939 matches
-
ca o orientare generatoare de iluzii și artificialitate, dar și admirația față de naturalism, recomandat pentru interesul, important în ordine ideologică, pe care îl acordă mediilor sociale noi (Ce scriem!). Opțiune destul de laxă, de vreme ce „metoda experimentală” este înlocuită de umanitarism și sentimentalism, mod structural al perspectivei din scrierile ei literare. În acest fel este filtrată și o influență venind dinspre literatura rusă, dinspre Turgheniev în special. În schițe, nuvele, piese de teatru, paradigmatice pentru tendința din revistele socialiste, prefigurând și câte ceva din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288345_a_289674]
-
din Iași cu Premiul „Mihai Eminescu” pentru debut. Colaborează cu versuri, cronici literare și cronici plastice la „România literară”, „Viața românească”, „Luceafărul”, „Poesis”, „Contemporanul”. Critica literară a relevat coerența mito-poetică și forța imagistică, de sorginte expresionistă, din Liniștea aerului. Evitând sentimentalismul, poeta fascinată, totuși, de iluzie își proiectează ipostazele lirice într-un mod dinamic, prin succesiunea motivelor: viața ca teatru, singurătatea, arborele emblematic, criza de identitate, proiecția celuilalt. Simbolurile naturii originare se armonizează cu acelea ale spațiului citadin asimilat devenirilor interioare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289106_a_290435]
-
minute, că vor fi trimiși la casele lor, la copiii și soțiile lor" (95). Ultima parte a pasajului riscă să fie considerat sentimentală, o acuzație care a fost adusă textelor lui Davis și de alții (Bradley, 64). Chiar dacă suferă de sentimentalism, ea scoate la lumină subiectivitatea jurnalistului care încearca să se apere în dorința sa după o viață normală și între oameni normali, de ceea ce se va dovedi inevitabil, execuția ostatecilor și distrugerea unei mari biblioteci medievale. Davis, un corespondent trecut
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
individualist", spuse el, " Nu ar trebui să îl ascultați pe doctor, el este un sentimental"" (227). Ceea ce vrea să spună editorul este că, fiind individualist, el se separă de experiența celorlalți. Și caracterizarea doctorului este relevantă întrucât ne amintește de sentimentalismul optimist al lui Richard Harding Davis ce spera din tot sufletul ca ostaticii de la Louvain să nu fie executați. Chiar dacă punctul său de vedere este sentimental, el apelează la speranță pentru a înțelege subiectivitățile altora. Tema "În căutarea Americii" a
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
vatră” (Ceea ce nu se uită, datată martie-august 1944). Prima etapă a poeziei lui J. se resimțise de influențe multiple, de la medievalismul gotic al lui Rilke (din care pe atunci traducea), transplantat în atmosfera și arhitectura brașoveană, la ermetismul barbian, de la sentimentalismul epocii la un umanism generos. Acutizat de experiența războiului, în anii ‘50 lirismul său cade sub „comanda” social-politicului și a modei epicului „de largă respirație”, J. compunând pe lângă poezii agitatorice „pentru pace și o viață mai bună”, și ample poeme
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287669_a_288998]
-
caricatural (Ghiveci săptămânal). Fără a o recunoaște principial, V. a cultivat astfel o literatură de atitudine antiburgheză, cu accente presămănătoriste, care sub raport artistic suferă adesea de facilitate. În primul rând proza lui Vlahuță nu se poate salva de schematism, sentimentalism, de accente melodramatice sau moralizatoare. Meritul revistei este însă de a-l fi impus ca scriitor pe St. O. Iosif, care își publică în V. versurile de început și traduceri din Heine și Pet˝őfi. Altă prezență impusă în V.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290555_a_291884]
-
