50,569 matches
-
se va înalța o patrie/ peste care floarea cireșului va picura între timp/ ca o rană uitată de durere". " Mortul perfect" este în același timp imaginea inutilității și declasării poeziei astăzi (în special a celei moderniste), devenită "senzaționala istorie a sentimentului fără sentimente", și a lipsei oricăror compromisuri pentru că "nu mai știi nimic despre durerea pe care nu o mai simți". Acolo unde poezia nu alunecă în patetism sau verbozitate (acolo unde autorul nu se vrea "un scrib înrăit/ un învățător
Poezia și asfaltul by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15128_a_16453]
-
înalța o patrie/ peste care floarea cireșului va picura între timp/ ca o rană uitată de durere". " Mortul perfect" este în același timp imaginea inutilității și declasării poeziei astăzi (în special a celei moderniste), devenită "senzaționala istorie a sentimentului fără sentimente", și a lipsei oricăror compromisuri pentru că "nu mai știi nimic despre durerea pe care nu o mai simți". Acolo unde poezia nu alunecă în patetism sau verbozitate (acolo unde autorul nu se vrea "un scrib înrăit/ un învățător dogmatic/ un
Poezia și asfaltul by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15128_a_16453]
-
cuvînt nou, care desemnează rudele tolerate lîngă patul bolnavilor pentru a-i îngriji, admițîndu-se tacit că personalul mediu restructurat nu mai poate face față) sînt pisălogi iar timpul, sever drămuit. Puteam înțelege și că în practica unui spital de urgență sentimentele mai mult încurcă, ce-i în mintea și sufletul bolnavului nu interesează. Dar toate astea nu justifică ignorarea unei componente esențiale: demnitatea individului. O valoare normală care nu apare nici pe tomografii, nici pe analizele de sînge, dar care contează
Medicale by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/15138_a_16463]
-
viață, dacă nu aș fi văzut șase corpuri nenăscute, șase embrioane, care tiveau pata întunecată, alcătuind un hexagon. Sfere gelatinoase care, în învelișul alunecos de albuș, scăpaseră de sub greutatea roții și care, singure, își păstraseră forma în mijlocul strivirii. Am avut sentimentul că aici, fie și numai sub forma unui eșafodaj mecanic, mai domnea încă grija - grija mamei vieții, ale cărei reflexe sunt mamele animalelor și mamele oamenilor. Ca de atâtea ori m-am întrebat și de această dată: De ce ți s-
Lupta dintre neascundere și acundere by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15119_a_16444]
-
un an, fapt destul de rar în lumea literelor elvețiene. Am avut răgazul și plăcerea de a realiza un interviu cu Françoise Choquard, după lansarea la tîrgul Bookarest 2002 a romanului Iarna lucidă (Ed. Cartea Românească). Magdalena Popescu-Marin: Françoise Choquard, ce sentimente vă trezește prezența "caldă" a celui de-al treilea roman tradus în românește? Françoise Choquard: Inutil să vă spun că-mi face plăcere. Dar aceste traduceri au o anumită poveste, o carte tradusă nu vine de la sine. Ea este urmarea
Françoise Choquard - "Apariția unei cărți e pentru autor un fel de miracol" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/15118_a_16443]
-
întâmplări. Pentru mine a fost mai întâi un schimb de trei zile între scriitorii români și elvețieni. Ăsta a fost primul meu contact la fața locului cu țara dumneavoastră. A urmat o în treagă țesătură de relații literare, legate atunci, sentimente de simpatie și de prietenie chiar, a trebuit o legătură relativ oficială între România și Elveția care s-a realizat pentru mine prin Ambasada României de la Berna, în special grație activității consilierului cultural de pe atunci, domnul Viorel Grecu, el însuși
Françoise Choquard - "Apariția unei cărți e pentru autor un fel de miracol" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/15118_a_16443]
-
