625 matches
-
se delimitează unii de ceilalți, își obțin "valoarea" (în sens saussurian) din opoziții. În textul nostru, avem cazul tripletului verdele-crud, auriul-stins și culoarea gingașă a rășinii care sunt cohiponime ale unui hiperonim, culorile lor vii. Vorbim despre "hiperonimie", deoarece elementele semnificatului culorile lor vii se regăsesc în cele trei culori, care sunt hiponimele lor. La fel, sticle, borcane, clondire sunt cohiponime ale unui termen non-realizat lexical, cel care ar desemna recipientele de sticlă. Vom nota totuși că textul nu se mulțumește
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
André, pe care jocurile pisicilor îl amuzau. Învățase cuvintele "a circumscrie" și "a castra", însă nu le cunoștea exact sensul 168. Aici, cuvintele "a castra" și "a circumscrie" sunt puse între paranteze deoarece ele desemnează semnul lingvistic, cu semnificantul și semnificatul său. Contrastul dintre întrebuințarea autonimică și întrebuințarea în modalizare autonimică apare net în următorul exemplu luat din același roman: Deși nu-i iertase niciodată "doctorului" îngrozitorul cuvânt "sifilis", ea avea multă simpatie pentru el169. "Sifilis" este luat aici ca mențiune
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
sau cu "viitorul", ci în legătură cu verbul regent al propoziției completive. Caracteristicile discursului indirect ridică întrebări cu privire la posibilitatea de a vorbi despre enunțarea celuilalt pentru a găsi un echivalent. Cel mai adesea, enunțătorul discursului indirect nu se mulțumește doar să traducă semnificatul a ceea ce citează, ci folosește și anumite expresii din discursul citat. În lipsa mărcilor de distanțare explicită, este foarte greu să se determine cu certitudine ceea ce îi revine raportorului și ceea ce îi revine locutorului inițial. Totuși, se prea poate ca destinatarul
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
al XIX-lea242. Cu alte cuvinte, epitetul retoric nu ar contribui la referința substantivului. Subansamblul de epitete retorice, epitetele de natură sunt plasate în fața substantivului (întunecata noapte, strâmtul coridor...); efectul dorit este acela de a face să apară o parte din semnificatul substantivului care le urmează. De fapt, să analizăm: (1) un întuneric și (1') un zid negru palide spectre o culoare palidă. În (1') adjectivul are o valoare de clasificare, poate suporta prezența interogațiilor (Este un zid negru? Îi plac culorile
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Jean îi pare rău după ea, după mașină. Anafora și catafora stabilesc o relație cu totul asimetrică între cele două elemente; în enunțul: Paul spune că el îi evită acum pe prietenii lui (el = Marius), pronumele anaforic el nu are semnificat; pentru a-i da unul, trebuie să-l punem în legătură cu un antecedent, cu Paul. Prin urmare, "anafora" și "catafora" nu se vor confunda cu coreferința. Două unități pot fi coreferente fără anaforă sau cataforă: de exemplu, când două GN se
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
pe cele considerate, până în acel moment, marginale. Sunt ceea ce francezii numesc géneration désenchantée, o generație care și-a pierdut idealurile sau le trăiește având concomitent conștiința inutilității lor, a faptului că aceste idealuri sunt doar cuvinte cărora li se pierde semnificatul. Viziunea aceasta se reflectă în spațiul literar fie prin prezentarea lumii sub semnul absurdității care o domină, fie prin refacerea întregului spațiu cultural la nivel parodic, satiric sau ludic. Atitudinea protestatară sau depresivă se manifestă însă prin descoperirea unor resurse
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de refacere a autenticității exprimării poetice, însă finalitatea s-a schimbat. Scriitorii au acceptat limbajul cotidian (popular, argotic etc.) ca o condiție sine qua non a restabilirii punților de legătură dintre ficțiune și realitate. Realismul nu atinge așadar doar planul semnificatului, al imaginarului poetic, ci și pe cel al expresiei. Regăsim, astfel, în poezia contemporană, aproape toate procedeele specifice oralității, de la interjecții, interogații sau exclamații la expresiile populare sau argotice. Aceste incursiuni pe care le propune poezia actuală în limbajul străzii