libertatea individuală, adevărul istoric, lustrația. Erupția consumerismului și barbaria simulacrelor tehnologice care flatează instinctele cele mai joase ale maselor și elitelor, deopotrivă - toate acestea par fenomene proaspete în decorul vieții românești. Stimulate de noua industrie mediatică autohtonă, publicul intoxicat de sentimentalism levantin, economie libidinală, balcanism decadent și euforie latino a pierdut contactul cu dilemele teologico-politice ale civilizației occidentale. Indiferența narcotică față de traiectoria istoriei noastre comunitare a pătruns cu repeziciune în toate păturile societății. Eșecul ironic al tranziției românești este dovedit de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a fi prezent” înseamnă „a fi vizibil” - măcar în sens intelectual, dacă nu sensibil. Dinamica proprie unei autentice vieți religioase, trăită în meditație și rugăciune, este atunci desprinsă de contemplația asupra realităților ultime. Fie reificarea stearpă a divinului învinge, fie sentimentalismul pietist debordează. Modernii târzii - aflați deja în posesia briciului lui William Ockham (1288-1347) - au apoi toate motivele să suspecteze ineficacitatea mecanic-cauzală și futilitatea logic-matematică ale postulatului existenței lui Dumnezeu. Dintr-un timp al negării unei anumite imagini despre Dumnezeu, modernitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
așadar, nici o mirare faptul că în aceeași bază filozofică indiană veche au crezut să-și pot justifica propria origine și propria rațiune de a fi sisteme de gîndire occidentală atît de diferite, cum ar fi misticismul ("intuiționism genial") lui Schelling, "sentimentalismul" lui Fr. Schleiermacher, "pantogismul" lui G.W.F. Hegel etc. Acesta din urmă, în loc să pună accentul pe elementele iraționale, cum ar fi intuiția (dar în ideea hegeliană se merge totuși cu încredere pe intuiție!), sentimentul, nedefinitul, voința (dar rațiunea practică
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
Ioana Rotaru); Daniel Lindenberg, Chemarea la ordine, pref. trad., București, 2003. Repere bibliografice: Mircea Nedelciu, În actualitatea strictă, VR, 1983, 10; Manea, Contur, 243-252; Condurache, Portret, 154-156; Marian Papahagi, „Îngereasa cu pălărie verde”, TR, 1985, 20; Nicolae Manolescu, Cruzime și sentimentalism, RL, 1985, 22; Iorgulescu, Prezent, 316-319; Holban, Profiluri, 413-416; Țeposu, Istoria, 140-142; Lovinescu, Unde scurte, IV, 274-276; Dicț. scriit. rom., II, 697-698; Dicț. analitic, II, 226-228; Popa, Ist. lit., II, 922-923; Manolescu, Enciclopedia, 437-438. R.S.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287707_a_289036]
-
Drept (1948-1953) și este, succesiv, redactor la Radiodifuziunea Română, Editura pentru Literatură (din 1960) și Editura Eminescu (1969-1975). P.M. scrie o poezie de notație lirică în volumele Curcubeul (1987), Sunetul luminii (1989), Al cincilea anotimp (2003), cu unele accente de sentimentalism desuet, apelând la o recuzită imagistică lipsită de relief. Dominate de sentimentul vremelniciei, versurile câștigă în profunzime și dramatism în Al cincilea anotimp, carte scrisă după pierderea unei ființe apropiate. P.M. compune texte și pentru melodii de muzică ușoară, aducând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288902_a_290231]
-
mărturisit cu intenția de a-l face să se simtă vinovat, etc.; f) confesorul îl va ajuta pe penitent oferindu-i un model de milostivire, adaptându-și dialogul și indicațiile la capacitățile acestuia. Nu trebuie nici să încurajeze „romantismul” sau sentimentalismul în cadrul mărturisirii; g) confesorul îl va asculta pe penitent, însă ascultarea sa nu trebuie să fie „fără limită”, pentru ca spovada să nu fie confundată cu direcțiunea spirituală. Este adevărat că sunt necesare atenția și disponibilitatea, dar totodată este important și
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
care, fiind bun și milostiv, are anumite exigențe de la cei care vor să îl urmeze în drumul de credință. Dumnezeu este o persoană care nu poate fi „utilizată” în mod narcisic. Prin urmare, în este important să nu se încurajeze sentimentalismele, exagerând latura afectiv-emotivă a penitentului, care caută „să simtă” că se întâlnește cu Dumnezeu. Mai degrabă, confesorul va căuta să îi solicite acestuia capacitățile sale raționale și să îl conștientizeze de datoriile la care Dumnezeu îl cheamă. De multe ori