desprins din Samuel Beckett. La Blecher trimite apoi (în absența sugestiei din subtitlu nu am găsi cu ușurință această asociere) irealitatea cuprinsă în poeme, pe care ar trebui să o bănuim imediat notată, de vreme ce avem în față un jurnal. Apoi sentimentul aglomerării obiectelor și fascinația pentru halucinația spectaculară, termen pe care autoarea îl definește într-un poem datat-intitulat 22 noiembrie, ce ia forma perfectă a unui articol de dicționar. Citez însă din altul: "treceai peste stîlpii de înaltă tensiune pe deasupra orașului
Jurnal de versuri oranj by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15148_a_16473]
-
astfel să infuzeze reprezentației visceralitate. Tinerii actori pe care excelenta coregrafă i-a transformat în dansatori de performanță și care compun personajul colectiv al Curții merită aprecierile noastre. Dar parcă ar fi fost nevoie de ceva în plus pentru ca panica, sentimentul primordial pe care îl trezește venirea neașteptată a Ivonei să devină dominator în montare. Iar acest ceva în plus s-ar fi cuvenit adus de regizoare. Nu e deloc de neapreciat faptul că în fața constatării că Alinei Hiristea nu îi
Premiere orădene by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/15136_a_16461]
-
a crea un personaj complex, emoții complexe în proză, asta e responsabilitatea mea ca romancier. Ar mai fi și Conrad. M.T.: în inima întunericului... C.T.: Da. Nostromo, Lord Jim. încercarea de a găsi stilul care să aibă semnificație la nivelul sentimentului. M.T.: Credeți că romancierul a rămas un creator de mituri? Ca Joyce în Ulise? C.T.: Creator de mituri. Nu știu, nu m-am gîndit la asta. M.T.: Poate o să vă gîndiți cîndva. C.T.: Nu știu, chiar nu știu nimic despre
Colm Tóibín - "Ca romancier, sînt captiv pe undeva, prin secolul al XIX-lea" by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15139_a_16464]
-
o dramă, dacă pui pe cineva care nu este într-o poziție de putere, la fel. Dar cu un homosexual drama este și mai puternică, pentru că homosexualitatea este ilegală, e interzisă, personajul se deschide lent și trăiește în același timp sentimentul de vină și iubirea. Adaugă iubirea care pune în mișcare tot ce există, originea tuturor lucrurilor, și acest lucru se întîmplă într-o închisoare. E un subiect copleșitor. M.T.: Veți continua să lucrați pe această temă? C.T.: Nu cred. Următorul
Colm Tóibín - "Ca romancier, sînt captiv pe undeva, prin secolul al XIX-lea" by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15139_a_16464]
-
novatoare. Deci pe o mină de aur... Scriptorul parodic, într-un atare înțeles salutar, prin tendința de deparodizare pe care o ilustrează, se află concomitent în poziția secundă a deconstrucției și în cea primă a întemeierii. Actul său este circular. Sentimentului său că toate formele poeticului au fost deja încercate îi răspunde atît blazarea, mefiența care poate favoriza tehnica poetică (meșteșugul ca un antidot al crizei spirituale), cît și o eliberare din obsesia oricărei formule, a oricărui canon. Altfel spus, curajul
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
cazul manualelor alternative. Descoperirile d-sale sînt șocante. Profilul moral al editorilor monopoliști ar trebui să dea de gîndit dnei Andronescu. Afacerile lor cu partidul de guvernămînt erau, cu siguranță, știute ministrului. Articolul dlui Ivanciuc ne explică nouă înșine un sentiment încercat de cîteva ori pe parcursul odiseii manualelor și anume că încăpățînarea dnei Andronescu de a ceda presiunilor presei (admirabilă, în context), ca să nu mai vorbim de cele ale editorilor și autorilor, are la bază o comandă politică fermă. Dl. Năstase
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15163_a_16488]
-
