815 matches
-
dea Europa Germaniei. Între altele, naivitatea prodigioasă a lui Benda. Acela Îi dă pe mâna călăului. Dar În Franța nici urmă de călăi, decât poate pentru cei mai vechi dintre francezi. Și bine că-i așa, pentru că oricum sunt niște senili. Amestecul stupefiant de antisemitism și de anti-naționalism francez transformă cazul Drieu Într-un complicat, inclasificabil carusel de negații Încăpățânate ale evidenței și Încercări de a găsi pretutindeni sensuri ascunse și comploturi mocnite. Terorizat de influența atotputernică a evreilor, Drieu construiește
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
În acest punct, "marele om" își conștientizează singurătatea, astfel încât îl simte pe Dumnezeu mai aproape decât pe oameni. Imediat, însă, cade în deznădejde. Traseul sentimentelor lui Stalin, de la extaz, la îndoială și deznădejde se dovedește a fi delirul unui bătrân senil, de vreme ce acesta își revine imediat, cu o înghițitură din tonicul său preferat. În propria imaginație, Stalin a urcat treptat spre culmea amețitoare a stăpânirii absolute, ca "Împărat al Pământului", ca să se prăbușească apoi în abisul deznădejdii. Tabloul deznădejdii sale este
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
copiii țăranilor, așa că lui i se potrivește numele Gene ralul izmană.ʺ După ce sunt descrise cele zece războaie ale lui Suvorov, din care în multe a fost înfrânt, și și-a părăsit răniții, fugind peste munți, dar de fiecare dată „senilul comandant de oști, bolnav fizic și mintal, încerca s o facă pe cocoș ulʺ, iar stăpânii îl încărcau cu decorații, „mângâindu-i neputințeleʺ, iar lor conservându-și viitorul istoric, i au rămas peiorativele: „Generalul înainteʺ, Generalul izmanăʺ, „Generalul Slab de
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
tichia pusă șmecherește pe-o ureche, ca să se vadă sclipind mărgăritarele, chelios, care ne spune de fiecare dată povești, povești, nu de adormit copiii, ci de trezit adulții români, care din punct de vedere civic, dorm pe ei ca moșnegii senili. Dar ți-ai găsit! Aceștia, tot moțăind, deschid precum găinile, numai un ochi și se uită la cel care îi privește, din motive obiective, tot cu un ochi destul de câș, apoi mormăie ca pentru ei: „Iar ne jupoaie de vii
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Simt acul că mă-nțeapă. De-aș fi sigur De starea mea. CORDELIA: Șir, uită-te la mine Si pune-ți mîna binecuvîntînd. Nu, șir, nu-ngenunchea. LEAR: Te rog, nu ma lua-n rîs. Eu sînt un biet moșneag senil și prost, De-optzeci și pește, nici un ceas mai mult, Nici mai puțin; și să spun drept, Mă tem că nu-s prea sănătos la cap. Pare că te-aș cunoaște, si pe-ăst om, Dar mă-ndoiesc: căci nu
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Raluca, are o memorie regresivă, ce nu reține decât amănuntele legate de copilărie și de căminul părintesc (căsuța țărănească unde au locuit cândva "tătuța" și "mămuța"). Lovinescu sancționează aici, cu cinism, automatismele induse de acel moldovenism temperamental, care apropie bătrânețea senilă de vârsta copilăriei: "[...] bătrâna nu uita, în adevăr, întâmplări de acum șaizeci de ani, dar nu-și mai dădea seama de ce vedea în jur". În cele din urmă, cu mințile rătăcite, bătrâna va părăsi conacul și va pleca în satul
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
aceasta hotărî să nu dezvăluie și altora profunzimea, dimensiunea și complexitatea momentului trăit de el, cum a mai făcut-o și altădată; se va închide în sine. În caz contrar, s-ar putea să creeze o impresie falsă: un bătrân senil, plin de emfază, cu capul în nori, care vrea să braveze, un Don Quijotte în blugi. De aceea, rosti cu o voce tare un "Mulțumesc!", suprimând partea cea mai importantă a simțirii sale: "Ura! Sunt cel mai fericit om de pe
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