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
definește semnul în termeni relaționali și situaționali: ,, Semnul este o realitate semnificativă, informațional-comunicabilă (de natură biopsihologică sau obiectuală), denotând sau conotând o realitate oarecare (fizică, psihică, socială, transfizică etc.), exprimată prin intermediul unui suport semnificant aflat cu tipul de informație conținut (semnificat) într-o diversă relație de semnificare (naturală sau arbitrară), a cărui transmitere-receptare în context specific (existența unui anume cod, a unui transmițător și a unui canal, a unor zgomote etc.), presupune existența unui interpretant capabil să reflecte cu sens mesajul
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
implicite formulate de profesor etc. constituie dimensiunea semantică a discursului didactic. Pentru a înțelege referința tematică, să definim mai întâi referentul unui cuvânt: obiectul extralingvistic pe care acesta îl denotă sau termenul modern pentru lucruri privite ca fiind ,,denumite" sau ,,semnificate" de cuvinte. Relația care leagă cuvintele de referenții lor poartă numele de referință. Un cuvânt este neautonom din punct de vedere referențial: îi putem atașa un referent decât dacă apelăm la un text concret, lingvistic sau extralingvistic. Atunci când precizarea referentului
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
pot fi stârpite cu totul pentru că formează un rizom animal care poate fi distrus În mare parte dar nu Încetează să se reconstituie. Asta Înseamnă că orice rizom presupune linii de segmentaritate potrivit cărora se poate fi stratificat, teritorializat, organizat, semnificat sau atribuit. El poate fi supus unor mișcări de deteritorializare/reteritorializare, așa cum se Întâmplă În cazul orhideei care se deteritorializează alcătuind o imagine- calc a viespei, la rândul ei se reteritorializată În această imagine. În termenii gândirii DeleuzeGuattari vispea se
Caleidoscop by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93371]
-
mesajului transmis de diferitele instanțe emițătoare (autor/dramaturg, regizor, actor) receptorului-spectator; ca "ecou al imediatului" (Popovici, 2009, p. 41), dar și ca "întâlnire" (Grotowski, 1998, p. 34) a instanțelor de mai sus, spectacolul reflectă prin excelență coroborarea semnificantului și a semnificatului semnului artistic 55, indiferent de tipul 56 de teatru: clasic, de păpuși/de obiecte, de umbre 57 etc., respectiv transpunerea prin interpretare a semnelor "textuale, scrise" în "semne scenice" (Munteanu, 2005, p. 43), dar și o coroborare a mai multor
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
Măciucă, 1983, pp. 196-197). 54 De altfel, se consideră că textul dramatic, în general, se diferențiază de celelalte tipuri de texte literare "pe fondul consubstanțialității structurale a textului cu creația actoricească" (Béres, 2000, p. 10). 55 "Structura semnificantă și structura semnificată sunt indisolubile" (Matei, 1971, p. 131); într-o altă formulare, spectacolul (re)prezintă "acțiunea propriu-zisă, compusă din vorbe și mișcare" (Tudose, 2002, p. 64). 56 Cf., pentru trimiteri către teatrul educativ, teatrul terapeutic și teatrul social, Ciobotaru, 2006b, pp. 6-7
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
structuri mentale, a obiectelor și a trăsăturilor acestora"86. În acest sens, limbajul filosofic se definește prin folosirea numelor abstracte, care se raportează la construcții logice ce nu trimit la realități materiale. În cazul numelor abstracte, indicarea ostensivă a realității semnificate (a referentului) este exclusă, fapt care favorizează interpretarea variată a semnificației. Imposibilitatea raportării la referent este compensată însă de consecvența și coerența logică a limbajului filosofic. Specificul limbajului filosofic este conferit totodată de problematica abordată: interogarea, problematizarea sensurilor privind lumea
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