abia prin scrierea Doamnei Bovary reușește să se elibereze. Louise e furibundă. Gustave "i-a furat existența. N-a iubit-o, a făcut din ea o carte!" Emma își datorează existența celor două femei care au mizat prea mult pe sentiment. Capitolele cărții, cu viață separată, sunt de fapt mici romane polițiste, în căutarea "răufăcătorului" care a invadat până la obsesie fantezia unui scriitor. Prin traducerea Aureliei Ulici, destinele revelate își demonstrează aceeași forță de a captiva." Ceea ce oamenii trăiesc este întotdeauna
Cuvintele sub cristal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15160_a_16485]
-
Cătălin Constantin Există cîteva motive serioase pentru care românii refuză, constant și cu sentimentul frustrării, numele de balcanici. Atitudinea aceasta nu e una recentă iar cauza primă e evidentă: imaginea sumbră care însoțește regiunea de-a lungul istoriei și pe care Occidentul continuă să o aplice Balcanilor. Așa se face că atunci cînd ne
O revistă europeană despre Balcani by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15189_a_16514]
-
viitoare. Radu Preda are talent la chestiile mai profunde, care trec de reportaj sau epic pur și simplu, fără însă a simboliza excesiv și patetic (vezi Trecerea pentru pietoni). Are condei și sensibilitate pentru bizarerie și grotesc, mai puțin pentru sentimente delicate și mirări de dimineață. Stilul e dur, puțin cam cenușiu, dar se exersează. Șansele sunt spre foarte bine. Umorul lui Radu Preda se bazează pe alăturările de probleme metafizice și proza cea mai banală, ca în Borviz: egalitatea ontologică
Alte proze scurte by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15190_a_16515]
-
nu trebuie făcută doar la generația tînără, în măsură să gîndească în perspectivă amplă și să lucreze în spațiul unor proiecte mari, Ciprian Paleologu se înscrie în acel segment al neoantropocentrismului care ar putea fi numit al preapocalipsei; acolo unde sentimentul eroziunii este aproape paroxistic și unde angajarea morală este și ea definitivă. Parte a proiectului UMAN, episodul expozițional de la Orizont este consacrat decăderii, prăbușirii, regresului. Autorul chiar simte nevoia unei asumări explicite a aceastei civilizații, dacă i se poate spune
Artistul de mîine și lumea de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15201_a_16526]
-
suprafață netedă, lucioasă, în care se oglindește inferioritatea, paradoxal ajunsă să reprezinte, la nivel colectiv, un punct cu conotație "pozitivă". Inconsistența formei umane, individuale sau colective, aflată în stadiul de carcasă întredeschisă, capabilă să aspire o multitudine de trăiri și sentimente facile, fluide, alcătuind o suprapunere forțată a mai multor falii instabile, devine periculoasă în momentul producerii unei liniarizări de joasă frecvență a întregului ce ar trebui să reprezinte conceptul de UMAN''. Lăsînd la o parte construcția teoretică a textului și
Artistul de mîine și lumea de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15201_a_16526]
-
că dovedesc lipsă de originalitate scriind în maniera lui. Recitindu-i mai tîrziu pe Coșbuc și pe Topîrceanu, dar și pe Alecsandri, Bolintineanu ori Goga, cînd îmi făcusem deja o altă idee despre poezie, am încercat de fiecare dată un sentiment ciudat. Gustul meu, care avusese revelația lui Bacovia ori Arghezi, se despărțise radical și ireversibil de poezia celor "vechi", dar ei continuau să mă fascineze. Era un soi de nostalgie pe care nu mi-o explicam. Astăzi știu de ce. Înainte de
Poezia adolescenței, adolescența poeziei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15208_a_16533]
-
Nimic nu e cruțat în perimetrul unei viziuni ce descalifică totul, ca o emanație a unui "blestem" inițial care depășește explicațiile curente, care desfide logica. "Imparțialitatea" observatorului ce dorește a aplica un scrupul "științific" cedează în fața unei erupții iraționale, a sentimentelor reprimate ce-și iau revanșa sub chipul unui resentiment incontrolabil, devastator: "Seducția demersului etic al romancierei stă, probabil, în cadrul pe care îl trasează și în care încorsetează cuplul, astfel încît protagoniștii să ilustreze magistral un posibil blestem sub care asocierea