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
o căutare subiectivă a omului, ci dintr-o revărsare a harurilor Duhului Sfânt în sufletul acestuia. Omul doar poate crea condițiile necesare pentru ca acest lucru să se întâmple, fără însă a căuta trăiri afective forțate și fără a alimenta un sentimentalism religios fals, cu nuanțe intimiste și egoiste. Este de ajuns doar să trăiască în mod real implicarea sa în cadrul celebrării reconcilierii sacramentale, prin care îi răspunde total misterului lui Cristos. Dacă sacramentul reconcilierii conduce penitentul spre această stare de mistică
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
bătălie în care „toate pietrele sunt nimbate cu sânge/ și orbitele au plantații de șerpi”, altul exprimă compasiune pentru un caporal muribund ori ironie la adresa fanfaronadei belicoase. În ansamblu, ciclul e străbătut, din păcate, de un patetism factice, minat de sentimentalism. Obiectivările programate îi reușesc poetului doar parțial și intermitent, spre deosebire de cele spontane, rezultate din autoproiecții. Caracterele definitorii ale originalității lui se găsesc, astfel, aproape toate, doar în versurile editate până în 1946. Producția lirică din anii pauzei de un sfert de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
decisivă. În planul creației, clasicismul e dinamitat de Marivaux, prin îmbinarea originală a comicului cu psihologicul. Creșterea continuă a interesului pentru stările afective, pentru sentiment, sensibilitate, viață interioară duce în secolul al XVIII-lea la apariția, în marile literaturi, a sentimentalismului (Samuel Richardson, Mackenzie, Jean-Jacques Rousseau, Bernardin de Saint-Pierre, Goethe). Unii cercetători identifică această orientare cu p., pe care îl includ în ea, sau, invers, integrează sentimentalismul în p. Orientarea proliferează mai cu seamă pe tărâmul liric, procurându-și noi conținuturi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289012_a_290341]
-
viață interioară duce în secolul al XVIII-lea la apariția, în marile literaturi, a sentimentalismului (Samuel Richardson, Mackenzie, Jean-Jacques Rousseau, Bernardin de Saint-Pierre, Goethe). Unii cercetători identifică această orientare cu p., pe care îl includ în ea, sau, invers, integrează sentimentalismul în p. Orientarea proliferează mai cu seamă pe tărâmul liric, procurându-și noi conținuturi, îndeosebi prin englezii Robert Blair, James Herway, Thomas Gray, francezul Volney, rușii N. M. Karamzin și V. A. Jukovski. În poezia românească s-au produs infiltrații
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289012_a_290341]
-
să spun că, în ceea ce privește Croația, Serbia și Banatul, ele pot fi socotite principalele puncte de convergență ale mentalului centro-răsăritean, dar și sud-est european, spațiile lor înglobând atât elementele civilizației Mitteleuropei, cât și elementele venind dinspre Balcani, Islam, Orientul ebraic, atât sentimentalismul sud-estic, temperamentul meridional de sorginte mediteraneană, cât și cultura și tradițiile nordului germanic, atât ortodoxismului mai puțin riguros și mai tolerant, cât și catolicismul ori reformismul care în formele răspândite au permis prelungirea gândirii apusene până în această parte a continentului
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
sfidător principiile poeziei „pure”, și chiar recomandările din Arta poetică a lui Paul Verlaine. Logosul său (îndatorat, totuși, prefacerilor determinate de mișcarea simbolistă prin aceea că își poate și, uneori, chiar își permite abateri de la anumite canoane prozodice) nu evită sentimentalismul, oralitatea, diluția verbală, lungimile excesive, retorismul, prolixitatea, inconsistența, platitudinea, prozaismul. Nu le evită și nici nu le încredințează, antifrastic, funcții estetice. Le acordă drept de cetățenie nu dintr-un nonconformism estetic, din spirit de frondă față de codurile puriste, ci sub