ia naștere prin negarea dialectică a semnului lingvistic. Anterior există numai posibilitatea și căile acestei negări"105. În cazul limbajului poetic, raportul dintre planul expresiei și planul conținutului este extrem de complex: expresia, semnificantul, dobândește rol activ în construirea semnificației, iar semnificatul devine la rândul lui semnificant de gradul doi, prin reorganizarea funcțională a relațiilor dintre expresie și conținut. Dacă în cazul limbajului comun semnificația este transparentă și i-mediată, în cazul limbajului poetic aceasta este opacă și indirectă, mediată. Semnificația se
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
ale cuvântului care nu se mai rezumă la a desemna, ci și la a crea. "Organizarea limbajului poetic prezintă trăsături definitorii, în raport cu sistemul limbii practice, în dezvoltarea relațiilor dintre nivele și planuri; (...) planul semantic nu înseamnă suma (și nici sinteza) semnificatelor semnelor poetice, considerate în sine, ci constituirea semnificației, prin relația internă semnificat- semnificant și prin relația externă creator-cititor"106. Concluzii În funcție de tipul de cunoaștere și de comunicare pe care le servește, de rolul și modul de manifestare a funcției referențiale
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
indispensabil și problematic în același timp, deoarece multiplele accepțiuni ale termenului, vizând statutul participanților la actul de comunicare, aspectele spațio-temporale imediate, dar și accepțiuni globale, mult mai extinse, generează utilizarea lui în domenii extrem de variate și fără delimitări preliminare ale semnificatului. Definită frecvent ca știință a contextului, pragmatica distinge diferite tipuri de context, sau, altfel spus, diferite niveluri de structurare a contextului: a) context circumstanțial corespunde mediului fizic imediat al vorbitorilor (locul, timpul, natura comunicării); supranumit și context factual, existențial sau
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
larg (care cuprinde enunțuri anterioare), în măsura în care contextul imediat se dovedește insuficient; * unui context și mai amplu, cuprinzând cunoștințele generale sau mediul înconjurător. Contextualizarea limbajului politic, raportarea lui la parametrii situaționali ai comunicării politice, ferește analiza de excese sau denaturări ale semnificatului. Fiecare manifestare discursivă necesită investigarea din prisma orizontului cultural, istoric și social care o generează. Trecerea de la intenția comunicativă a locutorului politic la intenția informativă a acestuia se produce printr-un proces interpretativ, bazat pe mecanisme inferențiale de construire și
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
o suită structurată de concepte însoțite în memoria pe termen lung a interlocutorului de diverse informații, grupate sub intrări variate: intrarea logică, include informații referitoare la relațiile logice dintre concepte; intrarea enciclopedică, înglobează totalitatea informațiilor referitoare la obiectele care corespund semnificatului, permițând determinarea extensiei lui; intrarea lexicală, însumează toți corespondenții conceptului în limbajul natural. Pornind de la conceptele care circumscriu forma logică, se delimitează, parțial, informațiile referitoare la context. Pe lângă aceste elemente, contextul mai cuprinde: informații extrase din interpretarea enunțurilor anterioare și
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
unei situări în context a operei eminesciene determină distanțarea de lumea de sensuri pe care poetul o construiește, iar întoarcerea la texte, din prisma epistemei caracteristice epocii noastre și cu conștientizarea presupozițiilor care domină receptarea, oferă șansa unei reevaluări a semnificatului publicisticii eminesciene. Demersul hermeneutic, înțeles ca dialog productiv al interpretului cu opera, are ca prim obiectiv decelarea întrebărilor fundamentale la care răspund articolele poetului, dincolo de aplicarea unor grile procustiene de lectură. O perspectivă integratoare asupra publicisticii, prin corelarea multiplelor dimensiuni