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
devine propriu-zis demonică (...) atunci cînd spiritul o ia în stăpînire, o contaminează, o denaturează sau îi aduce un cult obsedant" (Denis de Rougemont). Dar declasarea feminității e consemnată nu numai pe plan fiziologic, ci și pe cel psihologic. Golită de sentimente, femeia devine o "formă fără fond", o păpușă care-și estetizează chipul, trăind și dormind, cum ar spune Baudelaire, în fața oglinzii. Abătută de la arhetipul său demetric, așa cum punctează exegeta, își cultivă pînă la monstruozitate eul exterior, în intenția unei perpetue
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
ce trebuie pentru a nu contrazice cerințele "misiunii". Condițiile sunt definite, dar nu și modalitatea de a le îndeplini. Sunt încredințat că pregătirea cursei este mai importantă decât cursa. Aceasta explică retragerea mea din regie în folosul învățământului. Aici am sentimentul că trudesc la realizarea corectă a rampei de lansare, pentru că apoi elevul trebuie să zboare singur. Îmi place tare mult această relație între dependența inițială și autonomia finală. * În școala noastră, începem printr-o primă fază individuală care interzice orice
Radu Penciulescu - O confesiune by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/15202_a_16527]
-
conform căreia scrierea piesei e strâns legată de influențele iezuit-baroce din epocă și continuă: "dezvoltarea artei dramatice [...] fiind strâns legată de spiritul conciliului tridentin, mai precis de directiva formării, inclusiv prin școli, a unei noi culturi, dominată de un puternic sentiment religios, menită să consolideze și să propage ideea universalității catolice." Elementele care-l fac pe cercetător să atribuie piesa lui Budai-Deleanu (aflat încă din 1778 la colegiul Sf. Barbara) sunt destul de "subțiri", deși convingătoare: piesa are un aspect de farsă
Despre începuturile literaturii românești by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15239_a_16564]
-
în concepția lui Deleuze, Viața oamenilor infami, începe cu următoarele cuvinte: "aceasta nu este o carte de istorie. Alegerea nu a avut o regulă mai importantă decât gustul meu, plăcerea mea, emoția, râsul, surpriza, o anumită frică sau oricare alt sentiment căruia cu greu i-aș putea justifica intensitatea, acum că a trecut primul moment al descoperirii" (cf. Les cahiers du chemin, nr. 29, 15 ian. 1977, reluat în Dits et ecrits). Nu are rost să continuăm aici exemplele, cu atât
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
a zburat din gură un stol de porumbei. E firesc, a mai întrebat el, ca omul să dea dovadă de smerenie și de umilință? Se subînțelegea că nu. Nici noi nu credem că poetul ar fi fiind capabil de creștinele sentimente cu pricina. Altă întrebare, adresată unui participant cunoscut pentru spiritul său religios, a fost de unde știe el că Dumnezeu vrea de la noi anumite lucruri. Auziți întrebare! O simt în mine, a răspuns invitatul. Ceea ce poetului nu i s-a părut
Deliruri by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15231_a_16556]
-
către ceea ce este prozaic, umil sau de-a dreptul meschin în existența de zi cu zi. De departe spre aproape încearcă să îmbine, într-un discurs prin excelență realist, construit contrapunctic și mizînd pe convențiile autenticității, radiografia exactă a unui sentiment extrem de puternic (la limita obsesiei) cu aceea a societății românești ante- și postdecembriste. Proiectul este, fără doar și poate, ambițios, dar resursele de inventivitate epică se dovedesc, nu de puține ori sărace, iar personajele și evenimentele nu reușesc întotdeauna să
Un roman al ratării by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15238_a_16563]