341 matches
-
politice aflate la putere. În Moldova, Kuzio găsește o situație incertă și complicată. În perioada sovietică, identitatea Moldovei a fost În mod special prezentată ca fiind diferită de cea românească. Diversitatea etnică a acestui stat complică situația pentru că frica de separatism și refuzul de a admite existența diferitelor etnii a dus la conflicte și represiune. În plus, există un clivaj adînc Între elita politică a statului, sovietizată, și „inteligenția” basarabeană care Își revendică identitatea românească. Această situație creează necesitatea de a
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
vechiului regim au abandonat visele de revoltă sau restaurație și s-au limitat la a sprijini Alianța Populară a lui Manuel Fraga, un partid recent apărut care Își propunea să lupte cu „cei mai periculoși inamici ai Spaniei: comunismul și separatismul”, Însă În limitele legii. Tejero discreditase „cauza”, ceea ce, inițial, a dat parlamentului ocazia să taie din bugetul armatei și să voteze În sfârșit legalizarea divorțului. Dar majoritatea democrată de centru era acum prinsă Între o dreaptă naționalistă și clericalistă nemulțumită
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
noul guvern a schimbat numele republicii din Republica Socialistă Sovietică Moldovenească În Republica Socialistă Sovietică Moldova (ulterior doar Republica Moldova) și apoi, În iunie, s-a declarat stat suveran. Aceste schimbări mai mult simbolice au cauzat neliniște și speculații despre un separatism profilactic atât În rândul vorbitorilor de rusă, cât și În cadrul comunității găgăuze. În urma unui referendum din toamna anului 1990 privind autonomia, conducerea comunistă din Tiraspol (principalul oraș din estul Moldovei, dincolo de Nistru, unde rușii și ucrainenii formau majoritatea locală) a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
căutarea unei baze pentru noul lui partid, a Îmbrățișat cauza naționalismului slovac (subiect pentru care nu manifestase până atunci prea mult interes). Slovacii, și-a informat el auditoriul, erau amenințați din toate părțile: de la planurile de privatizare ale cehilor până la separatismul maghiar sau perspectiva integrării În „Europa”. Nu doar mijloacele de trai erau În joc, ci Însăși ființa națională. Propulsat de această retorică și de un stil kitsch, dar charismatic, Mečiar a repurtat o victorie clară la alegerile federale din iunie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
deloc În largul lor când vorbeau despre „națiune”. Apartenența regională sau provincială, În schimb, nu avea conotații autoritariste; dimpotrivă, cum fusese o țintă predilectă a vechiului regim, ea părea o componentă esențială a tranziției spre democrație. Această asociere Între autonomie, separatism și democrație era mai puțin limpede În cazul basc: ETA și-a văzut de planurile sale criminale (organizând chiar, În 1995, atentate Împotriva regelui și a prim-ministrului). Mai mult, În vreme ce șase milioane de catalani prosperau, vechile zone industriale ale
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În anii ’90, odată cu trecerea timpului și dezvoltarea turismului alpin, zonele de graniță din nordul Italiei deja nu mai erau un subiect politic, ci succese regionale pe un continent regionalizat. Dar În locul lor a apărut o formă mai periculoasă de separatism regional. Din 1970, prin aplicarea Întârziată a unei prevederi din Constituția postbelică, Italia a fost Împărțită În 15 regiuni, pe lângă cele cinci provincii autonome (Sicilia, Sardinia și cele trei districte de frontieră). Precedentul istoric era serios: Piemontul, Umbria sau Emilia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
față de capitală. Existența regiunilor le amintea În schimb italienilor de clivajul peren și definitoriu Între nordul prosper și sudul dependent - și oferea ocazia exprimării politice a resentimentelor aferente. Rezultatul a fost apariția unui fenomen nou, cel puțin În decorul italian: separatismul celor prosperi. Nordul italian (orașele cu industrii și afaceri din Lombardia și Piemont, precum și zona cu asociații familiale și ferme prospere din Bologna și Împrejurimi) era de zeci de ani semnificativ mai bogat decât restul țării, iar diferența se accentua
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cu apetitul lor pentru violență (și răfuieli Între clanuri), nu au atras decât puțini adepți. Specificul Franței este că, În vreme ce politicienii și comentatorii din toată Europa exaltau acum, cel puțin formal, autonomia și guvernarea locală, la Paris orice zvâcnire de separatism regional provoca pe tot spectrul politic un val de dispreț neoiacobin. În plus, provinciile franceze cu cel mai pronunțat caracter distinct - Bretania, de pildă, sau munții depopulați din nordul regiunii Languedoc - erau și cele mai dependente, de zeci de ani