acela Bidaru observă cu stupoare că soția îi făcea semn discret să nu-l întrerupă, deoarece iar a luat-o razna. Deci, cu toată precauția lui, dacă va continua să-și susțină părerea și observațiile, va fi considerat cel puțin senil. Hotărî ca de acum încolo să tacă și să asculte! Am citit ieri, interveni profesorul Bărbuță dezinvolt, prefăcându-se că nu a observat semnele discrete ale soției, într-un articol bine documentat despre ultima consfătuire de la Academie. Omenirea se confruntă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
hipocondriei, insomniei, anxietății etc. Din această primă perioadă mai menționăm lucrarea lui C. Minis, "De catalepsi: adiecta catalepseos simulatae historia. Diss. inaug. med." (lipsiae 1834), ca și teza lui C. A. Philites "De decrementa altera hominum setasis seu de marasmo senili in specie. Diss. inaug." (Hallae 1808). Aceste preocupări de psihiatrie nu au fost însă continuate de medicii respectivi. Doctorul Minis a practicat mai târziu psihiatria, dar nu a avut o activitate științifică. Abia după 1860 apar lucrări de psihiatrie. Cele mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
etape diferite din îndelungata sa carieră. Volumul "Biologia vârstelor" încununează această operă. În concepția lui C. I. Parhon formulată în 1923, psihozele bătrâneții reprezintă o accentuare patologică a unor trăsături specifice vârstei. "Cea mai caracteristică psihoză a bătrâneții este demența senilă scria el în 1933. ea reprezintă de fapt o fază mai avansată a ceea ce se numește psihologia bătrâneții. Întâi se observă o scădere a capacității de a crea, de a combina, de imaginație, de critică, o micșorare progresivă a cercurilor
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
nu lăsa loc decât sentimentelor egoiste în legătură cu necesitățile imediate (alimentație, tutun). Se observă foarte adesea un sentiment de nemulțumire pentru tot ce este nou, stări de anxietate și avariție"141. Chiar în sumarul concluziv al lucrării autorul insistă: "Patogenia demenței senile este aceeași cu a bătrâneții". Ca substrat biologic și anatomopatologic autorul menționează ipoteza unei intoxicații cu produse de dezasimilare. Tiroidele au un aspect hiperfuncțional (atrofia veziculelor, scleroza). Suprarenalele au un aspect hiperfuncțional. Testiculii au un aspect atrofic. Ficatul, pancreasul, rinichii
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
dezasimilare. Tiroidele au un aspect hiperfuncțional (atrofia veziculelor, scleroza). Suprarenalele au un aspect hiperfuncțional. Testiculii au un aspect atrofic. Ficatul, pancreasul, rinichii prezintă procese de scleroză. Dacă aceste constatări anatomopatologice s-au conformat ulterior teoria cu privire la substratul psihologic al psihozelor senile (emisă, de altfel, ca ipoteză) nu a fost viabilă în timp. de altfel, în lucrarea publicată în 1955, citată mai sus, C. I. Parhon modifică și completează aceste corelații psihopatologice, preferând stabilirea altora, în funcție de tipologia nervoasă. Cităm un paragraf elocvent
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
pot observa mai ușor fenomenele de descărcare motrice sau tulburările psihice care caracterizează accesele epileptice". Aceste idei, verificate experimental, au revenit și mai târziu în opera lui C. I. Parhon. C. I. Parhon nu excludea rolul tiroidei în determinarea demenței senile ("trebuie să ne întrebăm dacă insuficiența sau alte alterații funcționale ale acestei glande nu pot să aibă partea lor în determinismul psihozei amintite") și a fost unul dintre primii psihiatri care au stabilit, în unele cazuri de imbecilitate, o implicație
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
