asemenea, termeni ca scriitura și lectura, care apar în mod constant în postmodernismul filosofic francez, vor alcătui o parte
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
trebuie expus complet, ci se raportează la scriitura însăși. Se pot identifica așadar tipurile de tensiune care alcătuiesc textul și care decurg din: 1) "mișcarea infinită a scriiturii", care trebuie să se supună limitelor textuale; 2) interacțiunile variabile destinator/destinatar, semnificant/semnificat; 3) intertextualitate (seriile culturale și istorice adiacente). Interacțiunile multiple, pe de altă parte, imprimă textului posibilitatea funcționării pe diferite niveluri, astfel încât el se descrie ca "sistem diferențial" în care scriitura nu este o funcție expresivă, ci una operatoare de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și, dacă se poate, independența celor două limbaje: cel de-al doilea nu derivă pur și simplu din primul"280. În Mitologii, Roland Barthes își caracterizează Gradul zero al scriiturii drept o mitologie a limbajului literar, iar scriitura drept un semnificant al mitului literar. Să ne raportăm la mișcarea structuralistă, gradul zero al scriiturii echivalând astfel cu minimul de subiectivitate și maximul de obiectivitate? Ajungem astfel la nenumărate dezbateri, gradul zero fiind identificat cu totala lipsă de importanță a subiectivității în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
lucrările anterioare se favorizează una dintre noțiunile de text, scriitură sau literatură, în Lecția inaugurală a Catedrei de Semiologie literară de la Collège de France (7 ianuarie 1977) se pune semnul identității între ele. Textul este conceput ca o țesătură de semnificanți ce compune opera, iar literatura este practica scriiturii sau graful ei complex de unde reiese că scriitura nu este nici comunicare și nici expresie, ci un fapt intranzitiv, care expulzează funcția comunicării. Înainte se susținea că numele "fostei scriituri" este literatura
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a privilegiat constant vocea în raport cu scrierea și prezența în raport cu absența, constituindu-se într-un logocentrism care este, de asemenea, fonocentrism. Dacă semnul era considerat secundar în raport cu lucrul pe care îl reprezenta, scriitura era văzută ca fiind "mai secundară", din moment ce este semnificantul grafic al unui semnificant fonic. Derrida dezavuează acest tip de gândire care dăinuie încă de la Platon, și pentru care mitul lui Theuth este la fel de actual; prin analize efectuate pe textele lui Saussure și Rousseau, el proclamă scrierea ca posibilitate a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în raport cu scrierea și prezența în raport cu absența, constituindu-se într-un logocentrism care este, de asemenea, fonocentrism. Dacă semnul era considerat secundar în raport cu lucrul pe care îl reprezenta, scriitura era văzută ca fiind "mai secundară", din moment ce este semnificantul grafic al unui semnificant fonic. Derrida dezavuează acest tip de gândire care dăinuie încă de la Platon, și pentru care mitul lui Theuth este la fel de actual; prin analize efectuate pe textele lui Saussure și Rousseau, el proclamă scrierea ca posibilitate a limbajului și, insistând asupra
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
este un autor?, Foucault se apleacă asupra scriiturii actuale, care se eliberează de sub tutela expresiei referindu-se doar la ea însăși, astfel încât "ea reprezintă un joc de semne care ascultă nu atât de conținutul său semnificat, cât de însăși natura semnificantului; [...] scriitura se desfășoară precum un joc care își încalcă infailibil propriile reguli, ieșind astfel în afară. În scris nu este vorba despre manifestarea sau de exaltarea gestului de a scrie; nu este vorba despre prinderea unui subiect într-un limbaj
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
două curente și viziunea actuală din care sunt sintetizate caracteristicile discursivității. Dacă modernismul punea acentul pe creație, ce presupunea la rândul ei sinteza, precum și înscrierea strictă într-un gen, scriitura postmodernă se bazează pe deconstrucție, ce are drept țel jocul semnificanților care valorizează lipsa granițelor dintre texte sau discipline (intertextualitatea). Discursul modern era în special narativ, prezentând o "grande histoire", conținând ierarhia și presupozițiile profunzimii, ale straturilor de înțeles și ale semnificatului central. Discursul postmodern este în mare măsură anti-narativ, axându
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
la Debord, "societate tehnologică" la Ellul etc. Dezbaterile poststructuralismului, ale situaționalismului, ale Tel-Quel-ului sau ale postmodernismului francez în formare i-au marcat în continuare opțiunile, precum și stilul de filosofare. Problema scriiturii ca economie și producere axată mai degrabă pe rolul semnificantului, avatarurile barthesiene de surprindere a scriiturii între alte noțiuni ca text, discurs, scriere, sau ale diminuării instituției autorului, incursiunile semiotice ale Juliei Kristeva ce vor contura conceptul de intertextualitate ca "indice al modalității în care un text citește istoria și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în care omul să se poată confrunta cu imaginea lui la bine și la rău, nu mai există decât vitrină loc geometric al consumului în care individul nu se mai oglindește, ci se absoarbe în contemplarea obiectelor-semne multiplicate, în ordinea semnificanților statutului social etc."396 (s. a.). Gilles Lipovetsky interpretează această înlocuire a stadiului oglinzii cu "stadiul speculativ al consumului" într-un transfer de la autoreflecție către reflecția asupra obiectului de consum și al consumului în sine, care devine obiect al suspiciunii, întrebărilor