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
atitudine autenticistă, „chiar dacă i-ar lipsi perfecțiunii un deget”. Nevoia confesiunii și a regăsirii identității de sine prefigurează de pe acum motivul recurent al oglinzii, în timp ce glisarea livrescă dinspre realitate spre imaginar se realizează printr-o spectaculoasă trecere „prin flăcări”, iar sentimentalismul elegiac alternează cu cel grav, solemn, aflat sub controlul lucidității. Constituindu-se ca motiv central în Preludiu pentru trompetă și patru pereți (1992), oglinda pare a fi suprafața care degrevează ființa de o falsă interioritate și recreează imaginea exteriorului, prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286412_a_287741]
-
și inegalitatea sexuală; „construcția” socială a sexului; „efeminarea societății”; „efeminarea bărbaților” în modernitate și postmodernitate; cunoașterea intersubiectivă; relațiile simbiotice dintre mamă și copil; problematica psihopedagogică a „împreunării”; pornografia; erotismul; posibilitatea întemeierii unei pedagogii a reciprocității; sexul și căutarea identității; statutul sentimentalismului și al esențialismului în cunoaștere; misoginia curriculară; androcentrismul curricular; etnografia feministă; curriculumul ca text homosexual; profeminismul masculin în școli ș.a. Postmodernismul feminist a anticipat cu aproape un deceniu celelalte explorări curriculare postmoderne. Avem de-a face cu un domeniu științific
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
A. evocă lumea măruntă, dar colorată a periferiei timișorene, dovedindu-se un bun cronicar al banalului, sub care înfloresc himere și se consumă drame neștiute. Maniera este, de data aceasta, realismul magic, care face să coexiste nuditatea vieții cu fabulosul, sentimentalismul cu grotescul. Romanul Ploaia de nisip (1982) a fost distins cu Premiul pentru proză al Asociației Scriitorilor din Timișoara. SCRIERI: Ploaia de nisip, Timișora, 1982; Ființe de o zi, Timișoara, 1984; Tentația. Coroană pentru Doja, București, 1989; Napoleon, Soldatul și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285432_a_286761]
-
prin faptul că prima sa carte i-ar fi conținut în germene toată opera. În La Fântâna Castaliei se acumulau stări de spirit și imagini amintind de factura așa-zișilor poètes maudits: autoidentificări în registru macabru (Ecce homo, Oboseală, Spleen, Sentimentalism), atracție spre morbid (Ruga unui bolnav, Nevroză, Seara, Concert, Cu gândul aiurea), proiecții în demonic și titanic (Titanii, Cu senior Cristos de vorbă, Parafraza sărutării lui Iuda, Daemonica poemata, Povestea celui ce s-a dus) etc. Cerebralitatea discursului, cu răceala
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
acord"4. Această poziție pragmatică era completată de aceea exprimată de Jean Gilbert în cadrul Biroului Executiv al MRP (20 mai 1949), care nu lăsa nici cea mai mică șansă visului sau mitului: el se declara partizanul neacceptării "unui prea mare sentimentalism în relațiile cu creștin-democrații" și, făcînd aluzie la belgianul Paul Van Zeeland, el acuza: "Actualmente există mulți creștini în Europa care nu sînt democrați"5. Europa "neagră" sau "vaticană" nu exista decît la nivelul fantasmelor. Diferențele, suspiciunile, divergențele, existau din
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
727-732; Vlad, Convergențe, 256-261; George, Sfârșitul, I, 181-187; Valeriu Râpeanu, Pe drumurile tradiției, București, 1973, 204-209; Săndulescu, Citind, 174-178; Ștefănescu, Momente, 129-137, 232-235, passim; Dana Dumitriu, Mihail Sebastian și domnișoara de Stermaria, RL, 1975, 20; Dana Dumitriu, Inteligența modernă și sentimentalismul provincial, CL, 1975, 6; Crohmălniceanu, Literatura, III, 91-113; Ion Vlad, Lecturi constructive, București, 1975, 63-70; Anghelescu, Creație, 247-268; Protopopescu, Romanul, 282-284; Brădățeanu, Istoria, II, 352-363; Carandino, De la o zi, 268-274; Dumitru Tiutiuca, Eseul. Pesonalitatea unui gen, Iași, 1979, 242-245, passim
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]