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cultura, mediul, turismul, posturile publice locale de radio și televiziune. Dacă nemții ar fi avut vreo aplecare către politica identitară pe bază teritorială - dar aici trecutul aparte al Germaniei juca, probabil, un rol inhibitor -, landurile reprezentau un surogat perfect satisfăcător. Separatismul național a atins concentrarea maximă nu În cea mai mare țară europeană, ci În una dintre cele mai mici. Belgia, de mărimea țării Galilor și Întrecută ca densitate a populației doar de Olanda Învecinată, era un stat occidental care amintea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mărimea țării Galilor și Întrecută ca densitate a populației doar de Olanda Învecinată, era un stat occidental care amintea, prin schismele sale interne, de tendințele contemporane din Estul comunist. Povestea Belgiei ar putea așadar să explice de ce, după ce valul de separatism de la sfârșitul secolului XX s-a retras, statele din vestul Europei au rămas intacte. În anii ’90, văile și orașele valone erau cufundate În crepusculul postindustrial. Extracția de cărbune, fabricarea oțelului, industria metalurgică și a materialelor de construcții, producția de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
648; naționalizări postbelice 337; opoziția față de extinderea Uniunii Europene 668; partide comuniste 93; Partidul Creștin Social 245; pedepsirea colaboraționiștilor 55; pillars 245; producția de cărbune 646; prosperitate 650-651; război lingvistic 648; regiunea flamandă 646, 648; regiuni 648; scandalul Dassault-Agusta 681; separatism național 646-651; social-democrați 343-344; Société Nationale d’Investissement 509; valoni 648 Bell, Daniel 439 Belloc, Hilaire 206 Bìlohradský, Václav 453 Bender, Peter 560 Benelux, țările; partide catolice 245-246; pillars 245-246 Beneš, Edvard 38, 78, 116, 136-137, 171 Benjamin, Walter 18
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Partidul Socialist Italian (PSI) 196, 680; planificare guvernamentală 76-77, 304-305; privatizarea 509-510; producția de frigidere 341; ramificarea grupurilor teroriste 436; război civil 45; reforma agrară 85; regiuni autonome 641-642; sărăcia În Sud 239; scandalul „orașul mitei” 680; scandalul Moro 437; separatism regional 641-642; sistem universitar 364; stânga extraparlamentară 382-383; statistici ale populației 307; terorism 435-439; terorismul extremei drepte 437; terorismul extremei stângi 437; tranziția de la putere a Axei la aliat democratic 57; tratamentul angajaților din industrie 381; tratamentul colaboraționiștilor implicați 60
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a fuziona cu Europa continentală 155-157; refuzul de a se alătura Comunității Economice Europene (CEE) 281; regiuni autonome 643-645; relații industriale 344-345; resursele folosite În luptele din al doilea război mondial 29; retragerea din Orientul Mijlociu 271-276; retragerea din colonii 271-279; separatism național 643-645; separatism regional 643-645; Serviciul Național de Sănătate (NHS) 82; sfârșitul iluziei imperiului 279; sindicate 333; sistem universitar 363; sistemul de cotă pentru filme 218; social-democrați 344-345; Societatea Victoriană 360; statistici ale imigranților 675; statistici ale populației 307; Statutul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Europa continentală 155-157; refuzul de a se alătura Comunității Economice Europene (CEE) 281; regiuni autonome 643-645; relații industriale 344-345; resursele folosite În luptele din al doilea război mondial 29; retragerea din Orientul Mijlociu 271-276; retragerea din colonii 271-279; separatism național 643-645; separatism regional 643-645; Serviciul Național de Sănătate (NHS) 82; sfârșitul iluziei imperiului 279; sindicate 333; sistem universitar 363; sistemul de cotă pentru filme 218; social-democrați 344-345; Societatea Victoriană 360; statistici ale imigranților 675; statistici ale populației 307; Statutul de la Westminster (1931
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la autodeterminare națională al popoarelor. Chiar dacă legitimează ideologic dreptul de separare politică a națiunilor oprimate de statele asupritoare și ordonă chiar declanșarea luptei împotriva asupririi naționale, "țelul socialismului" rămâne "nu numai lichidarea fărîmițării omenirii în state mici și a oricărui separatism al națiunilor, nu numai apropierea între națiuni, ci și contopirea lor" (Lenin, 1964, p. 264). Cu toate că ideea auto- determinării naționale a fost reabilitată parțial și încorporată în doctrina comunistă, aceasta a avut doar un scop tactic, acela de facilitare a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de austromarxiști ca forurile desemnate de fiecare națiune pentru a-i gestiona activitățile spirituale și patrimoniul cultural vor avea ca efect destrămarea solidarității proletare. Tocmai din motivul că va duce la "demarcarea" națională a muncitorilor, și ipso facto, la un separatism pe criterii naționale ale clasei truditoare, propunerea "autonomiei național-culturale" este denunțată ca falsă soluție la chestiunea spinoasă a națiunii în gândirea marxistă. Mai grav, această autonomizare pe criterii național-culturale duce la reificare liniilor verticale dintre națiuni, în același timp în
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]