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
orice act de limbaj implică o semioză. Acest termen este sinonim cu cel de funcție semiotică. 2. Prin semioză putem de asemenea să înțelegem categoria semică ai cărei termeni constitutivi sunt forma expresiei și forma conținutului (a semnificantului și a semnificatului) (t.n.)"243. Adam Schaff afirmă că fenomenul de semioză are loc "atunci când cel puțin doi oameni comunică prin semne, pentru a-și transmite unul altuia propriile gânduri, expresia sentimentelor, a voinței etc., legate de un anumit obiect ("univers de
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
nu reprezintă însă unica formă de codificare/ decodificare a realului; sunt solicitate și ramuri ale științei dotate cu legitimitate puternică (economia, sociologia) pentru a da seamă de complexitatea realului"386. Ansamblul relațiilor intertextuale pe care le întreține publicistica eminesciană îmbogățește semnificatul articolelor, resuscitând potențialul semantic al semnelor verbale utilizate. Lectura textelor relevă un număr impresionant de cuvinte și expresii polisemantice care își modifică sensurile, în funcție de contextul discursiv și de intențiile gazetarului: avocat morișcă intelectuală; arhiplebe plebea ulițelor orașelor; bandă de esploatare
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
pilda lui Diogen din Sinope, cuvântul și-a schimbat întru câtva semnificațiunea"387. Vorbind despre sursele polisemiei, M. Pêcheux subliniază capacitatea cuvintelor de a-și modifica sensul, în funcție de poziționarea utilizatorilor și necesitatea raportării la atitudinea emitentului, pentru receptarea adecvată a semnificatului 388. Modalizatorii explicitează și facilitează receptarea adecvată a semnificației, orientând lectura cititorului. Pe lângă substantivele comune polisemantice, numele proprii dobândesc în publicistica eminesciană conotații politice individuale: Carol I lipsit de autoritate politică, supranumit și "îngăduitorul", I.C. Brătianu este învinuit de practici
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
semnate de Eminescu alături de "Revista presei străine", fapt care favorizează lectura contrastivă a atitudinilor și ideilor politice prezentate în publicațiile străine și în gazeta conservatoare. În acest sens, o semiotică vizuală a paginii de ziar poate oferi informații noi privind semnificatul limbajului politic eminescian. 5.2.2. Semantică intensională/ semantică extensională Puse în circulație de Rudolf Carnap 396, conceptele de intensiune și extensiune ale unei expresii a limbii sunt echivalente conceptelor de proprietate și clasă și se pot aplica la diferite
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
acestuia, de relația pe care o stabilește cu publicul cititor. Coroborând informațiile pe care ni le pun la dispoziție cele două contexte comunicaționale, ajungem la descrierea și explicitarea modalităților de funcționare a limbajului politic eminescian, a strategiilor discursive care generează semnificatul jurnalistic, eludând astfel pericolul alinierii obiectului de cercetare la datele contextuale ale interpretării. "Fiecare generație literară afirmă în acest sens Mircea Popa se simte datoare să-l descopere pe Eminescu dintr-un nou unghi de vedere și din perspectiva schimburilor
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
suplimentară a structurii și funcționalității limbajului politic eminescian. Reprezentând publicistica eminesciană ca situație semiotică caracterizată printr-un ansamblu multifactorial, ce asigură formularea și comunicarea unei informații particulare, hexada semiotică multiplică căile de definire a limbajului-obiect, imprimând nuanțe și valențe inedite semnificatului publicistic. Analiza semiozei publicisticii eminesciene este complinită de descrierea semiotică a limbajului politic eminescian, pe cele trei niveluri ale triadei morrisiene: sintaxă, semantică și pragmatică. Demersul analitic a avut în vedere coroborarea permanentă a rezultatelor și redimensionarea interpretării, prin prisma
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]