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
semnului de a-și găsi motivarea totală și de a depăși convenționalismul. Pentru sociologul și filosoful francez, teoria semnului ca metaforă a foii de hârtie este absolut idealistă. Din perspectiva unei economii politice a semnului, a considera în mod egal semnificantul și semnificatul ca fiind instanțe constitutive ale semnului înseamnă a deforma întreg procesul de semnificare, deoarece, din perspectiva sa, acesta se bazează pe disparitatea celor doi termeni și pe circularitatea fundamentală a termenului dominant (termen ce este, bineînțeles, forma, valoarea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
fiind instanțe constitutive ale semnului înseamnă a deforma întreg procesul de semnificare, deoarece, din perspectiva sa, acesta se bazează pe disparitatea celor doi termeni și pe circularitatea fundamentală a termenului dominant (termen ce este, bineînțeles, forma, valoarea de schimb sau semnificantul). În aceeași manieră este interpretată opera de artă și întregul nucleu al valorilor sau al consumului în general. Astfel, licitația unui tablou, de exemplu, se înscrie în limitele transformării valorii de schimb economice în semn pur, întreaga economie a valorilor
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cibernetice și al simulării. Baudrillard afirmă un set de concepte-cheie ale modernității care au ajuns la sfârșitul lor și pe care nu intenționează să le restaureze, ci să le transgreseze: "Sfârșitul muncii. Sfârșitul producției. Sfârșitul economiei politice. Sfârșitul dialecticii semnificat/semnificant care permitea acumularea cunoașterii și a semnificației, lineara sintagmă a discursului cumulativ. Sfârșitul simultan al dialecticii valorii de schimb/valorii de întrebuințare, singura în stare să facă posibilă acumularea de capital și producția socială. Sfârșitul dimensiunii lineare a discursului. Sfârșitul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
un turist care a avut o experiență nouă într-un spațiu exotic; Baudrillard se distanțează, de asemenea, și de modalitatea de a scrie despre America a altor gânditori precum Tocqueville, Emile Levasseur, André Siegfried etc., "America sa siderală fiind universul semnificanților care circulă liber (free-floating signifiers). Spre deosebire de intelectualii europeni timpurii (Tocqueville, Weber, Adorno), care au încercat să ofere lecturi interpretative naturii americane prin intermediul unui contact extensiv cu persoane obișnuite și nu numai, Baudrillard evită adâncimea, descoperind un sens profund al păcii
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de seducție și pentru a provoca destabilizarea ideii de sistem care ar închide semnele și sensurile în limitele unor cadre date. Deconstrucția derridariană este intrinsecă textului examinat, la fel cum în interiorul unui discurs se produce, de fapt, autoseducerea semnelor, jocul semnificanților și îndepărtarea de un sens originar. Procesul de deconstrucție refuză ideea de metalimbaj, astfel încât discursul de tip filosofic este alăturat discursului de tip critic prin intermediul unor operații textuale comune; seducția produce, de asemenea, o serie de efecte critice prin relevarea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
492 Ibidem, p. 126. Aici se poate descoperi și predilecția lui Baudrillard pentru America și nu pentru alte locuri exotice, precum Japonia. În acest sens, notează: "Este invers decât în Japonia, într-un anume fel. Am putea spune că în semnificantul vid putem să proiectăm un soi de bogăție totală a semnificației. În Japonia, semnele sunt foarte gravate, foarte ritualizate, ele sunt grele, dar într-un sens pe care nu-l putem descifra. Pentru America, lucrurile stau exact invers. Totul este
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și nu servește, prin urmare, comunicării conținutului. În eseul despre limbă, amintit mai sus, Benjamin respingea ideea unei limbisemn, ca adaos semiotic atașat lumii, întrucât această teorie punea în paranteză funcția teologică, revelatoare, a numelui. La fel, traducerea nu vizează semnificantul, ci mu tarea operei din zona istoriei factuale și a unui auditoriu precis în orizontul în care ea capătă viață: „Gedenken Gottes“. În acest sens, traducerea (echivalentul criticii) devine mesianică, recuperatorie. Traseul este însă diferit față de cel urmat de romantici
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
vizitatorul le creează despre și pentru această lume, "balonul" ar corespunde oarecum ideii de simulacru așa cum este descris acest concept de Baudrillard în studiul său despre lumea postmodernă. Analizând semnele care simulează și disimulează, Baudrillard ajunge la concluzia că, atunci când semnificantul este lipsit de înțeles, el nu mai poate semnifica, ci doar simula o realitate presupusă. În acest caz, imaginea nu mai poate reflecta vreo realitate primară, pentru că această realitate nu există; astfel, imaginea devine propriul simulacru 209. La fel ca
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
stilului de viață american, în Europa, în special, și ar putea să aibă ca rezultat, spre temerile unora, unificarea și standardizarea culturale ca forme ale procesului de globalizare. Cu toate acestea, având în vedere anularea paradigmelor ierarhice, eliberarea formelor și semnificanților din tipare fixe, precum și fluctuația liberă a semnificaților culturali în cultura americană, putem susține, alături de Hannerz și Kroes, că cel puțin una dintre modalitățile de formare a culturii populare americane a fost prin procesul de "creolizare"257. Teoria "creolizării", cunoscută
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]