au unei constituții particulare (favorizând apariția unor boli psihice), fie ca o expresie endocrină a bolii în cauză. S-au putut observa, în cadrul acestor studii orientative, leziuni tiroidiene frecvente în confuziile mintale, epilepsie, alcoolism, pelagră, p.g.p., encefalopatii grave și demențe senile. Leziunile exprimau modificări de volum, dilatații chistice, proliferări conjunctive, hemoragii vasculare. S-au profilat concluziile următoare: în psihozele afective, tiroida este frecvent interesată, hipertiroidia fiind obișnuită; în delirurile cronice, este frecventă hipertiroidia; în epilepsie, tulburările tiroidiene sunt frecvente, mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
următoare: în psihozele afective, tiroida este frecvent interesată, hipertiroidia fiind obișnuită; în delirurile cronice, este frecventă hipertiroidia; în epilepsie, tulburările tiroidiene sunt frecvente, mai ales în sensul hipofuncției; în schizofrenie (demență precoce), au fost găsite modificări constante necaracteristice; în demența senilă, tulburări de scleroză sunt caracteristice; în pelagră, tulburările sunt similare cu cele din demența senilă; în oligofreniile grave, sunt frecvente modificări hipofuncționale. În cadrul unei alte categorii de cercetări au fost studiate alterațiile glandelor suprarenale la pelagroși și în alte boli
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
frecventă hipertiroidia; în epilepsie, tulburările tiroidiene sunt frecvente, mai ales în sensul hipofuncției; în schizofrenie (demență precoce), au fost găsite modificări constante necaracteristice; în demența senilă, tulburări de scleroză sunt caracteristice; în pelagră, tulburările sunt similare cu cele din demența senilă; în oligofreniile grave, sunt frecvente modificări hipofuncționale. În cadrul unei alte categorii de cercetări au fost studiate alterațiile glandelor suprarenale la pelagroși și în alte boli psihice. Constatările au fost considerate ca insuficient de concludente, deși alterațiile suprarenalelor la pelagroși au
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
faptul că timusul e glanda copilăriei, ne putem da seama că el intervine în fenomenul de creștere și de asimilație prin mecanismul hidrațiunei organelor și se poate concepe că involuția lui facilitează deshidratarea organelor, ceea ce constituie unul din caracterele involuției senile". Unele experiențe de hipertimizare experimentală l-au condus pe autor la concluzia că, în genere, timoterapia este indicată "pentru a mări asimilația, a favoriza dezvoltarea generală, a ține în echilibru ipertiroidia și a favoriza hidratarea țesuturilor". Am menționat deja studiile
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
și al structurilor musculare după castrare, dinamica magneziului și calciului la animalele castrate, influența castrației asupra reactivității la stricnină sau, dimpotrivă, dinamica unor constante ale apei și sângelui la animale tratate cu lipoizi orchitici sau efectele grefei testiculare la organismele senile. Împreună cu Mârza și Cahane, C. I. Parhon a studiat implicațiile corticosuprarenale în situații de hiperși hipofuncție sau în relațiile lor cu alte glande endocrine. A mai publicat cazuri de patologie corticosuprarenală, patologie care, în epoca respectivă, abia se delimita. Împreună cu
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
sociologie et de criminologie, București, feb. 1914, nr. 1 133. C. I. Parhon, Asupra constituției somatice la alienați, în Congresul psihiatrilor români, Cluj, 1920, și Revista medicală Sibiu, 1920. 134. C. I. Parhon, Bătrânețea, senilitatea, psihoza vârstei și involuția, demența senilă, demența arteriosclerotică, publicată la Facultatea de Medicină, Iași, 1925. 135. C. I. Parhon, Psihozele afective. Mania, melancolia, psihozele intermitente sau periodice, circulare, ciclotimia, psihozele alterne. Concepția psihozei manaico-depresive, publicată de Facultatea de Medicină, Iași, 1925. 136. C. I. Parhon, Par
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
și demineralizarea scheletului, oasele devenind poroase. Această fragilitate osoasă stă la baza incidenței crescute a fracturilor la acești bolnavi. Afecțiunea apare mai frecvent la femei după menopauză (osteoporoza de tip I). Osteoporoza poate fi consecința modificărilor degenerative specifice senectuții (osteoporoza senilă sau de tip II, prezentă la aproape toți oamenii după vârsta de 70 de ani). Dacă în osteoporoza de tip I, apărută la femei după menopauză, este incriminată o stimulare a citokinelor ce stimulează activitatea osteoclastelor, consecința fiind pierderea de
MOTRICITATEA – O ABORDARE FIZIOFARMACOLOGICĂ by BOGDAN-ALEXANDRU HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1758_a_92281]
-
prezentă la aproape toți oamenii după vârsta de 70 de ani). Dacă în osteoporoza de tip I, apărută la femei după menopauză, este incriminată o stimulare a citokinelor ce stimulează activitatea osteoclastelor, consecința fiind pierderea de masă osoasă, în osteoporoza senilă, de tip II, cauzele producerii bolii sunt încetinirea proceselor metabolice cu scăderea absorbției și sintezei calciului, precum și a activității osteoblastelor. Osteoporoza apare mai devreme la sexul feminin și are manifestări clinice mai grave datorită sumarii celor două mecanisme etiopatogenetice. Osteoporoza
MOTRICITATEA – O ABORDARE FIZIOFARMACOLOGICĂ by BOGDAN-ALEXANDRU HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1758_a_92281]
-
de epilepsie. Pe lângă tratamentul medicamentos, efecte benefice au kinetoterapia, terapiile fizice și ocupaționale. Înafara tremorului intențional caracteristic sindromului cerebelos (tulburări preponderent de echilibru în cazul lezării vermisului și de coordonare a mișcărilor în situația afectării emisferelor cerebeloase), mai există tremorul senil, tremorul fiziologic (din cauza oboselii sau efortului fizic excesiv) sau cel datorat fricii sau stresului. Tremorul poate fi și esențial, sau benign, neasociat cu vreo afecțiune a sistemului nervos, deși au fost descrise cazuri de transmitere autosomal dominantă. Tremorul membrelor, care
MOTRICITATEA – O ABORDARE FIZIOFARMACOLOGICĂ by BOGDAN-ALEXANDRU HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1758_a_92281]
-
vârstei include diminuarea masei musculare, forței și rezistenței la oboseală. Exercițiile fizice, efectuate chiar și la vârste înaintate, au ca efecte încetinirea progresiei sarcopeniei și chiar recuperarea parțială a pierderilor de masă musculară, în paralel cu prevenirea sau ameliorarea osteoporozei senile, cele două afecțiuni fiind interconectate din punct de vedere a consecințelor asupra motricității. Atrofia musculară apare și în bolile neurologice sau metabolice în care este afectată inervarea motorie, sau poate fi consecința imobilizării. Atrofia de origine neurologică apare mai ales
MOTRICITATEA – O ABORDARE FIZIOFARMACOLOGICĂ by BOGDAN-ALEXANDRU HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1758_a_92281]
-
expresivitate facială etc. sunt interpretate ca o dovadă de netăgăduit a presupusei nesincerități și infidelități. Din categoria delirurilor simptomatice de gelozie ale proceselor organice degenerative, cele mai frecvente sunt delirurile de gelozie ale alcoolicilor, și cele din stările de involuție senilă și presenilă. Alcoolicul realizează, de obicei, tipul de gelozie activă, agresivă, uneori chiar cu tendințe sadice. „Sentimentul frustrării” din „gelozie” este strâns legat de procesul intim al constituirii, în timp, a convingerii respective în sufletul celui suferind de gelozie. În
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
animal care își linge rănile). Aspectul negativ se regăsește în faptul de a scuipa, semn al disprețului și respingerii, sau în curgerea balelor, expresie a invidiei și geloziei. În plus, balele sunt asociate atât cu bebelușul, cât și cu bătrânul senil, și marchează în ambele cazuri o regresie, o lipsă de control, o situație de dependență. Există însă cazuri în care scuipatul benefic și protector. Însoțește, din acest motiv, jurământul, sau lupta (boxerul care scuipă în mănuși, pentru a-și spori
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]